Marea unire națională
Harul de a fi bunici
“ Să vezi pe copiii copiilor tăi ! ” (Psalmul 128:6/a)
Prin harul Domnului în familia noastră s-a născut al patrulea nepoţel, Samuel Andreas Mocanu, fiul lui Andrei şi al Fibiei, alături de ceilalți trei, Naomi, Ruben şi Natanael ai lui Daniel şi ai Martei. Ne dăm astfel seama încă o dată de marea noastră responsabilitate ce o avem în calitate de bunici. Şi cum în Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” avem o mulţime de bunici permiteți-mi să dau câteva sfaturi biblice valabile pentru bunici, adică pentru cei ce şi-au văzut nepoții.
1. Să fii bunic şi bunică este un har de la Domnul.
Sunt unii oameni care nu au avut harul acesta de a trăi să-şi poată vedea şi ţine în braţe pe copiii copiilor lor. Noi şi voi, bunicii din Biserică, suntem datori să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne-a lungit firul vieţii să ne putem vedea nepoţeii. Psalmistul urează în psalmul citat mai sus celui ce se teme de Domnul urarea aceasta : “ Să vezi pe copiii copiilor tăi ! ” Să ne temem deci mai departe de Domnul, pentru ca harul Lui să nu înceteze faţă de noi.
2. Să fii bunic şi bunică implică o mare responsabilitate.
În Cartea Proverbe 17:6 citim astfel : „ Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor” adică nepoţii sunt cununa bunicilor. Ce este o cunună ? Cununa este o împletitură specială de diferite flori frumoase, o coroană care se aşează pe capul câştigătorilor, a învingătorilor, a premianţilor. Iată ce înţeleg eu, bunicii sunt mai întâi de toate responsabili de creşterea şi educarea copiilor lor, adică de aici şi de acum, în calitate de părinţi, începe pregătirea cununilor viitoare adică a nepoţilor lor. Cine doreşte să aibă cununi cât mai frumoase şi strălucitoare (nepoţi binecuvântaţi de Dumnezeu), trebuie să înceapă lucrarea mai întâi crescându-şi şi educându-şi copii în frica Domnului. Vine vremea când apar nepoţeii. Atunci trebuie să înceapă rugăciunea pentru ei şi pentru părinţii lor să-i poată creşte pentru slava Domnului, să devină cu adevărat cununi cu care să te poţi lăuda în Domnul. Atenţie ! Urarea de mai sus era “Să vezi pe copiii copiilor tăi ! ”. Fie că îi vezi zilnic, fie că îi vezi mai rar, foloseşte timpul petrecut cu ei „împletind cununa”, învăţându-i frica de Domnul. Dar atenţie, nu teorie ci exemplul personal contează. Deci dragi bunici, să fim conştienţi de marea noastră responsabilitate de a fi modele vrednice de urmat.
3. Să fii bunic şi bunică este o mare împlinire sufletească.
La condamnarea Domnului Isus evreii de atunci au cerut să cadă asupra lor şi asupra copiilor lor, adică a urmaşilor lor, sângele Domnului Isus (Matei 27:25). Era un blestem. Nu-şi dădeau seama de ceea ce cereau. Azi noi putem cere acelaşi lucru, dar ca binecuvântare. Să ne aducem deci prin credinţă pe noi înşine, pe copiii şi nepoţeii noştri la adăpostul sângelui vărsat la Golgota de Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, pentru mântuirea noastră a tuturor. Poţi astfel lăsa copiilor şi nepoţilor tăi o frumoasă şi veşnică moştenire, mântuirea personală pe care o vor primi în urma pocăinţei şi a credenţei lor (Proverbe 22:6). Doamne ajută-ne la aceasta. Amin !
Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea”
București (România)
http://www.bisericanadejdea.ro
Black X-Day
AFamilia în luptă!
