Mark Zuckerberg introduce Metaverse, urmasul lui Facebook, care devine 3D. Va fi un succes sau un esec? De fapt, ce vrem, lume virtuala sau lume reala? Nu putea face Zuckerberg ceva mai bun cu banii astia, cum ar fi sa rezolve problemele curente ale platformei sau sa construiasca intrumente pentru utilizatori in care ei au un control mai bun a ceea ce aleg sa vada? Despre toate astea, intr-un text mai lung si, probabil, un video maine pe youtube.

Ce cred eu? Cand am ajuns in cercetare, un manager visa ca peretii casei vor fi ecrane imense; in felul asta erai la mare sau pe Everest, la alegere. Peste cativa ani, ochelarii Google ne aduceau internetul direct in ochii nostri. Am renuntat la ei cand, purtandu-i pe strada, m-am lovit de doi stalpi pe care nu i-am vazut. Ambele idei au ramas vise, iar esecul lor este o combinatie intre posibilitatile tehnologice si nevoile reale ale oamenilor. Ma tem ca asa se va sfarsi si Metaverse. Sa o luam pe rand.

Ce este Metaverse?

Metaverse inseamna „dincolo de univers” (a nu se confunda cu multiversul 🙂 ). El este o combinatie intre tehnologii digitale (calculatoare), ochelari 3D, senzori (manusi, detectia pozitiei, etc.) si internet. Mark Zuckerberg il promoveaza ca urmatoarea fata a Facebook-ului (pentru cei care au suficienti bani sa si-l permita).

Prima versiune a ochelarilor 3D cu care vom intra pe pagina Facebook ne va duce intr-o forma virtuala 3D a platformei Facebook, unde putem vizita lumi deja construite, sau putem construi noi alte lumi virtuale (asa cum e Minecraft). In plus, ochelarii 3D ii putem purta si mergand prin casa: ei ne vor arata atunci imagini din camera pe care va suprapune obiecte virtuale (realitate augmentata) asa cum faceau si ochelarii Google. Nu va merge insa asa de simplu: pentru a ne vedea mainile in imagine, trebuie sa purtam manusi cu sensori, sau trebuie sa fim filmati cu precizie. In felul asta, senzorul stie unde ne sunt mainile, ni le arata si virtual si putem astfel interactiona cu obiectele din lumile virtuale (daca manusa are si actuatori mecanici poate da si senzatia de atingere)

In a doua versiune, ce va apare anul viitor, ochelarii 3D vor putea crea avatare ale prietenilor in lumile virtuale 3D ale Facebook. Nu ii vom vedea pe ei asa de bine ca in realitate, mai degraba niste papusi. In aceste lumi virtuale vom crea ecrane de calculator virtuale care se ridica in aer, cu care sa interactionam, pe care sa „scrollam” cu degetele si, in plus, sa vedem avatarurile colegilor (imagini animate ale fetei lor, care le imita si mimica) trecand prin fata biroului virtual deschis pe care il impartasim cu colegii.

Whaaaat? Stai! Folosim toata tehnologia asta sa reconstruim biroul deschis de la serviciu?

2. Tehnologia

La ora actuala ochelarii 3D sunt foarte buni. Am testat unul acum 2 ani, de ultima generatie, si am fost impresionat de rezolutia in pixeli. Se apropia de cea a pozelor cu rezolutie inalta, desi se vedea ca e virtual, nu realitate. In schimb, ochelarii erau foarte scumpi si, mai mult, aveau nevoie de un calculator foarte performant pentru a procesa imaginile 3D care erau, in plus, statice. Miscarea capului era bine monitorizata, iar manusile care introduceau mainile in imagine acceptabile. In schimb, tot setul (ochelari, manusi, calculator) trecea de zece mii de dolari. Parerea mea este ca o tehnologie are succes cand devine de masa si pentru asta este necesar sa devina ieftina (vezi cazul telefoanelor inteligente). Si ea devine ieftina daca costul intrinesc permite si daca se adopta in masa. Personal nu cred ca setul 3D de realitate virtuala indeplineste azi aceste conditii

In videoul sau de prezentare, Mark Zuckerberg vorbeste si de holograme. Desigur, pentru acestea nu avem nevoie de ochelari 3D, ele se ridica in aer. In plus, el zice ca am putea interactiona cu hologramele. Aici lucrurile sunt mai clare si mai pesimiste: nu exista la ora actuala o tehnologie fiabila a hologramelor si cu atat mai putin o tehnologie sa interactionam cu ele. Tot ceea ce vedeti pe la stiri sunt mici incercari; niciuna nu are succes, in principal pentru ca lumina trece prin aer si mana o absoarbe.

