100 de ani de mărturie baptistă în Lugoj


Istoricii baptişti, dr. Alexa Popovici şi dr. Ioan Bunaciu, declară, în scrierile lor, pe baza documentelor istorice şi a mărturiilor umane, că Biserica Baptistă din Lugoj a luat fiinţă în noiembrie 1910, fiind fondată din credincioşii baptişti veniţi în localitate pentru satisfacerea stagiului militar. Cel care a adus prima dată pe plaiurile Lugojului credinţa baptistă a fost Achim Ripan din comuna Pogăneşti, un om care a fost botezat în 1910 de către predicatorul Man în Gladna Română. Deşii nu ştia sã citeascã, el purta întotdeauna cu el un Nou Testament pe care îl dãdea altora sã-l citeascã. Venea des la Lugoj cu treburi gospodăreşti, dar folosea fiecare prilej pentru a discuta cu oamenii despre credinţa lui. Acelaşi lucru îl fãcea şi în Pogãneşti, motiv pentru care preotul satului l-a declarat Antichrist dorind sã-l împuşte. Printre cei cu care Achim Ripan a discutat a fost şi Gheorghe Ciorogaru, zis Golumbu, din strada Cloşca nr. 6, care ascultând Cuvântul şi-a deschis inima pentru Dumnezeu şi şi-a pus la dispozţie casa spre a fi loc de adunare. Având un loc stabil pentru întrunirile religioase şi beneficiind de recunoaşterea Cultului, acordatã în 1905 de cãtre guvernul austro-ungar, prin care baptiştii se pot întruni oriunde fãrã autorizaţie de funcţionare, Biserica din Lugoj s-a deschis oficial la începutul lunii noiembrie 1910. Tinerii credincioşi baptişti care îşi satisfãceau stagiul militar în Lugoj: Francisc Kalapics din Jebel, Teodor Mihu din Curtici, Milente Eva din Utvin şi alţii s-au alãturat grupului. Fratele Ştefan Igna din Lalaşint auzind despre începerea mişcãrii baptiste din Lugoj s-a ocupat de organizarea Bisericii, contribuind la dezvoltarea ei spiritualã şi numericã. Deşi a coordonat activitatea pe o razã foarte extinsã, fratele Ştefan Igna şi-a fãcut timp sã pãstoreascã şi Biserica din Lugoj.

În data de 15 septembrie 1912 a avut loc primul botez în râul Timiş, cel botezat fiind Gheorghe Ciorogariu. Botezul a avut locnoaptea, din spirit de precauţie, pentru a nu stârni adversitatea publicã din partea altor culte. Fratele Ştefan Igna a slujit Biserica în perioada 1910-1914. Datorită faptului cã locuia la Lalaşinţ, jud. Arad şi coordona activitatea în judeţele Hunedoara, Severin şi o parte a Caraşuui, grupul de credincioşi din Lugoj a cerut aducerea unui pãstor care sã locuiascã aici. Astfel, în 1914, lucrarea pastoralã a fost preluatã de fratele Pavel Bandur, fost angajat al primãriilor din Curtici şi Luguzãu, jud. Arad. Fratele Pavel Bandur a fost un om plin de zel şi foarte sever, dar, în acelaşi timp cu un spirit misionar foarte bine dezvoltat. El a slujit Biserica din Lugoj între anii 1914-1919, în aceastã perioadã având loc şi primul botez la lumina zilei, în data de 10 iunie 1915. Al treilea botez a avut loc în data de 19 octombrie 1915, iar invitat la acest eveniment a fost pastorul Ştefan Igna. Imediat dupã primul rãzboi mondial, baptiştii din Transilvania au pus mare accent pe organizarea teritorialã şi ordinarea de noi lucrãtori, astfel cã, în perioada 15-17 august 1917, are loc la Lugoj cea de-a 20-a conferinţã a baptiştilor transilvãneni, eveniment la care au participat şi lideri marcanţi ai vremii de atunci: Mihai Cornea, Vasile Berbecar, Teodor Sida, Heinrich Meyer. Conferinţa i-a numit pe Ioan Covaci din Sinteşti, coordonator din zona Fãgetului, pe Ioan Şuveţ, coordonar al lucrãrii din zona Caraşului, iar pe Pavel Bandur şi Dumitru Drãgilã, ca lucrãtori ai cercului Lugoj. În toamna anului 1919, datoritã faptului cã fratele Pavel Bandur se apropia de vârsta de 70 de ani, Biserica din Lugoj l-a ales pãstor pe fratele Dumitru Drãgilã din Prilipeţi, jud. Caraş-Severin, care a slujit pânã în anul 1945. Fratele Drãgilã a fost un predicator bun, dar şi un bun cântãreţ. Multe biserici din zona Lugojului şi a Caransebeşului au fost vizitate de acesta, iar elanul sãu evanghelistic s-a transmis şi altora.