Încep să fiu tot mai convins de un lucru: familiile credincioșilor se află mereu în luptă, fie sunt asediate, fie atacă… Nu am să spun prea multe despre modul în care e asediată; este suficient să amintim că valorile ei (bazate pe învățăturile Scripturii) sunt din ce în ce mai încolțite de cancerul relativismului contemporan, al infidelității (post)modernizate, al materialismului avid, al deviațiilor psihotice (normalizate de lachei care apar pe sticlă, cu posibilități de analiză din ce în ce mai paupere) ș.a. „Stâlpul societății” este dinamitat mediatic, instituțional și chiar religios din ce în ce mai frecvent. Cu toate acestea, în familia creștină nu ar trebui să se instaleze descurajarea…
Cum „legea contrastelor” pare să opereze încă destul de bine, m-am gândit și la contraatac: de la familia asediată la familia avangardistă, luptătoare. „Cea mai bună apărare estea atacul”, zic unii, și pare să fie valabil și în privința familiei. Cred că viitorul apropiat va suprinde tot mai multe familii în lupte, între amenițare, supraviețuire și promovare. De fapt, contextul contempran nu face decât să ne reamintească să aruncăm în luptă „artileria grea”, familia. Nu avem ce să așteptăm și, în niciun caz, nu ne vom resemna cu tăcerea.
În Vechiul Testament întâlnim o secvență de luptă dintre Iosafat, împăratul lui Iuda și o coaliție amonito-moabită. Iosafat caută ajutorul Domnului prin post și rugăciune și așa cum citim în 2 Cronici 20:13 „Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele și fii lor.” De așa ceva avem nevoie și astăzi: să stăm înaintea Domnului și să mijlocim împreună cu pruncii și nevestele noastre. Căutăm tot felul de grupuri de susținere (sau de rugăciune) – ceea ce nu e rău – dar să nu neglijăm familia. Să luptăm împreună cu ea! Să reabilităm altarul familiei. E timpul pentru artileria grea… Da, să luptăm pentru valorile Împărăției lui Dumnezeu împreună cu „biserica de acasă”.
A
Puterea lui Dumnezeu
În general, cei mai multi oameni tânjesc dupa putere… Pare sa fie ceva in ei ce vibreaza atunci cand au loc diverse manifestări ale puterii. Mai ales cand este vorba despre conceptul de putere nelimitata, muritorii de rand vegheaza continuu ca poate-poate vor surprinde o fărâma de demonstratie a omnipotentei divine. Nu de putine ori ti se da sa auzi în multe medii creștine, printre suspine si oftaturi prelungi, expresii de genul: „as vrea sa vad puterea lui Dumnezeu si astăzi asa cum o intalnim in Scripturi.” Si normal, ca intotdeauna cand se speculeaza cele mai arzatoare dorinte umane, intra în scena si pleiada de sarlatani flamanzi dupa o bucata de paine castigata „cinstit” prin furnizarea de manifestari ale puterilor divine. Multi oameni sinceri refuza sa creadă ca Dumnezeu s-a schimbat si, indiferent de ce as spune eu in acest articol sau alții in alta parte, ei una vor: sa vada puterea lui Dumnezeu si acum asa cum era odinioara. Le-as spune tuturor ca au dreptate, ca Dumnezeu este același „ieri, azi si in veci” (Evrei 13:5). Si ca da, Mantuitorul Isi arata aceeasi panorama a puterilor Sale ca întotdeauna. Numai ca nu pe circuitul furnizorilor de ocazie. In fiecare secunda a zilei, Mântuitorul Isi arata puterea cu aceeasi intensitate, ramane doar ca noi s-o remarcam.
