Maxima zilei – 22 iunie 2011
Cât despre mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu
Psalmul 73:28
62% dintre americani spun: casatoria este definita doar ca uniune intre bărbat si femeie, nimic mai mult

Rezultatele unui sondaj recent, publicate în urmă cu câteva zile, probabil cel mai extins sondaj american de cercetare de acest gen, arată că 62% dintre americani cred că nu se poate vorbi despre căsătorie decât ca fiind „definită drept uniune între un bărbat şi o femeie”. 53% dintre americani sunt în mod ferm de acord cu acest lucru.
Studiul ştiinţific, sponsorizat de catre Fundaţia de Apărare a Căsătoriei şi completat de Opiniile de Strategie Publică 16-19 mai 2011, este parte a unei analize cuprinzătoare a atitudinii americanilor faţă de căsătorie.
„Americanii recunosc că, prin căsătorie, se va asigura o bază solidă pentru o societate prosperă”. „Uniunea dintre soț şi soție este în beneficiul societăţii – în special al copiilor – într-un mod unic, neputând fi înlocuită de nicio altă relaţie de-a lungul istoriei, de diverse culturi sau credințe, recunoscându-se acest ideal universal definit ca fiind cea mai bună cale de a promova familii sănătoase, naturale, spre binele generațiilor viitoare”, conform declaraţiilor unui specialist implicat în acest studiu.
„Aceste cifre nu sunt surprinzătoare”, a declarat directorul sondajului, Gin Olm. „Mai mult de 63 de milioane de americani, din 31 de state, au votat amendamentele constitutionale privind mariajul. 40 de milioane de americani – 63% din totalul alegătorilor – au votat în favoarea căsătoriei, ca uniune între un bărbat şi o femeie”.
„Americanii afirmă cu fermitate uniunea pe tot parcursul vieţii, credincioasă, între un bărbat şi o femeie, ca piatra de temelie fundamentală a civilizației”.
Christian Wölfkes, dulgherul care l-a întors pe Richard Wurmbrand la Dumnezeu
Când vorbim de creştini după Evanghelie nu putem să nu amintim de Alexandru Panaitescu, Florea Moisescu, Gheorghe Giuvelea, Ioan Severa, Marin Ionescu ş.a. Dar pe lângă aceştia au existat şi frați din cadrul Adunărilor Creştine după Evanghelie care au stat în umbră ascultând de Dumnezeu şi făcând voia Lui acolo unde El i-a așezat, dar având un impact asupra altor persoane. Acele rotiţe mici care pun în mişcare roţile mari. Un astfel de frate a fost Christian Wölfkes, un dulgher german (sas) din Braşov care l-a întors la credinţă pe evreul Richard Wurmbrand.
Evenimentul se întâmpla în 1937 într-un cătun din România. Despre Wölfkes aflăm că “fusese convertit la creştinism în timpul unei campanii de înviorare spirituală a Bisericii Luterane din România, condusă de pastorul Scherg. Mai târziu s-a alăturat unui grup de credincioşi care se numeau Creştini după Evanghelie.”[1] Cel care l-a adus la credinţă se numea Pitter şi era rotar. Spirit misionar, ajuns la o etate înaintată, Wölfkes era conştient de faptul că un creştin trebuie să fie lumină în lume.
Datorită faptului că într-o noapte, pe când era grav bolnav, un credincios evreu a vegheat lângă patul lui avea pe inimă aducerea evreilor la Domnul Cristos. Din pricina vârstei înaintate şi-a bolii nu putea să meargă în căutarea lor, aşa că se ruga zilnic Domnului să-i trimită pe cineva din poporul evreu la el. Când Richard Wurmbrand a ajuns în primavara lui 1937 în satul acela, pentru a se reface fiind bolnav şi slăbit, a fost ajutat de Wölfkes. Acesta i-a dat o Biblie şi i-a vorbit despre Domnul Isus Cristos ca împlinire a tuturor profeţiilor mesianice încât evreul Wurmbrand a devenit creştin, urmându-L pe Domnul. Chiar dacă i-a vorbit puţin acesta a fost marcat de atitudinea lui şi de credinţa pe care o avea.
Rugăciunile sale au fost ascultate şi-n acel an l-a adus la Domnul pe Richard Wurmbrand, un evreu ateu. După aceea i-a făcut cunoştinţă şi cu alţi evrei creştini pe care îi cunoştea. Chiar dacă Wölfkes a plecat în veşnicie în timpul războiului, Wurmbrand a continuat lucrarea printre evrei până acolo că în Bucureşti a luat fiinţă o Biserică de creştini evrei. Se poate considera un rod al rugăciunilor fratelui Wölfkes. Rămâne pentru noi un exemplu de dedicare dincolo de vârsta, boala şi sărăcia acelor ani.
[1] Richard Wurmbrand, Cristos pe uliţa evreiască, Editura Stephanus, Bucureşti, 1994, p.17
Un articol de Bogdan Emanuel Răduț












