Psalmul 46:4

“ Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt.”

Cred că poetul creştin s-a inspirat şi din aceste cuvinte ale Scripturii atunci când a scris următoarele versuri :

“Râul binecuvântării, peste noi azi revarsă

Acum când plecaţi Te rugăm, când inima-i deschisă

Doamne revarsă Duhul promis ca pe-un râu

Şi-un strop încă-i fericire, dă-ne`ndeajuns Duhul Tău !”

La început de an nou, anul de graţie 2011, suntem datori să ne plecăm fiinţa în faţa Atotputernicului Dumnezeu, să ne aţintim privirea sufletului spre El şi să recunoaştem că am ajuns aici numai prin harul Său. „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, , să spună Israel acum ! (Psalm 124:1). Slăvit să fie Numele Său în veci de veci ! Dar, de asemenea, noi trebuie să acceptăm prin credinţă valabilitatea acestor promisiuni sfinte şi pentru viitorul necunoscut al acestui an nou.

Este un râu… Râul prezenţei lui Dumnezeu prin Duhul Său cel Sfânt. Nu depinde de noi. Nu noi hotărâm când, unde şi cum să se manifeste Duhul Sfânt. El, Dumnezeul Atotputernic hotărăşte. Oamenii cred sau nu cred, acceptă sau nu acceptă, recunosc sau nu recunosc, se tem sau nu se tem, respecta sau nu respectă… El însă, Duhul Sfânt va cerceta în continuare omenirea noastră şi „va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” (Ioan 14:8). Mare atenţie : Râul curge, trece şi pe lângă tine ! Nu vrei, măcar în anul acesta, să îţi stâmperi setea sufletului tău bând din apa curată a Cuvântului Sfânt ?

Este un râu… Râul aducător de bucurie cerească. Lumea aceasta nu aduce nimic bun pentru sufletele noastre. Prietenia cu lumea înseamnă vrăjmăşie cu Dumnezeu (Iacov 4:4). Să ne apropiem dar de Domnul Isus, de Râul Duhului Sfânt şi să scoatem apa vieţii cu bucurie din izvoarele mântuirii (Isaia 12:3), „căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17). Bucuria „negrăită şi strălucită” o putem avea numai prin credinţa în Domnul Isus Hristos (1 Petru 1:8).

Este un râu… Râul care umple orice fiinţă care se deschide înaintea Lui. Eu şi tu putem deveni „cetatea lui Dumnezeu”, „sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt” cu o singura condiţie : să acceptăm umplerea fiinţei noastre cu „apa” Râului Duhului Sfânt. El, Duhul Sfânt, a treia Persoană din Dumnezeire, vrea să locuiască în inimile noastre. Să-L lăsăm, spre binecuvântarea noastră şi spre slava Sa veşnică !   Amin !

Pastor, Elisei Pecheanu

Luca 2:11

Mesajul  îngerului  predicator care a însoțit oastea cerească în noaptea nașterii Domnului Isus, la Betleem, cuprinde și aceste cuvinte: “vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”

Astăzi, în zi de sărbătoare, să lăsăm Cuvântul Sfânt să  ne vorbească prin Duhul Sfânt :

1. Hristos Domnul, Cel veșnic, născut printre noi.

Isaia 7:14 …”Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).”

Luca 2:12 …”veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.”

2. Hristos Domnul, Cel veșnic, născut pentru noi.

Luca 2:11 …”Vi s-a născut…” … vouă (zicea îngerul păstorilor), adică NOUĂ, pentru noi…

Luca 19:10 „Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Luca 9:56 „ Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”

Ioan 8:12 „Isus le-a vorbit din nou, şi a zis : Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

3. Hristos Domnul, Cel veşnic, născut în noi.

Galateni 4:19 „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi !”

Romani 8:29 „Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său..”

Coloseni 2:10 …”v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.” (adică după chipul lui Hristos !)

4. Hristos Domnul, Cel veşnic, născut ca să ne nască în familia lui Dumnezeu.

Ioan 1:12-14 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”

Pastor, Elisei Pecheanu

Matei 2:8 “Duceti-vă de cercetaţi cu deamăruntul despre Prunc: şi când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.”