Apostolul Pavel ne spune sa-L propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru iudei este o pricina de poticnire si pentru neamuri o nebunie, dar pentru cei chemati este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu. (1Cor. 1:23-24) Prin urmare, cand intrebam obositi, unde este puterea lui Dumnezeu, raspunsul va fi: in Hristos cel rastignit! Fiecare clipa in care rastignirea lui Hristos este valabila consituie o clipa in care puterea lui Dumnezeu este vizibila. Puterea divina nu trebuie cautata in tunete si fulgere, ci in Hristos cel rastignit. Cata vreme sacrificiul Sau este valabil, puterea lui Dumnezeu ramane in picioare. Si cum jertfa Domnului Isus este valida o data pentru totdeauna (Evrei 10:10), inseamna ca fiecare moment din existenta celui credincios este incarcat cu puterea lui Dumnezeu.
In concluzie, draga cititorule, indiferent de situatiile prin care treci, pastreaza-ti credinta, stiind ca in jertfa Mantuitorului, Dumnezeu iti arata la fiecare pas imensitatea puterii Sale.

Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)
http://www.emanueldej.ro
Arhanghelii Mihail şi Gavril
Daniel 12:1 …” marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău…”
Luca 1:19 “ Eu sunt Gavril care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.”
Biblia vorbeşte foarte clar despre existenta mulţimilor de îngeri care nu poate fi numărată de către fiinţele pământeşti (Iov 3:23) dar cunoscută foarte bine de către Creatorul Dumnezeu şi coordonată în acelaşi timp spre binele celor mântuiţi de pe pământ (Evrei 1:13-14) şi spre slava Sa veşnică (Psalmul 142:2; Isaia 6:2-3). Cu siguranţă toţi aceştia au un nume, o slujbă, un loc, un anumit rang în ordinea cerească. Ei toţi sunt la dispoziţia lui Dumnezeu. Iată cunoaştem prin descoperire biblică numele a doi dintre aceşti mari slujitori cereşti ai lui Dumnezeu: Arhanghelii Mihail şi Gavril. Pentru cititorii Sfintelor Scripturi activitatea acestor arhangheli este deja cunoscută. Prin asociere în cadrul profeţiei biblice ne dăm seama de numele şi poziţia unui alt conducător îngeresc şi anume „Lucifer” care căzând din graţia lui Dumnezeu a devenit „Diavolul” (Isaia 14:12-15), trăgând după el în căderea sa o parte însemnată de îngeri din subordinea sa, aceştia devenind îngeri ai întunericului (Apocalipsa 12:4). Psalmistul David în Psalmul 34 la versetul 7 spune astfel : „ Îngerul Domnului tăbărăşte (îşi face tabără, locuinţă) în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” Domnul Isus vorbeşte despre îngerii care ne slujesc pe fiecare dintre noi în Matei 18:10 : „… căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri.” Apostolul Pavel care mărturiseşte că a fost răpit până la al treilea cer, în rai ( 2 Corinteni 12:1-4) cu siguranţă a văzut şi auzit ce nu se poate vorbi în limbaj omenesc. Iată că tot el, apostolul Pavel, spune corintenilor în prima sa epistolă la capitolul 11 versetul 10 : „ De aceea femeia (măritată), din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.” Chiar la Domnul Isus când a fost pe pământ au fost trimişi din ceruri îngeri care să-I slujească (Matei 4:11). Dragi fraţi şi surori în credinţa Domnului nostru Isus Hristos,
– Suntem deci cunoscuţi de fiinţele cereşti, de îngeri;
– Suntem încredinţaţi de către Dumnezeu în grija îngerilor;
– Suntem însoţiţi permanent de îngerii lui Dumnezeu;
– Suntem ocrotiţi, păziţi de aceste fiinţe cereşti;
– Suntem slujiţi 24/24 ore de către ei, îngerii lui Dumnezeu;
– Suntem datori să fim foarte atenţi la comportamentul nostru chiar şi atunci când nu ne vede nimeni dintre oameni, deoarece ne văd îngerii lui Dumnezeu;
– Suntem responsabili înaintea lui Dumnezeu dacă îngerul personal este bucuros sau întristat din pricina comportamentului nostru;
– Vom fi în clipa morţii luaţi tot de îngerii lui Dumnezeu şi conduşi în rai (Luca 16:22) unde vom fi întâmpinaţi de către Domnul Isus (Fapte 7:55) şi mărturisiţi de către El înaintea Tatălui şi a sfinţilor Săi îngeri (Matei 10:32). Slăvit să fie Domnul Isus Hristos !