Demn de remarcat este faptul cã în anul 1924 a fost înfiinţat corul mixt al Bisericii, prima dirijoare fiind sora Palis, o credincioasã ce a emigrat la sfârşitul anului 1924 în SUA. Activitatea coralã a fost preluatã apoi de fratele Andrei Rafila (1925-1928), iar apoi de cãtre fratele Ioan Avram. Fratele Drãgilã a fost membru în Comitetul de conducere al Uniunii Baptiste şi din aceastã posturã a participat la Congresul Alianþei Mondiale Baptiste ce s-a ţinut  la Stockholm, în Suedia. În perioada slujirii sale, Casa de Rugãciune s-a mutat din strada Lenau nr. 9, pe str. Heifel nr. 4 (prima Casã de Rugãciune a fost pe str. Cloşca nr. 6). În perioada slujirii sale ca pãstor, fratele Dumitru Drãgilã a fost ajutat de cãtre fratele Iosif Imbrea. Iniţial fratele Imbrea a fost angajat evanghelist, iar între anii 1929-1933 a fost pãstor al Bisericii din Lugoj şi al celor din împrejurimi. În anul 1934, datoritã unor frãmântãri ale frãţietãţii, Biserica din Lugoj s-a divizat, o parte a credincioşilor fiind alãturi de fratele Dumitru Drãgilã, iar o altã parte, alãturi de fratele Iosif Imbrea. Ambele biserici au funcţionat pânã la 1 ianuarie 1938, când s-au reunit. Dupã reunire, Biserica a fost pãstoritã doar de fratele Dumitru Drãgilã, iar fratele Iosif Imbrea a slujit la bisericile din jurul Lugojului pânã la pensionare. Dupã reunire, activitatea spiritualã s-a reînviorat, lucrul acesta observându-se şi în activitatea corului care acum avea trei dirijori: Andrei Rafila, Ioan Avram şi Gheorghe Jurcovici. În anul 1942, prin legea nr. 927, toate bisericile baptiste din România au fost închise. O parte din liderii bisericilor au fost trimişi în închisoare, bunurile materiale au fost confiscate, iar metodele de şicanare ale regimului antonescian au fost foarte diferite. Redeschiderea bisericilor a avut loc la sfârşitul anului 1944, atunci când prin Legea nr. 548, semnatã de Regele Mihai, baptiştii şi-au recãpãtat libertatea de a se închina. Unul din lucrurile importante pe care credincioşii baptişti din Lugoj l-au dorit în aceastã perioadã a fost aducerea unui nou pãstor, fratele Dumitru Drãgilã fiind deja destul de bãtrân. O perioadã de timp Biserica a fost vizitatã de fratele evanghelist Gheorghe Mardare, dar nefiind ordinat, slujirea pastoralã a rãmas tot în seama fratelui Drãgilã.

