Maxima zilei – 11 noiembrie 2011
Cel ce se minte pe sine însuși își pierde respectul de sine.
Dostoievski
Partajează asta:
Tragedie la Mangalia – a ars clădirea Bisericii Penticostale Speranța
Vasilică Croitor anunță pe blogul său că la Mangalia a ars clădirea Bisericii Penticostale Speranța.
Un amator a reușit să surprindă imagini de la această tragedie a comunității penticostale locale.
Partajează asta:
Maxima zilei – 10 noiembrie 2011
Caracterul omului este destinul său.
Herodot
Partajează asta:
ALISA STEFANIA LAZAR, un bebelus care se lupta, pentru viata ei
Stim ca boala unui copil este dramatica în sine, ravasitoare emoțional pentru noi, adultii din viata lor, depaseste cu mult limitele noastre de suportabilitate si înțelegere. Ca adult si ca parinte, confruntarea cu boala si cu suferinta copilului este cea mai grea incercare pe care ai putea-o trai pe Pamant, dintre toate incercarile dramatice stiute sau traite de tine vreodata.
Cazul Alisei a fost acceptat pe repede-înainte; un accept rapid, bazat mai mult pe intuitie, pe instinct (poate matern), decat pe regulile de selectie obișnuite. Nici macar n-am mai apucat sa vorbesc cu parintii. Azi erau internati la Institutul Oncologic Fundeni, maine se aflau deja in drum spre clinica oncologica italiana San Matteo-La Pavia. Obtinusera, in regim de urgenta, si dupa drumuri nesfârșite intre Valcea si Bucuresti, formularul E112.
Ieri, am vorbit pentru prima data, pe îndelete, cu ambii parinti. Am conturat, cu ajutorul lor, povestea micutei Alisa! O poveste incarcata emotional pentru mine, cea care empatizez pana la identificare cu durerea bebelusului nostru! Ma doare durerea Alisei si cand scriu, acum, pentru voi, cei care veti indrazni sa o cititi!
Dupa ce am vorbit cu tatal Alisei (epuizat), am sunat-o pe mamica ei. N-am anticipat ceea ce am auzit si ceea ce am simtit in urmatoarele 15 minute, minute întrerupte brusc de un acces de voma al fetitei noastre mici si atat de incercate. Nu dramatizez, ci enunt o realitate de neconceput pentru multi dintre noi.
Aflu ca Alisa se lupta cu dureri, probabil mari, din moment ce medicii italieni cumpanesc de cateva zile daca sa-i introduca sau nu morfina. Cumpanesc, pentru ca pe fondul aplaziei, morfina este o si mai grea incercare pentru organismul ei aflat in „zero” sistem imunitar. Aud gemetele ei de bebelus si ma infior, la propriu, de groaza si compasiune! O aud pe mama cum plange, cum isi plange disperarea, nedormita de zile intregi. Nu mai suporta durerile fetitei, o tine in brate si o mangaie, ii sopteste cuvinte de alin, dar ea insasi are nevoie de ajutor terapeutic. Durerea psihica/sufleteasca e extrema. Este a doua oara cand, timp de mai multe saptamani, Alisa este hranita artificial pentru ca gurita ei si este plina de afte (carne vie, sangereaza), la fel si tubul digestiv, cauzate de tratamentul citostatic. Plange de foame, dar nu poate inghiti. Funduletul este … imaginati-va cum este daca mamica, la fiecare scaun o spala cu apa sterila incalzita si o unge cu patru creme, in acelasi timp. N-a mai dormit de 10 zile, pentru ca ingrijirea de care are nevoie Alisa este una permanenta, zi si noapte.
– O tin in brate pentru ca nu stiu cum altcumva sa o ajut, sa-i iau din suferinta! Cum sa o scap de dureri!? Ma gandesc ca, daca, va face transplantul (medular) nu o s-o mai doara atata! Trebuie sa-i protejez cateterul central fixat pe vena principala, trebuie sa o mangai si sa-i vorbesc, sa-i cant, dar inima mea e franta! E franta de durerea ei!
Alisa s-a născut prin cezariana, cu scor apgar 10! Avea 3,6 kg si 56 de cm! A fost o sarcina dificila; mama a suferit o decolare de sarcina la sase saptamani si au urmat 7 luni de repaos complet si tratament. Dar aparitia ei pe lume a luminat totul in jur! Toti cei care o vedeau spuneau ca e un copil perfect! A racit un pic la sase luni, dar a trecut usor peste acest episod; mama a alăptat-o pana la 10 luni si era o mancacioasa! Alisa a crescut langa parintii ei tineri si foarte iubitori. Mamica a dorit sa stie ca fetita ei e perfect sanatoasa, asa ca, la 5 luni, voluntar, i-a facut analizele de sange uzuale si o ecografie cardiaca, toate cu rezultate foarte bune. S-a linistit si viata familiei a decurs in armonie si bucurie.