Pastor, Elisei Pecheanu
Unde este Împărăția lui Dumnezeu?
Având deja format reflexul de „a trece granițele” suntem tentați, în căutarea noastră sinceră după Împărăția lui Dumnezeu, să vânăm cât mai multe programe, proiecte, personaje, popasuri muzicale, plimbări inter-bisericești sau inter-cultice și alele de acest gen, deoarece toate par a fi super-meseriașe în a oferi „spiritual excitement”. Și, așa cum era de așteptat, după ce trece „focul spiritual”, căutătorii se întorc în banalul vieții cotidiene, triști și resemnați că nu au găsit împlinirea sufletească specifică Împărăției lui Dumnezeu. Poate că greșim atunci când vrem să trecem granițele doar înspre exterior, poate trebuie să schimbăm direcția…
Domnul Isus spunea: „… Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Luca 17:21b). Problema nu e atât de mult ce găsim în exterior ci ceea ce este în interior, în inima noastră. Acolo trebuie să se manifeste în primul rând Împărăția lui Dumnezeu și apoi, se va vedea și în exterior. Mulți nu au curajul să treacă granița înspre interior… să verifice dacă viața lor este viața Împărăției și totuși călătoria spre interior este dureroasă dar necesară.
Găsim Împărăția lui Dumnezeu atunci când avem curajul să ne lăsăm inima cucerită de către Domnul Isus. E adevărat, trebuie să murim! Omul vechi, firea pământească cu poftele ei, dragostea față de păcat… toate trebuie să moară. Abia atunci începe să strălucească lumina Împărăției lui Dumnezeu. Schimbând direcția dinspre exterior spre interior, s-ar putea să ne regăsim în situația lui Iona din drama lui Marin Sorescu și să reușim să ieșim din ciclul neîntrerupt al neîmplinirilor sufletești doar atunci când întoarcem cuțitul invers: când nu vom mai înjunghia cu critici un context spiritual extern în favoarea altuia ci când vom da la moarte propria noastră fire (Gal. 2:20) fiind gata să plătim prețul uceniciei radicale. Pentru cei care ar vrea să mă critice chiar acum, le spun că doctrina creștină și acest material nu susțin în niciun caz sinuciderea. Folosesc ilustrația, cu limite clare, doar spre a sugera o schimbare de direcție a morții: dinspre exterior spre interior.
În concluzie, să căutăm Împărăția Domnului înăuntrul inimii noastre și să condamnăm la moarte tot ceea ce nu corespunde acestei Împărății!
Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)
http://www.emanueldej.ro
Soluţia biblică pentru îngrijorare
Filipeni 4:6,7 “ Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”
Este oare vreunul dintre cititorii acestui editorial care nu s-a îngrijorat niciodată ? Poate oare spune vre-un om că n-a cunoscut ce înseamnă îngrijorarea ? Această temă a îngrijorării este o temă de actualitate, mai ales în vremea pe care o traversăm astăzi împreună. În aceste vremuri tulburi în care nu mai există nici un fel de siguranţă, nici politică, nici socială, nici economică, nici religioasă chiar, nici a persoanei singure sau însoţită de cineva pe stradă… poţi fi atacat oricând… de oricine… da, în aceste vremuri de nesiguranţă, Cuvântul lui Dumnezeu este de actualitate şi ne oferă soluţia tuturor acestor îngrijorări cu care ne confruntăm zilnic. Este vorba de „ pacea lui Dumnezeu”. Acesta este darul lui Dumnezeu pentru fiecare om care se îngrijorează, adică pentru noi toţi. Cum poţi primi şi cum poţi păstra pacea lui Dumnezeu în inimă ? Textul biblic mai sus menţionat ne oferă răspunsul. Iată-l :