Irod, împăratul, s-a tulburat la auzirea veştii adusă de către Magii din Răsărit că s-a născut un alt împărat pentru Iudei. El ţinea foarte mult la tronul său. De aceea şi-a pus de gând să-L omoare pe noul născut din ţinutul său. Deci pretenţia de a se duce să se închine a fost una prefăcută, făţarnică, cu gânduri mârşave şi criminale. De aceea Domnul din ceruri nu i-a îngăduit să se apropie de Pruncul din Betleem.

Dar oare în zilele noastre toţi închinătorii sunt sinceri ? Ce zici despre închinarea adusă de tine însuţi, Domnului din ceruri ?

1.      Un închinător adevărat şi sincer va căuta el personal să-l cunoască pe Acela căruia vrea să I se închine. Irod trimite pe alţii. El avea alte treburi mai importante de făcut. Căutarea Pruncului era treaba Magilor, aşa considera el, Irod. Tot aşa se întâmplă cu cei mai mulţi oameni din zilele noastre. Să caute preoţii, să caute pastorii, să caute cei plătiţi pentru aceasta, apoi să ne spună şi noi îi vom asculta. Dar dacă pentru rezolvarea problemelor trecătoare ale acestei vieţi depunem atâta efort personal, nu se merită oare pentru problema sufletului care este veşnic, să ne ocupăm tot personal ? Tu, dragul meu, L-ai căutat personal pe Domnul Isus ? L-ai întâlnit vreodată în viaţa ta până acum ? Ai cercetat tu ce deamăruntul despre El în Scripturi ? Ai ocazia acum la acest Crăciun, anul de graţie 2010, să te întâlneşti cu El prin credinţă. Nu pierde şansa. E poate ultima !

2.      Un închinător adevărat şi sincer va vedea în persoana Pruncului din Betleem ceea ce Tatăl din ceruri hotărâse mai dinainte, din veşnicie. El era „Împăratul”, „Căpetenia” şi „Păstorul”(versetul 1şi 6). Tocmai de aceea Irod vrea să-L omoare. Închinare adevărată aduc numai acei oameni care recunosc în persoana Pruncului din Betleem pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, pe Mântuitorul. Cât de mulţi oameni, poate şi la acest Crăciun, ar dori să-L mângâie pe creştet pe Copilul din iesle !!!! Dar dacă ar veni din nou în persoană vizibilă Domnul Isus şi le-ar deranja afacerile, cu siguranţă L-ar răstigni din nou. Tu, cine crezi că a fost Pruncul născut la Betleem ? Implică-L în viaţa ta şi vei vedea atunci adevărata ta credinţă prin atitudinea care o vei lua faţa de El şi faţă de cei ce cred cu adevărat în El. Nu te înşela singur crezând că dacă vei cânta o colindă sau dacă vei primi colindători, va fi OK ! Nu este de ajuns atât !

3.      Un închinător adevărat şi sincer va fi binecuvântat cu călăuzire divină. Magii, călăuziţi de stea şi îndrumaţi de îngeri, L-au găsit pe Domnul Isus, Pruncul din Betleem. I s-au închinat, I-au adus daruri, şi apoi au plecat la casele lor, ducând cu ei vestea cea minunată : S-a născut Mântuitorul lumii ! Irod nu a avut şansa aceasta ! A fost împiedecat să facă o crimă şi în furia lui a ucis atunci o mulţime de copii nevinovaţi. Dragul meu, caută-L sincer pe Domnul Isus şi vei fi călăuzit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în închinarea ta. Această binecuvântată călăuzire o doresc tuturor închinătorilor la acest Crăciun. Dumnezeu să ne binecuvânteze !