3. Necesitatea/Nevoia

Nicio tehnologie nu reuseste fara nevoia omului. Cand senzorul pentru puls a iesit din dulapul meu si a ajuns pe piata, am avut noroc de o combinatie de doi factori: tehnologie relativ noua (LED-uri verzi) si o nevoie noua (ceasurile inteligente). Sunt lumile virtuale ale lui Mark Zuckerberg (asa-numitul Metaverse) o necesitate pentru om? Cine isi mai aduce aminte de jocul Second Life? A disparut, pentru ca omul obisnuit nu poate trai schizofren doua vieti complet diferite. Cine dintre cei mai tineri nu a construit o lume virtuala in Minecraft? Totusi, la sfarsitul liceului si dupa aceea, cei mai multi renunta la Minecraft, pentru ca nu mai simt nevoia.

Combinatie dintre tehnologie/nevoie se vede foarte bine in esecul televizoarelor 3D. La inceput, s-a dorit sa avem astfel de televizoare fara ochelari, si s-au facut. Aveau lentile integrate in ecran, in asa fel sa vezi imagini diferite din diverse directii. Pe mine ma lua repede durerea de cap cand schimbam unghiul de vedere, asa ca nu e de mirare ca tehnologia a esuat: nu avem azi asa ceva pe scara larga. In urma esecului au aparut televizoarele 3D cu ochelari. Stiu un prieten care si-a luat: s-a uitat doar la 5 filme (nici nu erau prea multe) ca sa isi dea seama ca mintea nu are nevoie de 3D sa se bucure de un film. Atat la un film cu Jean Constantin (alb-negru, 2D cu purici pe ecran) cat si la unul 3D cu ochelari si aventuri in spatiu, omul se bucura la fel, pentru ca creierul are aceasta capacitate extraordinara de a reconstrui lumea din jur si a plonja in ea! Televizoarele 3D cu ochelari nu au avut succes in piata pentru ca omul nu are nevoie de asa ceva: ii sunt suficiente televizoare 2D cu actori buni.

4. Problemele reale

Nu impartasesc viziunea lui Mark Zuckerberg cu privire la viitor, dar nici nu ma deranjeaza. Lasa-l sa incerce, imi spun, in periplul meu prin lumea cercetarii si inovatiei am vazut cum 99 din 100 de idei ale acestor vizionari nu se realizeaza. Dar stiu ca unul din cei 100 va face un pas inainte (vezi Elon Musk, desi nu cu tot ce face…) si stiu, mai ales, ca nici eu nu pot prezice corect care va fi acela. Asa ca sunt deschis la propunerea lui Mark Zuckerberg, mai ales ca sunt banii lui. Ceea ce ma ingrijoreaza insa e altceva: faptul ca impactul Facebook in societate este imens. Facebook, asa cum este el acum, este o fiara care poate scapa din cusca si am senzatia ca proprietarul ei este ocupat sa pieptene o pisica (cu tot respectul pentru proprietarii de pisici, si eu am una 🙂 ).

Prima problema a platformei Facebook este ca amplifica dezinformarea. A doua ca este un intrument eficient in mana manipulatorilor ( de tot tipul, inclusivi politici). Nu zic ca Facebook nu are si parti bune. Daca ar fi sa aleg, as pastra facebook-ul asa cum e, doar ca as da mai multa libertate si mai ales mai multe instrumente utilizatorilor de a isi configura ceea ce vad (caci fara instrumente, ce este libertatea?). L-ar fi costat pe Zuckerberg mai putine miliarde de euro sa dezvolte aceste instrumente pe platforma actuala, decat sa investeasca intr-o generatie 3D a platformei ce nu poate fi accesata oricum decat din spatele unor ochelari.