La 10 luni, adica imediat dupa Paste, anul acesta, părintii au dus-o la medicul de familie pentru ca era palida, avea nasucul infundat si ochii incercanati. Verdict: putin rosu in gat. Dupa tratament, Alisa s-a simtit si mai rau. Au consultat alt pediatru. Diagnostic: suspiciune de sindrom nefrotic. Nemultumiti de starea de sanatate a fetitei lor, consulta un ORL-ist, dar si un alt medic pediatru; acesta din urma recomanda o serie de analize, la un laborator particular foarte bun. Rezultatele vin repede: suspiciune de sindrom limfoblastic. La inceput n-au inteles despre ce ar fi vorba. Repeta analizele. Se reconfirma diagnosticul prezumtiv. Ajung la București, la Spitalul Oncologic Fundeni. Parintii sperau sa nu fie adevarat, sa nu se confirme existenta leucemiei. Alisa suporta, imediat dupa internare, o punctie medulara. Diagnostic final: leucemie limfoblastica cu celule T, o forma foarte agresiva de leucemie!
Incepe tratamentul cu citostatice. Prima cura a suportat-o mai bine, urmatoarele doua, din pricina faptului ca este un bebelus, cu un sistem imunitar si asa foarte scăzut, devin un travaliu, o suferinta continua. In conditiile date, medicul curant recomanda transplantul.
Un detaliu important: la nastere, parintii decid sa i se recolteze celule stem din sangele placentar. Din pacate, celule recoltate sunt inutile din pricina riscului crescut de pastrare a caracteristicilor genetice disfunctionale.
Pe 17 octombrie mama si fiica sunt internate la Centrul Oncologic San Matteo-La Pavia. Se reiau investigațiile, se fac analize peste analize, dar si alte teste, costisitoare, inexistente in tara. Decizia medicilor italieni este aceeasi: transplantul medular este vital. Acum, tatal aflat in tara, trebuie sa alerge de la o institutie la alta ca sa obtina formularul 50. Trebuie sa-l obțină repede pentru ca Alisa trebuie sa faca transplantul in urmatoarele 4 luni.
In primele zile de la internarea in spitalul italian, înainte sa se simta rau si sa se accentueze durerile, pe fondul celei de-a 4-a cure de citostatice, Alisa incepea sa planga când auzea vorbindu-se in italiana, apoi s-a obisnuit ; mai mult, incepuse sa ii saluta pe medici, spre amuzamentul general, cu un „ciau”. Este o vorbareata, de altfel, desi nu are decat un an si 3 luni.
– Mi-au trebuit doua luni ca sa ma obisnuiesc cu diagnosticul Alisei, ca sa pot sa suport realitatea acestui diagnostic! Plangeam intr-una cum plang si acum. Nu mai stiu nici macar in ce zi a saptamanii suntem. Gandesc in prima zi de de citostatice, a doua zi de citostatice, a treia zi de citostatice.
Fiecare zi de citostatice este o incercare grea! Tratamentul acesta este gandit si conceput pentru copii mai mari, nu pentru bebelusi.
Medicii italienii trebuie sa-i caute Alisei noastre donatorul, insa mai intai statul roman trebuie sa achite factura in valoare de 20.000 E. In acest moment, este testata genetic. Se spera sa aiba un profil ADN comun, nu unul rar. Apoi, inainte de transplant, vor urma cateva sesiuni de radioterapie.
Au trecut sase luni de cand Alisa a fost diagnosticata cu leucemie limfoblastica acuta cu celule T. Mai are 60 de zile din aceasta cura chimioterapeutica. Dimineata, nici macar nu-si poate desclesta buzitele: sunt lipite si reci si plange cu gurita inchisa.
O mama si un tata isi striga disperarea salvarii fiicei lor: un pui de OM la inceput de VIATA.
Dincolo de donatiile noastre, o rugaciune, spusa la unison in orice credinta, in orice religie, aduna o cohorta luminoasa de Ingeri care sa o ajute din nevazut si din planul divin sa invinga boala si sa-si reia cresterea ei mirabila de copil si de Inger.
Vor fi luni si luni de trait pe meleaguri straine. Vor avea nevoie de bani pentru mancare, cazare si transport, poate si pentru transplant autolog (costul acestuia este de aproximativ 40.000 eur), care nu este decontat de statul roman. Nevoia financiara este mare asa ca nu o vom exprima intr-o suma, ci vom trage nadejde ca, atat cat vom strange, va fi exact atat cat ii va fi trebuit si folosit.
Donand 2 Eur prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE, ii faurim Alisei o usa catre viata, o viata sanatoasa, pe care o va deschide bucuroasa, ani si ani. Undeva, pe peretii incarcati de mesaje de iubire ai spitalului San Matteo, va sta marturie de bine, o fotografie inramata a Alisei, asa cum stiu ca exista, in josul careia va scrie: leucemie -vindecata.