Pastor, Elisei Pecheanu

“…aşteptând fericita noastră nădejde…” Tit 2:11-13

Suntem în perioada adventului, a aşteptării. Soseşte Crăciunul 2010. Ce sărbătoare minunată ! După o aşteptare de mii de ani a omenirii în vederea împlinirii promisiunii din Eden, „la împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie…”(Galateni 4:4), întrupându-se astfel şi venind în lumea noastră să ne mântuiască. Aşteptăm deci să sărbătorim împreună acest mare eveniment salvator pentru mulţi păcătoşi. Dacă ar fi şi puţină zăpadă, ar fi minunat… pentru cei tineri, bineînţeles, că pentru bătrâni este un mare pericol ! Domnul din ceruri, va hotărî ce este bine pentru noi toţi. Noi însă aşteptăm şi ne pregătim, atât administrativ cât şi mai ales sufleteşte. Dar dacă vine Domnul până atunci ?  Eşti pregătit ? Iată, Biblia ne spune,  şi noi  credem şi mărturisim, că va fi o a doua venire a Domnului Isus pe pământul nostru. Apostolul Pavel scria lui Tit despre „arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos”, vorbindu-i astfel despre „fericita noastră nădejde” pe care o aşteptăm cu nerăbdare.

Tu ce aştepţi ? Numai sărbătoarea Crăciunului ? Poţi spune şi tu că revenirea Domnului Isus este nădejdea ta şi fericirea ta ? Domnul va veni în curând aşa cum a promis. Iată cum poţi fi fericit în aşteptarea revenirii Domnului Isus :

1. Preţuieşte harul mântuirii. „Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi

oamenii, a fost arătat…” (Tit 2:11). Har înseamnă ceva nemeritat de noi, şi totuşi la dispoziţia noastră. Uită-te în viaţa ta, în familia ta, în jurul tău şi identifică harurile oferite de Dumnezeu. Cel mai mare dintre ele fiind, bineînţeles, întruparea Domnului nostru Isus Hristos, venit şi pentru mine şi pentru tine, şi pentru toţi păcătoşii.

2.      Rupe-o cu păgânătatea. „ Harul acesta…ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti…” (Tit 2:12/a). Păcatul odată săvârşit aduce frica pedepsei, şi moartea spirituală. Justiţia divină cere moartea păcătosului. Dragostea divină cere iertarea păcătosului, cu o condiţie :” Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11). Adică : rupe-o cu păgânătatea !

3.      Trăieşte frumos. „ Harul acesta ne învaţă…să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie…” (Tit 2:12/b). Cumpătare : măsură, moderaţie, continenţă (înfrânare), sobrietate… ; Dreptate : valoare etică şi juridică în funcţie de care se aprobă sau se dezaprobă relaţiile sociale… ; Evlavie : religiozitate profundă, cucernicie, comportare respectuoasă… (DEX, 1978). Modelul nostru suprem este şi rămâne Domnul Isus Hristos, Dumnezeul întrupat. Viaţa Lui este modelul nostru de vieţuire.

Fie că vom sărbători Crăciunul 2010, fie că va reveni Domnul Isus până atunci, rugăciunea noastră aş dori să fie : Doamne ajută-mă să cunosc harul mântuirii, dă-mi putere să o rup cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăiesc frumos, ca Tine, ca să pot aştepta astfel fericit, atât sărbătoarea Crăciunului, cât şi revenirea Ta pe norii cerului.

Pastor, Elisei Pecheanu

Luca 9:13

Ce mare provocare !  Ce chemare înaltă ! Ce slujbă sublimă ! Ce mare responsabilitate !

Da, Domnul Isus a spus ucenicilor Săi aceste cuvinte: “Daţi-le voi să mănânce !” Dar de unde atâta mâncare ? Mulţimea adunată în jurul Domnului Isus număra aproape cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii. Ucenicii Domnului sunt puşi în faţa unei situaţii delicate.

Vor învăţa cât de repede o lecţie ce va dura peste veacuri, şi iată că aceasta a ajuns până la noi prin grija Domnului.