Un eveniment important din viaţa Bisericii din Lugoj a fost înfiinţarea, la 10 septembrie 1946, orchestrei sub bagheta renumitului dirijor şi compozitor baptist, Titi Adorian. În paralel cu orchestra adulţilor se înfiinþeazã şi orchestra copiilor care s-a dovedit în decursul anilor o adevãratã pepinierã de talente, cel mai strãlucit elev al fratelui Titi fiind Puiu Crişan, care a dirijat orchestra copiilor între 1949-1956. Între 1946-1947 Biserica din Lugoj a fost pãstoritã provizoriu de fratele Mircu Cocar din Sibiu, iar între 1948-1949 ea a fost slujitã de fratele Teodor Cenuşã din Haţeg. Datoritã faptului cã pãstorii respectivi erau navetişti actele de cult au continuat sã fie sãvârşite de fratele Dumitru Drãgilã, care, în ciuda vârstei înaintate, a oferit stabilitate doctrinarã Bisericii din Lugoj. Constatând faptul cã este dificil sã transfere la Lugoj un pãstor dintr-o altã localitate Comitetul Bisericii a cerut Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti sã le fie recomandat un frate tânãr care sã corespundã cerinţelor de pastorat pe care le implicã slujirea din Lugoj. Astfel, a fost repartizat fratele Ioan Bunaciu, un tânãr licenţiat în ştiinţe Economice, dar şi absolvent al Seminarului Teologic. Fratele Bunaciu a lucrat cu râvnã şi a întreţinut spiritul misionar al baptiştilor din Lugoj. La 21 iulie 1951 a oficiat un botez în râul Timiş la care a asistat un public numeros, botezul fiind un adevãrat act de afirmare publicã a credinţei baptiste. În toamna anului 1951, fratele Bunaciu s-a înscris la Institutul Teologic Protestant din Cluj, iar postul de pãstor rãmâne vacant. Tot în acest an, dirijorii corului, Ioan Avram şi Gheorghe Jurcovici se retrag, iar biserica apeleazã la fratele Gheorghe Ienovan pentru a continua instruirea corului. Alãturi de el se implicã în activitatea coralã fraţii Gheorghe Patacã şi Petru Murariu, dirijori bine pregãtiţi şi devotaþi cauzei Domnului. Dupã plecarea fratelui Bunaciu, conducerea Seminarului îl trimite la Lugoj pe fratele Teodor Turcu, care va pãstori Biserica între anii 1952-1977. În timpul slujirii sale Biserica creşte numeric, motiv pentru care cumpãrã un imobil situat în centrul oraşului, pe str. Plopilor nr. 10. În data de 14 noiembrie 1955 are loc inaugurarea noului locaş de închinare, la care participã fraţii pãstori Dumitru Drãgilã, Teodor Turcu, Petre Drãgoescu, iar corul şi orchestra au cântat spre slava lui Dumnezeu. În aceastã perioadã s-a pus mare accent pe muzica instrumentalã, iar orchestra a fost condusã în decursul anilor de cãtre fraţii Gheorghe Rãdulescu, Ioan Bosa şi Nistor Toşitiu. Fiind una din puţinele orchestre baptiste din ţarã, misiunile pe care aceasta le-a fãcut au ajutat enorm la promovarea bisericii în mediul baptist.

În anul 1964 fratele Dumitru Drãgilã trece în veşnicie, iar slujirea bisericii rãmâne în totalitate pe umerii fratelui Turcu. Din anul 1971 alãturi de fratele Gheorghe Patacã se implicã în lucrarea Domnului fratele Ilie Lazãr, un credincios talentat în domeniul muzicii care va prelua corul bãrbãtesc al Bisericii, pe care îl dirijeazã pânã în anul 1992. Fratele Turcu a slujit Biserica pânã în anul 1977, iar apoi a pãstorit Bisericile Baptiste din Craiova, Petnic şi Criciova. S-a pensionat în anul 1984, dar continuã sã fie de un real folos pentru lucrarea Domnului dimprejurul Lugojului.

Anul 1978 reprezintã un an de frãmântãri interne în Biserica din Lugoj, dar şi un an al revigorãrii spirituale. Uniunea Baptistã îl trimite la Lugoj pe fratele David Nicola. Fratele David imprimã Bisericii o pecete de optimism, punând mare accent pe activitatea tineretului. Localul Bisericii devine neîncãpãtor şi în trei situaţii au loc extinderi neautorizate. În aceastã perioadã activitatea formaţiilor muzicale se diversificã, înfiinţându-se grupul bãrbãtesc “Maranata” (1981) şi Fanfara Bisericii (1989). Fratele David organizeazã clasele de şcoalã Duminicalã şi implicã tineri în activitatea de educaţie a copiilor. În aceastã perioadã se remarcã urmãtorii învãţãtori: Nicolae Sava, Ioan Lazãr, Vasile Brocea, Titi Marian, Petricã Farcaş, Mia Stolojan, Gabi Petruţoni, Marel Cãrcãleanu, Mariana Filipescu, Agata Cãprariu, Irina Niedermayer, Virginica Ţepeş. Schimbãrile politice produse în Europa aveau sã atingã şi pãmântul românesc.

Continuarea istoricului o puteți citi aici

2 răspunsuri

  1. http://www.gradinaeden.wordpress.com promoveaza o invatatura care arata drumul inapoi in binecuvantarea gradinii Eden, drum pe care Hristos prin jertfa Lui l-a facut posibil pentru noi, luand asupra Lui pacatul, boala si blestemul.

    Daca doriti putem face schimb de linkuri pentru blogroll

    Apreciază

  2. Domnul sa va binecuvinteze si mai departe! Un salut special ftr. David Nicola!

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.