De asemenea, puteti dona prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Lazar Alisa Stefania” :
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU
Anunțul inițial a fost publicat sub titlul Apel umanitar pentru ALISA STEFANIA LAZĂR
Partajează asta:
Apel umanitar pentru ALISA STEFANIA LAZAR
Voi prezenta si anunțul cu datele complete de pe site-ul Fundației Mereu Aproape
Partajează asta:
Billy Graham: motive de recunoștință la 93 de ani
După o viață întreagă în care i-a învățat pe alții cum să se apropie de Dumnezeu, la aniversarea a 93 de ani, Billy Graham mărturisește că are, el însuși, nevoie de o lecție nouă: „Deși știu cum să mor, nu m-a învățat nimeni cum să îmbătrânesc.”
Renumit pentru adunările evanghelistice care au produs convertiri masive în 185 de ţări, și invitat obișnuit al Casei Albe sub zece președinți americani, Graham este una dintre cele mai mediatizate personalități din Statele Unite ale Americii. După ce și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu, este suficient de spus că Billy Graham este cel mai reputat predicator baptist din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
La 93 de ani, nu mai vede bine şi nici nu mai are putere fizică, dar luptă în continuare pentru răspândirea Evangheliei, prin rugăciune. „Mi-a slăbit vederea, ceea ce mă împiedică să mai citesc ca pe vremuri. Energia mi-a scăzut considerabil. Dar am mai mult timp pentru rugăciune,” mărturisește predicatorul. „Vorbesc cu Dumnezeu despre nevoile familei mele şi ale prietenilor şi despre munca de evanghelizare pe care El ne-a încredinţat-o aici, la BGEA (Billy Graham Evangelistic Association)”, scrie Graham pe site-ul organizației.
Din pragul venerabilei sale vârste, predicatorul spune, citând Evanghelia după Matei 24:14, că își rezumă scopul vieţii la un singur ideal: „Evanghelia aceasta a Ȋmpărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească drept mărturie tuturor neamurilor.” Şi deşi s-au dus vremurile în care ţinea evanghelizări pe stadioane, Graham este recunoscător că mesajul Evangheliei nu e pierdut, ba chiar, prin mijloacele de comunicare moderne, atinge un număr din ce în ce mai mare de oameni.
Iar el ştie să folosească din plin binecuvântările tehnologiei moderne, lucru vizibil în multe dintre proiecte lui recente. „My Hope”, un proiect lansat în 2002 este cel mai bun exemplu. Programele de evanghelizare se mută direct în casele celor interesaţi. Familiile de creştini sunt gazde pentru prietenii sau vecinii necredincioşi pe care îi invită să urmearească la televizor mesajul de evanghelizare a lui Graham, adaptat pentru fiecare ţară și cultură în parte. Recent, în Haiti, s-au înregistrat 100.000 de persoane care s-au consacrat religios ca urmare a acestui proiect.
Alte mii de persoane din toată lumea au luat decizia de a face legământ cu Christos în urma programului de evanghelizare de pe platforma online SearchforJesus.net. Iar începând cu acest an, mesajul Evangheliei coboară la nivelul copiilor prin proiectul „The Greatest Journey”. „Suntem convinşi că o să vedem mai mult de 3 milioane de copii folosind acest material, care îi va ajuta nu doar să înţeleagă Scriptura şi cum să îl urmeze pe Iisus, ci şi cum să le vorbească şi altora despre asta,” spune Graham.
La aniversarea sa, pe 7 noiembrie, Graham a mărturisit pentru Charisma News că este în special recunoscător că Dumnezeu i-a dat timp să mai termine un proiect: cartea „Nearing Home”, în care evanghelistul vorbește despre greutăţile înaintării în vârstă, cum să le faci faţă şi cum să te pregăteşti pentru final. „Am scris sfaturi şi impresii pe care mi-aş fi dorit să le fi învăţat tânăr fiind, deoarece mi-am dat seama că deşi ştiu cum trebuie să mor, nimeni nu m-a învăţat cum să îmbătrânesc,” explică Billy Graham.
În ceea ce priveşte viitorul, predicatorul mai are o dorinţă: „cel mai mult îmi doresc să îl văd pe Iisus, să mă închin Lui în rugăciune şi mulţumire pentru tot ce a făcut pentru noi, şi pentru că S-a folosit de mine pe acest pământ după voia Sa, chiar și aşa cum sunt.”
Partajează asta:
Maxima zilei – 9 noiembrie 2011
Semeni fapte culegi deprinderi, semeni deprinderi culegi un caracter, semeni un caracter culegi un destin.
Partajează asta:
Maxima zilei – 8 noiembrie 2011
Înțelepciunea nu se împrumută cu carul, ci se câștigă cu bobul
Nicolae Iorga
Partajează asta:
Maxima zilei – 7 noiembrie 2011
In viata risipim ani, iar la moarte cersim clipe
Nicolae Iorga
Istorie Evanghelica 