1. Stai de vorbă cu Dumnezeu.
Nu uita că El este Dumnezeul Atotputernic, Creatorul, Susţinătorul şi Ocrotitorul lumilor create de El, a tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute de fiinţa umană. El Şi-a trimis în lumea noastră pe Fiul Său, pe Domnul Isus Hristos, ca să moară pe cruce pentru păcatele noastre, să învie a treia zi, ca apoi după patruzeci de zile să se întoarcă în slava Tatălui, trimiţând pe Duhul Sfânt să locuiască în inimile credincioşilor. Cu un astfel de Dumnezeu suntem invitaţi să relaționăm să stăm de vorbă. El rămâne în control asupra tuturor lucrurilor, chiar şi atunci când nu-L vedem acționând după mintea noastră. În ce relaţie eşti cu acest Dumnezeu ? Eşti copilul Lui ? Ai primit tu pacea lui Dumnezeu în inima ta prin iertarea pe care ţi-a oferit-o în dar ?
2. Stai de vorbă cu Dumnezeul tău cu privire la fiecare lucru care te frământă.
Ce adevăr minunat ! Să ai acces la Dumnezeu în fiecare moment al vieţii. Orice lucru care te îngrijorează… mare sau mic, important sau mai puţin important, de valoare sau fără valoare… să îl poţi aduce la cunoştinţa Lui „ prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri”. Deci iată reţeta biblică pentru căpătarea păcii lui Dumnezeu. Roagă-te neîncetat, cere şi ţi se va da, crede şi vei primi, apoi nu uita să mulţumeşti. Nu încheia nici o rugăciune fără să-I mulţumeşti lui Dumnezeu.
3. Încredinţează-I lui Dumnezeu inima şi gândurile tale.
În Hristos Isus avem oferită şi asigurată atât paza noastră cât şi pacea noastră. Numai în El. Apostolul Pavel spunea Filipenilor (4:13) : „Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” Vino şi tu alături de noi „în Hristos Isus”. Mai este încă loc la Golgota pentru oricine, grăbeşte-te ! „ Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” Amin !
Pastor, Elisei Pecheanu
Valori ascunse
Am să încep prin a face o referire la lumea virtuală, acea lume în care te poţi ascunde în spatele unui ecran, unde trăieşti on-line si poti face tot ce doresti fără să te cunoască nimeni. Sigur că asemenea trăsături ale lumii virtuale o fac să fie extrem de periculoasă şi cu multe provocări pentru generaţia tânără. Am observat însă un aspect pozitiv, care m-a făcut să mă gândesc la valorile ascunse.
Există tineri şi nu numai, deosebit de timizi în lumea reală dar foarte activi la tastatură. În lumea reală nu au curaj să se exprime… este prea rea, judecă prea mult şi de cele mai multe ori pune mai mare pret pe ambalaj decat pe continut. Si uite aşa, trec zile şi ani şi pierdem idei valoroase, oameni valorosi si talentati, multe resurse cu potential. De ce? Pentru că societatea este prea grăbită să-i observe şi prea orbită de cei a căror `ambalaj` străluceşte mai tare.
Dumnezeu este altfel, se uită la valorile ascunse, la inimă. Probabil vă amintiţi de David, un tinerel simplu şi neînsemnat. El nu atrăgea privirile aşa de tare precum reuşeau să o facă fraţii lui. Şi totuşi, Domnul pe el l-a ales să fie izbăvitorul lui Israel. E simplu: „Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat (se referea la fratele lui David). Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” Doar aşa pot fi găsite valorile ascunse.
Exemplul cel mai clar îl vedem la însuşi Mântuitorul. Aşa dispreţuit şi părăsit cum era, nebăgat în seamă atunci şi acum de către cei mai mulţi oameni, era Dumnezeu pe pământ, Salvaotrul nostru. El este Calea spre cer şi de dragul Lui se merită să renunţăm la toate gunoaiele de pe acest pământ.