5. Problema fundamentala a viziunii lui Mark

Mark Zuckerberg ne arata holograme cu care interactionezi (tehnologie care nu exista), lumi virtuale din spatele unor ochelari 3D, realitate augmentata (adica imagini suprapuse pe ceea ce vedem, gen jocul Pokemon Go), lasandu-ne sa inteleg ca in viitor vom vrea sa traim tot timpul intr-o lume aproape exclusiv virtuala, de la serviciu la interactiunea cu prietenii si acasa. In viziunea lui Zuckerberg, stam acasa toata ziua cu ochelari 3D pe cap, lucrand mai intai pentru serviciu, apoi comunicand cu prietenii (copiii unde sunt?). Ochelarii 3D genereaza imagini artificiale in jurul nostru unde ii vedem pe colegii de la serviciu sub forma de avataruri, copiind de fapt situatia de la birou. Se sugereaza ideea ca peste 80% din timpul nostru activ il vom petrece fie in lumi complet virtuale, fie in lumi augmentate cu imagini virtuale.

Problema e ca omul si-a construit intelegerea lumii si modul sau de viata prin interactiunea directa dintre simturi: cel tactil cu cel vizual, cel de miros cu cel auditiv si asa mai departe. Daca stai mult intr-o camera virtuala cu prieteni care iti trec prin fata, te vei lovi la un moment dat de dulapul real din camera atunci cand incerci sa intinzi mana catre ei. Lumea virtuala are succes atata timp cat corpul sta pe loc, nu se misca si ii da mintii libertatea sa viseze (de aceea citim carti si ne uitam la filme).

Omul insa nu-si poate fata o viata din asta, negandu-si natura biologica. Nu poate separa corpul de minte indefinit, atata timp cat traieste in acest corp biologic pentru ca, asa cum ne arata cercetatorii in neurostiinte, interpretatarea lumii in creier si mai ales interactiunea cu ea se face prin corpul. Creierul „vede” lumea prin corp si isi construieste reprezantarile in functie de pozitionarea si feedback-ul corpului.

Poate doar atunci cand urmasii lui Decartes vor reusi sa puna creierul in borcan, pacalindu-i toate simturile cu semnale neuronale, acea lume virtuala ne va cuceri cu totul. Pana atunci, ramanem fiinte biologice, in care creierul si corpul lucreaza impreuna. Putem lasa corpul sa dormiteze cateva ore pe canapea pentru a ne arunca in lumi virtuale, dar nu putem face asta tot timpul fara a deforma experienta realitatii asa cum o traim azi ca fiinte biologice.

6. O parere personala

Pamantul e plin de probleme. Saracie, discriminare, indiferenta. Chiar si in statele dezvoltate, presiunea este mare (bani, locuinta, etc.) Tinerii se lovesc de duritatea acestei lumi de indata ce primesc indemul parintilor sa iasa de pe calculator. Au nevoie de locuinta, de mancare si, atunci cand isi construiesc o familie apare efortul educatiei si cresterii copiiilor.

In ciuda avansurilor tehnologice, varsta de pensionare creste (in Olanda e aproape 70 de ani), iar presiunea pe tinerele familii este uriasa (preturi mari la locuinte, job-uri incerte si la distante mari, salarii la limita supravieturii etc). Metaversul lui Zuckerberg nu aleviaza niciuna dintre aceste probleme. Nu face decat sa construiasca un panaceu in care, din cand in cand, unii dintre noi se vor arunca sa uite de problemele reale si asta, insa, numai pentru cei care au suficienti bani. Si acestia insa vor fi probabil dezamagiti de capabilitatile tehnice reduse ale noului Metaverse, asa ca il vor arunca la gunoi, asa cum au facut cu alte zeci de jocuri virtuale inaintea lor. Probabil ca aceia dintre cei bogati care au mai multa minte vor lua din aceeasi bani o cabana la munte. In aproapierea sfarsitului vietii, realitatea vietii devine atat de palpabila, incat nu mai poate fi ascunsa de nicio lume virtuala.

P.S. Vad ca am scris mult de tot si ma gandesc sa fac si un video pe Youtube din asta. V-as ruga sa ma ajutati in comentarii la video, cu orice fel de observatii, pareri sau informatii aveti. Voi tine cont in video. Daca in textul de mai sus este o greseala am timp sa o coectez in video.
P.S. Diseara la 21:00 va astept pe canalul meu de youtube si facebon pentru o discutie cu Alianta pentru Promovarea Stiintei.

Cristian Presură: Prima problema a platformei Facebook este că amplifică dezinformarea