Dragi fraţi şi surori în Domnul Isus Hristos,

Porunca Domnului ne priveşte şi pe noi. Oamenii care ne înconjoară au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, iar noi trebuie să înţelegem că suntem fiecare în locul lui, mâna vizibilă a lui Dumnezeu. Atât trupul cât şi sufletul au nevoie de hrană. Iar noi, pocăiţii, trebuie să fim la dispoziţia lui Dumnezeu, la îndemâna Lui, gata pentru orice intervenţie. Dar nu cumva ni se cere prea mult ? De unde atâtea resurse ? De unde atâta putere ? De unde atâta voinţă ? Păi, de la EL ! El este sursa binecuvântată care nu seacă niciodată. De aceea :

1.      Alimentează-ţi sufletul în fiecare dimineaţă cu Cuvântul Domnului. Citeşte, meditează, memorează, păstrează, şi fii gata să împarţi Cuvântul, pe parcursul zilei, celor din jurul tău a căror suflete sunt gata să moară de foame.

2.      Ia în seamă ceea ce ai, nu ceea ce n-ai. Ucenicii spun Domnului scurt şi clar: Doamne nu avem… Printre ucenicii Domnului era un băieţel care auzind şi văzând cele ce se întâmplau, şi-a deschis trăistuţa lui şi a dat de veste: „Am eu cinci pâini de orz şi doi peşti” (Ioan 6:9). Ce copilărie ! „Dar ce sunt acestea la atâţia ?” întreabă nedumerit şi aparent justificat, ucenicul Andrei. O, era suficient de mult, dar cu o condiţie : să fie aduse la Domnul Isus. Caută în propria-ţi fiinţă şi în propria-ţi casă, şi vezi ce ai. Asta contează şi valorează enorm dacă este pus în mâna Domnului.

3.      Apoi lasă-L pe Domnul Isus să ia, să binecuvânteze, să înmulţească şi urmează împărţirea… Nu uita însă, El are nevoie de tine şi de mine. Ne va trimite să dăm cu mâna noastră.

4.      Dacă eşti ispitit să crezi că tu nu vei mai avea nimic după ce alţii se vor sătura, citeşte Scriptura aceasta mai departe. Biblia ne spune că şi ucenicii au cinat în seara aceea din belşug. Fiecare s-a întors cu câte un coş plin cu pâine şi peşte. Aşa lucrează Dumnezeu.

Doamne, ajută-mă să învăţ de la Tine, să lucrez cu Tine, să adun cu Tine, să împart cu Tine, ca apoi să am parte cu Tine în veşnicie ! Amin.

Pastor, Elisei Pecheanu

Ioan 10:4/b, 5 “…şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”

Ce tablou minunat ! Păstorul oilor merge încet, înainte, urmat de turma lui de oi, pe care le iubeşte, le îngrijeşte, le paşte pe păşuni verzi, le duce la ape de odihnă, le ocroteşte, şi…vorbeşte cu ele, cu fiecare în parte, deoarece le cunoaşte foarte bine, le ştie numele fiecăreia. (v.3 „îşi cheamă oile pe nume.”)

Marele Păstor al oilor, Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, se poartă astfel cu Biserica Sa, cu credincioşii Săi.  Iată câteva adevăruri demne de luat în seamă :

1. O cunoaştere reciprocă.

Păstorul îşi cunoaşte oile pe nume şi ele Îl cunosc pe El. Aceasta se întâmplă în momentul pocăinţei sincere în faţa Domnului, si se experimentează zilnic prin starea de vorbă cu Domnul. Îmi aduc aminte de o soră din Biserica de la Câmpina care atunci când se ruga zicea : „Doamne Isuse, eu Jipa Maria, stau acum înaintea Ta în rugăciune…” Să-I spunem Domnului acum, aici, cum ne cheamă, ce am făcut, de ce avem nevoie şi să-L ascultăm vorbindu-ne, ca să-I cunoaştem bine glasul.

2. O părtăşie scumpă.

Ce bine te simţi atunci când cineva te întâlneşte, te salută şi îţi rosteşte numele. Da, te cunoaşte pe nume. Eşti important pentru aceea persoană. La rândul nostru fiecare ar trebui să ne preocupe acest mic sau mare amănunt… Cunoaşterea şi rostirea numelui celuilalt înseamnă părtăşie. „Marie” zice Domnul femeii care plângea la mormânt în dimineaţa învierii, şi ea a zis îndată „Rabuni”. Să experimentăm această părtăşie minunată cu Domnul Isus, marele nostru Păstor.

3. O atenţionare.

Va veni în curând ziua aceea pe care o aminteşte însuşi Mântuitorul, şi anume ziua când toţi oamenii vor dori să intre în Raiul lui Dumnezeu. Dar nu vor fi lăsaţi să intre decât aceia care se cunosc personal cu Domnul Isus. Unii vor zice atunci :”Doamne, Doamne, deschide-ne !” Dar El drept răspuns le-a zis:” Adevărat vă spun că nu vă cunosc !” (Matei 25:11,12). Eşti pregătit pentru ziua aceea ? Ştii ce înseamnă pocăinţa sinceră în faţa Domnului Isus ? Ai experimentat deja starea de vorbă cu Domnul Isus ? Îi cunoşti glasul ? Crezi că El te cunoaşte cu adevărat ? Nimeni să nu se înşele. Vine în curând ziua aceea. Şi atunci va fi prea târziu să-ţi rezolvi toate aceste probleme. De aceea vino azi, prin credinţă, la crucea de la Golgota, stai în faţa Mântuitorului tău care te iubeşte, şi vorbeşte sincer cu El. Nu-ţi va părea rău niciodată.

Pastor, Elisei Pecheanu

Marcu 10:17-27

Aceasta este reţeta care dă rezultate în dragostea dintre soţ şi soţie, în familie. Totul sau nimic. Nu merge cu măsuri pe jumătate, şi nici măcar 99,999999%. Deci totul sau nimic. Adică 100%. Numai aşa merge foarte bine. Altfel scârţâie, sau nu merge aproape deloc, sau se distruge totul. Aşa a fost stabilit de Creator la întemeierea căsătoriei. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” (Geneza 2:24)

Dar nu vreau să vorbesc acum şi aici despre nuntă, despre căsătorie şi nici despre relaţia dintre soţ şi soţie.

Textul de sub titlu ne prezintă însă relaţia dintre omul păcătos care doreşte mântuirea, viaţa veşnică, şi Domnul Isus Mântuitorul. Biblia spune că această relaţie este asemenea relaţiei dintre soţ şi soţie. „…Vorbesc despre Hristos şi despre Biserică.” (Efeseni 5:32/b).

1. Domnul Isus vrea ca tânărul bogat să lase totul, ca apoi să-i ofere totul privind veşnicia.

„Îţi mai lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.” (Marcu 10:21)

Numai o debarasare de tot ce aparţine lumii acesteia şi firii pământeşti, ne va asigura o binecuvântată călătorie alături de Domnul Isus şi Biserica Sa, pe drumul credinţei şi al pocăinţei, şi apoi o comoară în ceruri. Omului acestuia Domnul îi cere totul aici, şi-i oferă totul şi aici şi dincolo, în veşnicie. Deci 100% pentru Domnul. Adică TOTUL !

2. Omul, tânărul bogat, este liber să decidă cât oferă Domnului, dar va primi în consecinţă.

„Mâhnit de aceste cuvinte, omul a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.” (Marcu 10:22)

Ce har bogat şi nemăsurat are acest om. Stă în faţa Fiului lui Dumnezeu venit în lumea noastră să mântuiască pe cei păcătoşi. Este privit ţintă în ochi şi iubit de Domnul (v.21). Cuvântul vieţii veşnice îi este rostit în mod personal de către Mântuitorul Isus. Este chemat să decidă. Totul sau nimic. Şi el decide… NIMIC !  „a plecat întristat…”

Şi eu şi tu dragul meu, suntem fată-n faţă cu Domnul Isus ! Glasul Său răsună şi astăzi pentru inimile şi minţile noastre ! Vrei totul, vrei viaţa veşnică ? Atunci fii gata să laşi totul, tot păcatul ! Dacă vei mai ţine încă ceva pentru plăcerile firii tale pământeşti, s-ar putea să pierzi totul… şi viaţa aceasta şi viaţa veşnică. Deci, fii foarte atent : Totul sau nimic ! Tu decizi. Depinde de tine.

Pastor, Elisei Pecheanu