„Fericirea nu există în sine, ci este o relaţie între un ideal de „viaţă împlinită“ şi experienţa trăită a vieţii. Ea este deci totdeauna relativă, istorică şi culturală şi depinde de ce aştepţi de la fericire. Iar aici, ăi bătrîni aveau dreptate: nu există fericire în afara îngrădirii dorinţelor. Aşa se explică, de pildă, de ce America Latină este mult mai „fericită“ decît Occidentul, care, tocmai pentru că este mult mai prosper, are şi mult mai multe dorinţe şi plăceri greu de satisfăcut în întregime. Şi o concluzie particulară, care ne priveşte. Sîntem, se pare, printre cele mai nefericite ţări din lume. Înseamnă asta că „Românu’ are vocaţia nefericirii“? Nu m-aş grăbi cu o asemenea concluzie. Să amintim că tipul „continuu nemulţumit“ (e rău şi va fi la fel sau mai rău) reprezenta, în 2011, 51% din populaţia ţării, faţă de 19% în UE (Dumitru Sandu). Aş zice astfel că…

Din dorinţa de a persecuta credincioşii creştini, Nicolae Ceauşescu a comandat distrugerea a 20.000 de Biblii venite din Statele Unite ale Americii.

În ciuda politicii oficiale de pretinsă toleranţă, la începutul anilor ‘80, drepturile omului în România erau încălcate flagrant. Acest lucru a atras atenţia membrilor Camerei Reprezentanţilor din America, care, în mai 1984, s-a reunit într-un Human Rights Caucus (Grup Parlamentar al Drepturilor Omului), şi au redactat o scrisoare pentru Nicolae Ceauşescu. Cei 190 de membri marcanţi ai Camerei îşi exprimau dezamăgirea faţă de felul în care România sfida prevederile de la Helsinki privind drepturile omului. Despre această scrisare aminteşte Radu Ioanid, în cartea “Securitatea şi vânzarea evreilor”.

Citeste mai mult: adev.ro/nmz67f

Domnule Presedinte,

Pe 24 aprilie se implinesc 100 de ani de la teribilul genocid caruia i-au cazut victime circa 1,5 milioane de armeni.

Din pacate, Romania, din pricina unor calcule politice meschine, legate de interesele turcesti in Romania, si de interesele romanesti in raport cu Turcia, nu a recunoscut acest act criminal sub presedintii anteriori.

Cred ca a sosit vremea unui act de dreptate istorica, oricit de mult am pierde economic ca urmare a acestuia.

Daca victimele acestei crime oribile ar fi fost romani, nu ne-am fi asteptat ca armenii, si altii, sa fie solidari cu noi?

Sper ca intelepciunea si simtul dreptatii vor prevela, macar de data aceasta, asupra pragmatismului politic si economic ce domina cel mai adesea destinul poapoarelor mici si le face sa nu conteze in istorie.

Cu sincera pretuire,

Danut Manastireanu

* * *

Am transmis astazi presedintelui Iohannis, pe contul sau de Facebook, mesajul de…