Daniel Mariș, Un gând de mulțumire pentru ziua mulțumirii


„Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl , pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” (Efeseni 5:20)

Suntem într-o continuă alergare de dimineața până seara prin cotidianul supraaglomerat, în care înghesuim la începutul zilei un timp de părtășie, iar seara, în timp ce-i mulțumim lui Dumnezeu pentru ziua încheiată, adormim chiar înainte de a fi ajuns să-i auzim părerea despre felul în care am folosit cadoul pe care ni-l făcuse în zorii zilei –ziua neîncepută.

Chemarea la mulțumire este un lucru des întâlnit în epistolele apostolului Pavel. Creștinul plin de Duhul Sfânt trăiește o viață plină de mulțumire. Atunci când trăim o viață sub influența Duhului Sfânt, noi îi aducem mulțumiri lui Dumnezeu Tatăl nostru, în numele Domnului Isus Hristos. Teologul evanghelic John Stott sugerează că expresia toate lucrurile (pentru care noi trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu) trebuie să fie însoțită de expresia lui Dumnezeu Tatălîn Numele Domnului nostru Isus Hristos. Cu alte cuvinte, mulțumirea noastră trebuie să fie pentru toate lucrurile care sunt compatibile cu calitatea lui Dumnezeu de Părinte iubitor și cu revelația despre Sine, pe care ne-a dat-o în Isus Hristos. Aceasta înseamnă să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru Suveranitatea Lui și să-I mulțumim pentru providența Lui iubitoare prin care El poate să transforme chiar și răul în bine (vezi Romani 8:28).  Așadar, mulțumirea deschide poarta unei vieți trăite din abundență. După cum spunea cineva, mulțumirea poate transforma ceea ce avem în destul sau  chiar mai mult, negarea și respingerea în acceptare, haosul în ordine, confuzia în claritate. Mulțumirea poate transforma un prânz într-o masă de sărbătoare, o casă într-un cămin, un străin într-un prieten. Mulțumirea dă sens trecutului, aduce pace prezentului și dă naștere unei viziuni pentru ziua de mâine.

La sfârșitul fiecărei zile nu uita să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru tot ce ți-a dat, chiar și pentru ceea ce ți-a luat, dar mai ales pentru ceea ce ți-a mai lăsat. Nu uita că bogat nu e cel ce are mult, ci acela care se mulțumește cu puțin și își amintește cât de mult l-a îmbogățit Dumnezeu prin oamenii pe care i-a pus în jurul lui, în familia Domnului Isus Hristos.

Pastor, Dr. Daniel Mariș 

Reclame

2 răspunsuri

  1. EPISTOLA LUI PAVEL
    2 Cor. 6 : 7-10

    Cine sunt şi aş putea să fiu ?
    Doar El o ştie prea bine,
    Sunt omul sau poate un fiu
    A Celui ce era, ce este, ce vine…

    Şi parcă am fost chemat pe nume,
    Şi parcă m-a strigat Cineva,
    Şi parcă m-a rupt de lume,
    Lumina-i adâncă şi fulgul de nea…

    Ca un necunoscut şi totuşi cunoscut,
    Ca un înşelător care spune, iată, adevărul,
    Din Cuvântul Cuvânt crescut
    Trecând prin vremuri, precum gerul…

    Ca unul care moare, trăind,
    Ca unul care trece venind,
    Ca unul întristat, veşnic râzând,
    Ca unul viu, purtat de gând…

    Mereu sărac, având de toate,
    Pe bogaţii lumii îmbogăţind,
    Dar de Isus având parte,
    Întinerind când vremea e-n colind…

    Un om ce nu are mai nimic
    Şi totuşi stăpânind toate, totul,
    Şi timpul, veacul şi un pic,
    Trecând de moarte, depăşind potopul…

    Acesta sunt, eu n-am ştiut,
    Dar Isus o ştie prea bine
    Căci m-a iubit şi m-a durut
    Cel ce era, ce este, ce vine…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: