Nu, nu sunt un superstiţos şi nici un numerolog convins ci mă gândesc doar la câteva texte din Scriptură care fac apel la numărul zece şi de aici să învăţăm câte ceva pentru suflet.

ZECE urgii. Acestea vorbeau explicit despre mânia şi pedeapsa lui Dumnezeu gata să se dezlănţuie împotriva celor ce nu-L cunosc şi nici nu vor să-L cunoască. Faraonul Egiptului a zis lui Moise şi lui Aron : „ Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui… Eu nu cunosc pe Domnul…” (Exod 5:2). Şi, L-a cunoscut… dar prea târziu ! Tu, dragul meu cititor, îl cunoşti cu adevărat pe Domnul ? Astăzi îl poţi cunoaşte cu mintea şi cu inima ta. Deschide-ţi fiinţa şi El, Cel ce-ţi bate la uşa inimii, poate de multă vreme, va intra şi veţi putea vorbi împreună. El stă la uşa inimii şi aşteaptă să I se deschidă. Deschide-I acum ! Mâine s-ar putea să fie prea târziu !

ZECE porunci. Primele patru porunci vizează relaţia noastră cu Dumnezeu. Următoarele şase porunci vizează relaţiile inter-umane. Cele 10 porunci se găsesc în Biblie în Cartea Exod 20:1-17 şi Deuteronom 5:6-21. Domnul Isus le sumarizează în două porunci (Matei 22:36-40).Să ne verificăm acum în lumina acestor porunci, în ce relaţie suntem cu Tatăl, Dumnezeul Creator, cu Mântuitorul Isus Hristos, cu Duhul Său Cel Sfânt şi cu semenii noştri ? Mâine s-ar putea să fie prea târziu !

ZECE leproşi vindecaţi. În satul de pe graniţa dintre Samaria şi Galileea (Luca 17:11-19) Domnul Isus este rugat insistent de zece leproşi să-i vindece de lepra lor. Domnul îi vindecă. Nouă s-au dus… numai unul s-a întors să-I mulţumească. Era Samaritean. Nu cumva şi tu ai fost vindecat de Domnul şi te-ai dus… uitând să-I mulţumeşti ? Întoarce-te acum şi mulţumeşte-I. Mulţumeşte-I din toată inima şi cu viaţa ta, dar azi deoarece: Mâine s-ar putea să fie prea târziu !

ZECE fecioare. Mântuitorul Isus Hristos aseamănă Împărăţia cerurilor cu „zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.” (Matei 25:1-13). Cinci nechibzuite şi cinci înţelepte. Cinci pregătite şi cinci nepregătite. Cinci au intrat cu Mirele în odaia de nuntă şi cinci au rămas afară. Cinci cunoscute Mirelui şi cinci necunoscute Acestuia (v.12). Tu din care grupă faci parte ? Fii sincer cu tine însuţi şi cu Dumnezeu . Chiar acum, prin pocăinţă şi prin credinţă, poţi fi trecut în rândul „fecioarelor înţelepte”. Nu amâna. Mâine s-ar putea să fie prea târziu !
Ceasul al ZECELEA. Era ora întâlnirii cu Domnul Isus al celor doi ucenici ai lui Ioan Botezătorul. Unul din ei era Andrei, fratele lui Simon Petru (Ioan 1:35-40; v.39). Ce ceas binecuvântat. Ceasul în care au hotărât să rămână cu Domnul Isus. Potrivit tradiţiei şi celor scrise de unii istorici şi teologi din primele veacuri creştine, apostolul Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, adică la strămoşii noştri. Tu ce faci ? Unde eşti ? Ştii cât este ceasul omenirii acesteia ? Trezeşte-te acum ! Mâine s-ar putea să fie prea târziu !

Pastor, Elisei Pecheanu

Ioan 16:33 “ … În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”

Sfînta Scriptură ne prezintă pe paginile ei o serie întreagă de exemple de oameni care au gustat din paharul amar al înfrîngerilor de tot felul în viața lor, și în același timp o altă serie de oameni care au jubilat şi au înălţat paharul izbăvirilor şi al victoriilor asupra problemelor vieţii. Trăim şi noi în aceeași lume. După mii şi mii de ani, experimentăm acelaşi fel de probleme, ba poate unele şi mai groaznice… Nici un om, credincios sau necredincios, nu doreşte experienţa „biruitului”, a „celui ce plăteşte bir”, şi nici „să dea bir cu fugiţii”, ci bineînţeles, toţi ne dorim victoria, biruinţa, bucuria adusă de slobozenia adevărului. „…veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Întrebarea care se ridică este următoarea: suntem gata „să facem faţă”, adică să biruim problemele cu care ne confruntăm, sau facem „feţe, feţe”, dovedind înfrângerea noastră ?

În armată, pe vremuri, era un soldat bine instruit, care a fost supus unui test din partea comandantului său, verificându-se astfel pregătirea militară a soldatului.

„Soldat … dacă vine inamicul din faţa ta, faci faţă ? Facem tovarăşul comandant ! Dar dacă vine din spatele tău, faci faţă ? Facem tovarăşul comandant ! Măi soldat, dar dacă inamicul vine şi din faţă şi din spatele tău, faci faţă? Facem feţe, feţe, tovarăşul comandant !”

Cu siguranţă, soldatul din relatarea aceasta a dorit să raporteze comandantului său că face faţă inamicului, care poate veni din orice direcţie. El era bine pregătit din punct de vedere militar, mai puţin însă din punct de vedere al limbii române. Constatăm cu durere că sunt unii creştini care sun slab pregătiţi spiritual pentru confruntarea cu inamicul sufletelor noastre, adică cu diavolul. În loc să facă „faţă”, ei fac „feţe, feţe”. Şi ce este mai dureros este faptul că omul care face „feţe, feţe”, adică omul care are mai multe feţe, este catalogat de Biblie ca fiind „făţarnic”. Făţarnicul este un învins, unul care plăteşte bir. Tu, dragul meu cititor al acestor rânduri, cum eşti, biruitor sau biruit ? Dacă vrei să fii biruitor, iată soluţia dată de Domnul Isus :

”Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea în voi…Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:4,5)

„Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

„ Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea.” (Ioan 14:27)

„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5:8)

„ Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apocalipsa 2:10)

„ Iată, Eu vin curând (repede); şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” (Apocalipsa 22:12)

Aşa să ne ajute Dumnezeu pe toţi să împlinim Scripturile spre binecuvântarea noastră şi spre slava Lui veşnică.

Pastor, Elisei Pecheanu

Ieremia 29:11 „ Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.”

Cine dintre noi poate spune sincer că nu a ajuns măcar o dată în viaţă la o răscruce de drumuri în ceea ce priveşte luarea unei decizii ? Viitorul nostru, sau al copiilor noştri, sănătatea, şcoala, serviciul, plecarea sau rămânerea într-un loc anumit, mântuirea sufletului… Sunt sigur că toţi oamenii, credincioşi sau necredincioşi, au avut această experienţă. Poate chiar în această zi, poate chiar printre cititorii acestui editorial, este cineva la răscruce de drumuri…  Ce este de făcut ? Lumea în care trăim este din ce în ce mai egoistă, mai baricadată, mai izolată, mai neinteresată în facerea de bine, mai pornită la rău decât la bine, mai ostilă, mai neputincioasă… Iată o lumină care răsare din Cuvântul lui Dumnezeu valabilă şi astăzi pentru noi toţi. Lumina lui Dumnezeu care este gata să lumineze pe toţi cei ce trec prin tunelul timpului, spre veşnicie. Să luăm aminte la glasul Domnului !

1.Chiar dacă eşti la răscruce de drumuri, nu uita, nu eşti singur. Cineva te cunoaşte, Cineva te iubeşte, Cineva se gândeşte la tine şi la problemele tale, Cineva face planuri minunate privitoare la persoana ta, pe care ţi le dezvăluie şi te aşteaptă să fii de acord şi tu. Cineva îţi doreşte fericirea vremelnică şi veşnică. Este Dumnezeu, Creatorul tău. Eşti coroana creaţiunii Sale. Eşti om creat după chipul şi asemănarea Sa (Geneza 1:26,27). De dragul nostru, al oamenilor păcătoşi pe care vrea să-i salveze de la moarte veşnică, El, Dumnezeu Tatăl, L-a trimis aici pe pământ pe Domnul Isus, Fiul Său, să ne răscumpere prin jertfa de pe Calvar (Ioan 3:16). Pleacă-ţi fiinţa înaintea acestui Dumnezeu care te iubeşte şi roagă-te Lui. Mulţumeşte-I. Spune-I unde eşti, ce ai făcut… crede în iubirea Lui, şi aşteaptă. El îţi va răspunde cu siguranţă. Fii gata însă să auzi vocea Lui. El este chiar lângă tine !

2.Dacă auzi vocea lui Dumnezeu, fii gata să o împlineşti întocmai. Aceste cuvinte au fost spuse de Dumnezeu  poporului Israel, înainte de robia Babiloneană, prin proorocul Ieremia (Ieremia 29:1…). Urmărind mesajul acestei epistole a lui Ieremia adresată poporului dus în robie, înţelegem că Dumnezeu luase această hotărâre, a robiei vremelnice în Babilon, spre pocăinţa lor. Ceea ce le cere însă Dumnezeu este ca ei să rămână ascultători de glasul Lui, ca să le meargă bine. Ascultarea de Dumnezeu este cheia succesului. Neascultarea a dus întotdeauna la dezastru. Dumnezeu vorbeşte şi astăzi… prin proorocii Săi, prin Cuvântul scris, prin somn, prin descoperire directă,  prin şoapta Duhului Sfânt… Fii atent la glasul Său. Învaţă să-l deosebeşti de celelalte glasuri care-ţi vor răul (Ioan 10:4; 1 Ioan 4:1-4). Numai El se gândeşte la binele tău. Ascultă-L şi împlineşte-I voia ca să fii fericit !

3.Cunoşti că ai ieşit din intersecţia de drumuri, şi că ai luat-o pe drumul cel bun, prin două lucruri foarte clare : „ai un viitor şi o nădejde”. Dacă eşti tot în ceaţă, mai roagă-te, mai pocăieşte-te, mai ascultă, mai aşteaptă, mai veghează… Mai este oare ceva, vre-un păcat în viaţa ta, nemărturisit, neiertat,  care te împiedecă să-I auzi vocea ? (Isaia 59:1,2) Calea Domnului este bună, dreaptă, oferă  siguranţă, oferă bucurie, dar este strâmtă… nu poţi merge pe ea oricum. Domnul Isus a spus :”Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Dacă vrei să ai un viitor şi o nădejde, nu uita: numai Domnul Isus ţi le poate oferi. El se gândeşte permanent la noi. Crede în El şi vei fi mântuit !

Pastor, Elisei Pecheanu

Ioan 1:5 “Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.”

Desigur, textul citat se referă direct la Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El era „Lumina lumii” (Ioan 8:12) venită din ceruri aici la noi, pe pământ, unde domnea întunericul păcatului (Isaia 9:1-2). A venit trimis de Tatăl să alunge întunericul spiritual şi să aducă lumina vieţii adevărate. El a aprins lumina, a biruit întunericul şi a lansat următoarea provocare ucenicilor Săi şi implicit nouă, tuturor credincioşilor : „ Voi sunteţi lumina lumii.” (Matei 5:14)

Dumnezeu este Lumină (1 Ioan 1:5) şi a poruncit în întunericul de dinaintea creaţiei :”Să fie lumină !„”Şi a fost lumină.” (Geneza 1:3)  Dar a permis în acelaşi timp existenţa întunericului, numind lumina zi, iar întunericul noapte, despărţindu-le pe una de cealaltă. (Geneza 1:4,5). Şi Dumnezeu a mai spus după potop : „Cât va fi pământul, nu va înceta…ziua şi noaptea” (Geneza 8:22).

Dragii mei, să învăţăm din aceste cuvinte ale Scripturii, următoarele :

1. Aşa cum atâta timp cât va fi pământul nu va înceta ziua şi noaptea, tot aşa oamenii se vor împărţi între ei în fii ai luminii (Ioan 12:36) şi fii ai întunericului (Ioan 3:19) în funcţie de alegerea făcută: credinţă sau necredinţă, pocăinţă sau nepocăinţă. Tu din care categorie faci parte ? Ce ai ales ? Al cui fiu eşti ? Ce zici tu despre tine însuţi ?
2. Aşa cum lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o, tot aşa trebuie să fie şi viaţa credincioşilor, biruitoare asupra păcatului. După cum nu s-a inventat până acum secretul ca lumina să poată fi biruită de întuneric, tot aşa şi viaţa creştină va rămânea biruitoare asupra întunericului spiritual. Fie cât de mică lumina vieţii tale, cât o lumânare sau cât un chibrit, ea va birui totuşi întunericul. Deci luminează în locul în care eşti ! Nu te teme de întuneric. Prezenţa luminii anulează întunericul.
3. Aşa cum la porunca lui Dumnezeu lumina a fost despărţită categoric de întuneric, şi nu vor putea sta împreună niciodată, tot aşa şi viaţa credinciosului trebuie să fie lumină şi nu amestec de lumină şi întuneric. „… Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul ?” (2 Corinteni 6:14/b). Nu vă înşelaţi, starea de „căldicel” sau „gri” sunt aspru condamnate de Dumnezeu (Apocalipsa 3:16).
4. Aşa cum promite Scriptura, vorbind despre sfârşitul acestei lumi materiale, aşa se va şi întâmpla. Vor fi numai două locuri în veşnicie : în lumină sau în întuneric, cu Dumnezeu sau cu Satana, înăuntru sau afară (Apocalipsa 21:8; 22:14,15)
5. Aşa cum zice Scriptura : „ Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile !” (Evrei 4:7/b), aşa vă chem şi eu în calitate de slujitor al lui Dumnezeu : Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie ca să fiţi fii ai luminii, să avem împreună parte de lumina lui Dumnezeu şi aici şi-n veşnicie !

Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Pastor, Elisei Pecheanu

Împăraţi 19:4 “El (Ilie) s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienuper, şi dorea să moară, zicând : “Destul ! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.”

Proorocul Ilie, omul lui Dumnezeu, trăieşte clipe de mare deznădejde şi realmente, doreşte să moară. După rugăciunea sa înălţată pe Muntele Carmel,  ascultată de Dumnezeu, câştigă o mare biruinţă asupra proorocilor lui Baal, străini de adevărata credinţă în Dumnezeul lui Israel. Ameninţat cu moartea de către Izabela, soţia împăratului Ahab, o femeie rea şi necredincioasă, Ilie se grăbeşte parcă să i-o ia înainte acesteia în împlinirea planului diabolic, şi îşi cere singur moartea, rugându-se lui Dumnezeu. Slavă Domnului, rugăciunea lui Ilie nu a fost ascultată. Iată câteva învăţăminte spirituale :

1.Indiferent de ce s-ar întâmpla în viaţa ta, nu te du singur în pustie. Ilie de fapt „fugea” de frica Izabelei, ca să-şi „scape viaţa” (v. 3), şi lăsându-şi slujitorul la Beer-Şeba, pleacă singur, singurel…în pustie şi merge cale de o zi ! Nu l-a trimis Dumnezeu acolo. Era decizia sa proprie. Greşea înfricoşător crezând că acolo, sub ienuperul acela, va fi finalul vieţii lui. Singurătatea, pustia, ienuperul efemer, soarele arzător, frica…, toate acestea erau condiţii propice morţii sigure.

2.Când eşti în „pericol”, când te socoteşti „înfrânt”, sau când chiar viaţa ta este ameninţată, nu te izola, nu rupe relaţiile, ci rămâi în prezenţa lui Dumnezeu şi a prietenilor tăi. Nu uita, şi alţii înaintea ta au experimentat, ca oameni, astfel de încercări. Nu eşti tu nici primul şi nici ultimul. Cu siguranţă vei ieşi biruitor stând lângă Dumnezeu (Psalmul 60:12).

3.Adu-ţi aminte şi meditează la biruinţele şi binecuvântările primite până atunci din partea lui Dumnezeu. Nu tu ţi-ai păstrat viaţa, nu tu ai realizat ceva, ci Dumnezeul tău care ţi-a dat viaţa, şi care a rămas întotdeauna de partea ta, te-a binecuvântat. O va face şi în continuare, cu siguranţă. El rămâne credincios făgăduinţelor promise (Psalmul 103:1-2).

4.Nu eşti tu cel ce are autoritatea sa zică :”Destul !”. Ilie crede că este destul atât. N-avea dreptate. Mai era mult de lucru. De aceea acordă-I lui Dumnezeu dreptul acesta, pe care-l are din veşnicie în veşnicie (Psalmul 90:1-3). Altfel El nu ar mai fi Dumnezeu şi tu ţi-ai aroga dreptul acesta, uzurpându-I autoritatea Sa supremă. Viaţa este darul lui Dumnezeu.

5.Nu confunda niciodată „rugăciunea” cu „porunca”. Ilie se roagă, „poruncindu-I” lui Dumnezeu să-i ia sufletul (viaţa), atunci şi acolo, argumentând că e tot aşa de rău ca şi părinţii lui. Ce mare confuzie şi ce mare greşeală ! Slavă Domnului că nu l-a ascultat ! N-ar mai fi fost nici răpirea sa la cer şi poate nici arătarea în slavă alături de Moise şi Domnul Isus, pe munte.

6.Nu te lăuda niciodată spunând că ţie Dumnezeu ţi-a ascultat toate rugăciunile. Nu, Dumnezeu nu este un executant prompt la cererile noastre, oricare ar fi ele. Noi, spunea apostolul Pavel la Romani 8:26 „nu ştim cum trebuie să ne rugăm”.  De aceea să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să „mijlocească pentru noi cu suspine negrăite” şi atunci vom afla cu siguranţa voia Domnului cu privire la noi „ cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2), fiind gata să adăugăm întotdeauna :”Facă-se voia Ta, Doamne !”

7.De unde ştii tu că vei muri şi nu vei face parte din generaţia care nu va gusta moartea ? Ilie a fost răpit la ceruri. El şi Enoh au fost excepţiile de la regulă. Biblia vorbeşte despre generaţia care va fi răpită la revenirea Domnului Isus (1 Tesaloniceni 4:17). Poate şi eu şi tu vom beneficia de aceasta. Crede, slujeşte, roagă-te (nu porunci lui Dumnezeu !), aşteaptă, cântă slavă lui Dumnezeu, veghează şi fii gata ! Domnul nostru vine în curând, poate printr-un înger ca la Ilie, sau în persoană aşa cum ne-a promis (Apocalipsa 3:11; 22:12)

Pastor, Elisei Pecheanu

1  Împăraţi 17:7 “ Dar după câtăva vreme pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.”

1.Gândeşte-te nu la pârâul care a secat, ci la Cel ce te-a trimis la pârâu. Ce vremuri grele au fost şi pe vremea proorocului Ilie…  Împăratul Ahab era cel mai rău împărat de până atunci  care domnea peste Israel, poporul Domnului. Israelul căzuse în necredinţă şi idolatrie… „şchiopătau de amândouă picioarele”… adică erau ologi spiritual. Ilie, proorocul, se teme de Domnul, şi după ce anunţă pe Ahab că nu va fi nici rouă, nici ploaie (ani de zile !!!) decât după cuvântul său, este trimis de Domnul la pârâul Cherit, unde era în siguranţă, avea şi linişte, şi odihnă, şi hrană, şi apă rece de izvor, şi umbră, şi slujitori…  Ce plăcut ! De dorit pentru orice muritor… şi parcă să nu se mai termine niciodată ! Dar… după o vreme, pârâul a secat ! Ce trist !  În acele momente grele cred că Ilie nu-şi plânge de milă, ci se roagă, se gândeşte la Dumnezeul lui, adevăratul Dumnezeu, da, cu siguranţă se roagă… De aceea în versetul următor ni se spune : „Atunci (chiar atunci !!) cuvântul Domnului i-a vorbit…” Poate că şi „Cheritul” tău a secat. Sunt vremuri grele într-adevăr… dar iată, suntem îndemnaţi să ne gândim la Dumnezeul „Cheritului” şi nu la locul confortabil pe care chiar nu-l mai avem… deocamdată !

2.Încrede-te în Dătător şi nu în dar ! Aşa face şi proorocul Ilie. De aceea se roagă. Dătătorul darului este mai mare decât darul primit . Dumnezeul lui Ilie era Stăpânul întregului pământ… şi nu numai, ci al întregului univers…, şi nu numai, ci al tuturor lumilor văzute şi nevăzute ! Uauuu ! Ce minunat ! Ce Dumnezeu mare avem ! Dacă El ne-a dat un dar pentru o vreme, şi apoi ni l-a luat… se cuvine să ne plângem, sau mai de grabă să ne încredem în El, Marele Dătător, Stăpânul ! Poate că ţi-ai pierdut locul de muncă, sau ţi s-a micşorat salariul sau pensia, sau au crescut preţurile, taxele şi impozitele… , poate sănătatea ta este în pericol… poate că ţi-ai pierdut pe cineva drag din familia ta… Nu uita, toate acestea şi încă multe altele sunt numai daruri primite pentru o vreme… Învaţă să te încrezi nu în daruri ci în Dătătorul darurilor, adică în Dumnezeu ! Darurile vin şi trec unele după altele… dar El este Cel ce rămâne „acelaşi ieri şi azi şi în veci”.  Este unanim recunoscut că banii reprezintă o parte necesară a supravieţuirii noastre, dar nu uita niciodată şi Dumnezeu ştie lucrul acesta !

3.Învaţă să-L laşi pe Dumnezeu să rămână în controlul vieţii tale şi nu te chinui singur… Uneori vei constata pierderea, eşecul, etc.,  ceea ce-ţi va produce teamă  de viitor. În economia lui Dumnezeu şi acestea sunt tot planificate de El. Învaţă să trăieşti prin credinţă, chiar dacă pentru unii aceasta este „o nebunie”… Ilie trăieşte prin credinţă. După „Cherit”-ul care seacă, urmează „Sarepta” cu belşugul ei, şi apoi „Carmelul” cu biruinţa lui şi ploaia binecuvântată care aducea cu ea bucuria îndestulării pentru întreaga ţară. „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbe 3:5).  El rămâne totdeauna în controlul tuturor lucrurilor !

4.Fă-ţi partea ta ! Ascultă, roagă-te, fii credincios, rămâi la dispoziţia lui Dumnezeu ! La un moment dat, chiar şi Ilie, plin de deznădejde şi frică, după marile izbânzi câştigate în numele Domnului, ameninţat de Izabela, doreşte să moară în pustie. Dar nu aceasta era voia Domnului. Eroii lui Dumnezeu nu mor ca trădătorii în pustie ! Pentru ei sunt pregătite lucruri şi evenimente foarte importante, unele chiar unice în istoria omenirii. Ce minunată este întâlnirea cu Dumnezeu în atmosfera plăcută a „susurului  blând şi subţire” de la Horeb ! Ce mult mai era încă de  făcut  pentru numele lui Dumnezeu ! Ce pregătiri minunate se făceau în ceruri (carul de foc şi caii de foc) pentru a-l aduce pe Ilie acasă, la Dumnezeul pe care-l slujise, dar fără să guste moartea ! Ce slujire extraordinară avea încă de făcut Ilie, după multă vreme… să vină cu Moise pe Muntele schimbării la faţă şi să vorbească cu Domnul Isus despre sfârşitul Lui pe care avea să-l aibă la Ierusalim (Luca 9:30-31). De aceea , fă-ţi partea ta, chiar dacă pârâul seacă şi Dumnezeu nu va rămânea dator niciodată, nimănui !

Pastor, Elisei Pecheanu

Proverbe 19:14 „Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.”

„Căsătoria este deplină şi fără frustrări atunci când soţul şi soţia sunt  într-o armonie totală : mental, emoţional, fizic şi spiritual, în prezenţa lui Dumnezeu. De fapt, adevăratul act al căsătoriei are loc în inimă. Şi nu este o alegere pe care o faci doar în ziua nunţii, ci în fiecare zi.”

Privesc în urmă la anii ce-au trecut şi văd cum vremea şi-a`mplinit menirea.

Încerc să înţeleg o şoaptă de demult, ce mi-a cuprins şi gândul şi simţirea…

Ce zi frumoasă, şi ce har măreţ, ce dar ales mi-a hărăzit Dumnezeirea,

Ce ceas solemn şi cugetare de`ndrăzneţ, a fost când la altar ne-am unit vrerea.

N-a fost uşor, dar nici prea greu să mergem împreuna, dar cu Domnul…

Cu siguranţă-acolo sus în empireu, era croită-o Cale pentru noi, pe care o ştia doar Domnul.

Ne-a fost deschisă pas cu pas, doar nouă celor doi, de Cel ce ne-a vegheat şi pasul şi gândirea,

Ca să umblăm pe ea şi-atunci când va fi greu, să nu`ntristăm, să nu rănim, ci să primim doar mângâierea.

Cu binecuvântarea ce-o primeam de sus, din ceruri, de la Domnul nostru sfânt,

Ne-am dus`nainte cu privirea sus, ca să-I călcăm pe urme cu multă dăruire şi avânt.

Ne-a dat copii, ne-a dat nepoţi, ne-a dat şi fraţi cât nu-i putem cuprinde,

Ne-a dat şi Har, ne-a dat şi Dar, ne-a dat iertare, şi ne-a spus: „`Nainte !”

Acum, la ceas aniversar, la cei cinci zeci şi nouă, şi cei trei zeci şi patru de când suntem amândoi,

Ce am putea să-I spunem oare, Celui veşnic, decât un „Mulţumesc frumos” şi-un „Hai cu noi !”

Să nu ne laşi Părinte, niciodată, să fim doar numai noi, doar doi…, doar doi…

Ci să ne iei de mână şi să ne ţii pe Cale, să ştim şi-acolo Sus, că ai fost şi Tu cu noi.

Privim `nainte cu credinţă şi curaj şi-avânt spre ceru` albastru unde e „sosirea”,

Încredinţând lui Dumnezeu ce-avem, ce-i bun, ce-i sfânt, ştiind că numai El ne-aduce izbăvirea.

Vom sta pe Cale, ne-om ruga, şi-Ţi vom cânta, Te vom urma şi Îţi vom da cinstirea,

Vom merge-acasă când ne vei chema, vom fi cu Tine toată veşnicia !

Pastor, Elisei Pecheanu (27 Iunie 1951, 27 Iunie 1976, 27 Iunie 2010…?)

Ce minunată este viaţa de creştin trăită în prezenta lui Dumnezeu ! Câtă pace şi linişte sufletească primeşte acesta, adică cel credincios, atunci când ascultă de şoapta binecvântată a Duhului Sfânt !

Permiteţi-mi dragii mei creştini, cititori ai acestor rânduri, să vă relatez un dialog autentic între un creştin sincer şi Duhul Sfânt.

Era duminică de dimineaţă. Prima duminică din lună. Creştinul nostru se pregăteşte temeinic pentru a putea sta la masa Domnului, curat şi cinstit. Înainte de a pleca de acasă se pregăteşte şi pentru colecta care va avea loc în vederea ajutorării celor săraci din Biserică. Scoate din portofelul personal o bancnotă, iniţial se gândi că ar fi potrivită una de 10 lei, dar… a scos una de 5 lei şi a pus-o în buzunar ca să fie la îndemână atunci când se face colecta. Dar deodată aude o voce :

• Numai 5 lei ? De ce nu 10 lei, aşa cum ţi-am spus Eu la început ? Sau poate mai mult… ce zici ?
• Păi, zise creştinul nostru, este de ajuns… cu cât mai dau si alţii, se strânge destul… şi se asigură că bancnota scoasă este la locul ei, în buzunarul hainei… ca apoi să fie dată la colectă.

Ajuns la Biserică, se aşează liniştit în bancă, la locul lui, şi aşteaptă desfăşurarea programului, în linişte. Predica a fost foarte bună, corul a cântat minunat, şi… a venit în sfârşit, momentul colectei. Scoate din buzunarul hainei bancnota de 5 lei, o ţine strâns în mână, să nu fie văzută de cei de lângă el, adică „să nu ştie stânga ta ce face dreapta”, şi … iar aude vocea…

• Numai 5 lei pentru săraci ? Numai 5 lei ? Ai uitat că şi tu ai fost sărac ?
• Păi, …. da, numai 5 lei, că am mai dat săptămâna aceasta şi la alţi săraci pe stradă…
• Foarte bine, dar nu uita că aici eşti al Biserică şi aceştia sunt fraţii tăi…, numai 5 lei ? Bineeee !

Un fior i-a cuprins întreaga fiinţă. Acel „bineeee !” pe care îl auzise, nu suna a bine ! Fratele care strângea colecta se apropia deja de banca lui… şi el avea numai 5 lei în mână. Nu trebuia pierdută ocazia. Momentul cercetării Duhului Sfânt era la cea mai înaltă intensitate. A pus repede în buzunar la locul ei bancnota de 5 lei şi şi-a scos din buzunar portofelul din care a luat o altă bancnotă, dar de 10 lei. Tocmai sosise vasul special pentru colectă în dreptul lui. Şi-a pus darul, cu toată inima, în mâna Domnului şi a răsuflat uşurat. O pace sfântă, adâncă, i-a umplut sufletul. S-a rugat în taină şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru insistenţa cu care l-a prelucrat Duhul Sfânt … şlefuindu-i sufletul de încă o asperitate.

Şi acum, fii atent dragul meu creştin ! Ţie îţi (mai )vorbeşte Duhul Sfânt ? Ai auzit şoapta Lui blândă, caldă, dar insistentă uneori ? Cu ce se luptă Duhul Sfânt în tine ? Ce păcate sau „păcăţele” mai sunt ocrotite în lăuntrul tău ? Cărei atitudini greşite îi mai iei apărarea, o mai scuzi, îi mai găseşti circumstanţe atenuante ? În ce domenii ale vieţii tale vrei să fie aşa cum voieşti tu şi nu aşa cum voieşte El ?