Apoi, să nu uităm să privim un pic mai profund în jurul nostru. S-ar putea să fie oameni simpli, care tac, nebăgaţi în seama. Sunt mulţi a căror loialitate şi dedicare faţă de Domnul Isus sunt de-a dreptul remarcabile. Nu cred au neovie de lumea virtuală pentru a-şi deschide inima şi a-şi arăta valoarea lor. Putem şi noi să fim un pic mai atenţi, să privim ceva mai profund. Cu alte cuvinte, să reuşim şi noi, precum Domnul nostru, să nu ne mai lăsăm furaţi de ce izbeşte ochiul: renume, faimă, bani, diplome etc. Copiii lui Dumnezeu, aşa cum face Tatăl lor, sunt chemaţi să înveţe să aprecieze mai mult decât orice caracterul. Dacă nu învăţăm să apreciem şi să promovăm caracterul, adevăratele valori, s-ar putea să lăsăm generaţiei următoare o moştenire apocaliptică, de oameni mânaţi de interes şi conduite animalice. Ca să nu fie aşa, să privim un pic mai bine la valorile ascunse, răsfirate adesea pe ultimele rânduri…
Biserica Crestina Baptista Nr.1 „Emanuel”
DEJ (ROMANIA)
www.emanueldej.ro
Puterea cuvântului
Matei 8:8 “Doamne, a răspuns sutaşul, nu sunt vrednic să intri supt acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit.”
Cu siguranţă, cel puţin noi cei credincioşi, recunoaştem autoritatea şi puterea Cuvântului divin, a Cuvântului rostit, a Cuvântului scris, a Cuvântului întrupat, a Celui ce este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Isus Hristos, Domnul. Sutaşul din relatarea biblică a lui Matei recunoaşte, apreciază, evaluează la justa valoare şi crede din toată inima în Cuvântul Domnului, Cuvânt rostit numai de El, chiar şi de la distantă.
Răsplata i-a fost imediată, mare şi exemplară pentru toate generaţiile viitoare, şi pentru noi astăzi. Dar haideţi să gândim împreună la următorul adevăr. Dumnezeu Creatorul ne-a făcut să fim fiinţe cuvântătoare, fiinţe care vorbesc, comunică între ele cu sunete articulate şi înţelese. Vorbim şi ne înţelegem unii pe alţii, slăvit să fie Domnul!
Iată câteva considerente biblice privitoare la cuvintele noastre şi la puterea caestora:
- Cuvinte nefolositoare. Matei 12:36 „ Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.”
- Cuvinte stricate. Efeseni 4:29/a Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură…”
- Cuvinte pripite. Eclesisatul 5:2 „Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu…”
- Cuvinte care ucid, omoară. Ieremia 18:18 „Haidem să-l ucidem cu vorba…”
- Cuvinte care zidesc sufleteşte. Efeseni 4:29/b …”ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.”
- Cuvinte vrednice de crezut şi adevărate. Apocalipsa 21:5/b „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sânt vrednice de crezut şi adevărate.”
- Cuvinte demne de statutul de copil de Dumnezeu. Matei 5:37 „ Felul vostru de vorbire să fie:”Da,da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău.”
- Cuvinte care vor aduce salvarea veşnică celor care le-au rostit. Matei 12:37/a „Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină…”
- Cuvinte care vor aduce osânda veşnică celor care le-au rostit. Matei 12:37/b „… şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
- Cuvinte care garantează mântuirea. Romani 10:9 „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.”
- Cuvinte de pace şi de credincioşie. Estera 9:30/b …. Şi lista ar putea continua !
Concluzie : Efeseni 5:19 „ Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.”
Aşa să ne ajute Dumnezeu !
Pastor, Elisei Pecheanu