Se apropie revenirea Domnului. „ Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala ? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă…” (1 Corinteni 5:6,7)

Doamne, lasă ca Duhul Tău cel Sfânt să lucreze sfinţirea în inimile şi vieţile noastre ca să putem fi fericiţi aici pe pământ şi să putem vedea faţa Ta în veşnicie !

Pastor, Elisei Pecheanu

„Nu este aici; a înviat după cum zisese.” (Matei 28:6/a)

Nu există un alt salut mai frumos, mai încurajator, mai provocator, ca salutul creştinesc cu care ne salutăm de obicei numai cu prilejul sărbătorii Paştelui. Un tânăr, trecând pe lângă o doamnă în vârstă, a salutat-o cu salutul „Hristos a înviat !”. Reacţia acesteia a fost una plină de uimire, şi nedumerită, l-a întrebat : „Dumneata, tânăr fiind, mai crezi în vestea aceasta ?”. „Da”, a fost  răspunsul plin de curaj al tânărului credincios. Şi de aici a început dialogul interesant între cei doi, despre Evanghelie, Domnul Isus, mântuire, viaţă şi moarte, înviere din morţi, veşnicie…  La despărţire, stimabila doamnă l-a felicitat din inimă pe tânărul credincios pentru curajul de a mai crede în Dumnezeu în veacul acesta rău şi… poate cel din urmă pentru întreaga omenire. Da, acest adevăr istoric, petrecut cu două mii de ani în urmă, este un adevăr veşnic, grăitor, care ar trebui să cutremure întreaga fiinţa a semenilor noştri.

„Hristos a înviat !” înseamnă că există viaţă după moarte. Vestea aceasta a fost transmisă de îngerii din ceruri veniţi la mormântul Domnului, de soldaţii romani, de femeile credincioase, de ucenicii Domnului, iar Cel înviat din morţi, Domnul Isus Hristos, S-a arătat tuturor prietenilor Lui, de-a lungul celor 40 de zile până la înălţarea Sa la ceruri. Apostolul Pavel ne spune că Domnul înviat „S-a arătat (şi) la peste cinci sute de fraţi deodată…” (1 Corinteni 15:6).

„Hristos a înviat !” înseamnă că tot ce  a spus Domnul Isus despre Sine însuşi este adevărat. El ne-a spus că este Fiul lui Dumnezeu, Mielul de jertfă pentru ispăşirea păcatelor noastre. Moartea Lui înlocuitoare pentru noi a fost acceptată de Tatăl din ceruri. Păcatele noastre sunt iertate deoarece toată vina a purtat-o El pe cruce. Noi avem viaţă veşnică prin credinţa în El.

„Hristos a înviat !” înseamnă că moartea a fost învinsă la ea acasă. Duşmanul cel mai de temut al omului, moartea, a fost înfrânt. „Unde îţi este biruinţa, moarte ? Unde îţi este boldul, moarte ?” (1 Corinteni 15:55). Pentru cei credincioşi moartea nu mai este un duşman ci un prieten care va face să ajungem acasă în ceruri, împreună cu Domnul nostru Isus Hristos. Moartea a devenit astfel o simplă uşă prin care vom trece din viaţa aceasta vremelnică în viaţa veşnică.

„Hristos a înviat !” înseamnă că există un destin veşnic. El, Domnul Isus Hristos, a vorbit despre cele două locuri din veşnicie unde vor ajunge oamenii după moarte : Rai sau Iad.  Raiul este locul de fericire veşnică în prezenţa Domnului, iar Iadul este locul de chin veşnic în prezenţa diavolului (Matei 25:34,41,46). Tu, dragul meu cititor al acestui mesaj, unde vei fi în veşnicii ? Dacă vrei să fii în fericire veşnică împreună cu Domnul Isus, trebuie încă de acum, din viaţa aceasta, să te pocăieşti de păcatele tale, să le mărturiseşti Domnului care ţi le poate ierta, şi să le părăseşti pentru totdeauna, apoi să crezi în iertarea şi mântuirea ce o poţi primi chiar acum din partea Domnului Isus, Cel ce este viu în vecii vecilor, şi carte te iubeşte şi pe tine.

Pastor. Elisei Pecheanu