1  Împăraţi 17:7 “ Dar după câtăva vreme pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.”

1.Gândeşte-te nu la pârâul care a secat, ci la Cel ce te-a trimis la pârâu. Ce vremuri grele au fost şi pe vremea proorocului Ilie…  Împăratul Ahab era cel mai rău împărat de până atunci  care domnea peste Israel, poporul Domnului. Israelul căzuse în necredinţă şi idolatrie… „şchiopătau de amândouă picioarele”… adică erau ologi spiritual. Ilie, proorocul, se teme de Domnul, şi după ce anunţă pe Ahab că nu va fi nici rouă, nici ploaie (ani de zile !!!) decât după cuvântul său, este trimis de Domnul la pârâul Cherit, unde era în siguranţă, avea şi linişte, şi odihnă, şi hrană, şi apă rece de izvor, şi umbră, şi slujitori…  Ce plăcut ! De dorit pentru orice muritor… şi parcă să nu se mai termine niciodată ! Dar… după o vreme, pârâul a secat ! Ce trist !  În acele momente grele cred că Ilie nu-şi plânge de milă, ci se roagă, se gândeşte la Dumnezeul lui, adevăratul Dumnezeu, da, cu siguranţă se roagă… De aceea în versetul următor ni se spune : „Atunci (chiar atunci !!) cuvântul Domnului i-a vorbit…” Poate că şi „Cheritul” tău a secat. Sunt vremuri grele într-adevăr… dar iată, suntem îndemnaţi să ne gândim la Dumnezeul „Cheritului” şi nu la locul confortabil pe care chiar nu-l mai avem… deocamdată !

2.Încrede-te în Dătător şi nu în dar ! Aşa face şi proorocul Ilie. De aceea se roagă. Dătătorul darului este mai mare decât darul primit . Dumnezeul lui Ilie era Stăpânul întregului pământ… şi nu numai, ci al întregului univers…, şi nu numai, ci al tuturor lumilor văzute şi nevăzute ! Uauuu ! Ce minunat ! Ce Dumnezeu mare avem ! Dacă El ne-a dat un dar pentru o vreme, şi apoi ni l-a luat… se cuvine să ne plângem, sau mai de grabă să ne încredem în El, Marele Dătător, Stăpânul ! Poate că ţi-ai pierdut locul de muncă, sau ţi s-a micşorat salariul sau pensia, sau au crescut preţurile, taxele şi impozitele… , poate sănătatea ta este în pericol… poate că ţi-ai pierdut pe cineva drag din familia ta… Nu uita, toate acestea şi încă multe altele sunt numai daruri primite pentru o vreme… Învaţă să te încrezi nu în daruri ci în Dătătorul darurilor, adică în Dumnezeu ! Darurile vin şi trec unele după altele… dar El este Cel ce rămâne „acelaşi ieri şi azi şi în veci”.  Este unanim recunoscut că banii reprezintă o parte necesară a supravieţuirii noastre, dar nu uita niciodată şi Dumnezeu ştie lucrul acesta !

3.Învaţă să-L laşi pe Dumnezeu să rămână în controlul vieţii tale şi nu te chinui singur… Uneori vei constata pierderea, eşecul, etc.,  ceea ce-ţi va produce teamă  de viitor. În economia lui Dumnezeu şi acestea sunt tot planificate de El. Învaţă să trăieşti prin credinţă, chiar dacă pentru unii aceasta este „o nebunie”… Ilie trăieşte prin credinţă. După „Cherit”-ul care seacă, urmează „Sarepta” cu belşugul ei, şi apoi „Carmelul” cu biruinţa lui şi ploaia binecuvântată care aducea cu ea bucuria îndestulării pentru întreaga ţară. „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbe 3:5).  El rămâne totdeauna în controlul tuturor lucrurilor !

4.Fă-ţi partea ta ! Ascultă, roagă-te, fii credincios, rămâi la dispoziţia lui Dumnezeu ! La un moment dat, chiar şi Ilie, plin de deznădejde şi frică, după marile izbânzi câştigate în numele Domnului, ameninţat de Izabela, doreşte să moară în pustie. Dar nu aceasta era voia Domnului. Eroii lui Dumnezeu nu mor ca trădătorii în pustie ! Pentru ei sunt pregătite lucruri şi evenimente foarte importante, unele chiar unice în istoria omenirii. Ce minunată este întâlnirea cu Dumnezeu în atmosfera plăcută a „susurului  blând şi subţire” de la Horeb ! Ce mult mai era încă de  făcut  pentru numele lui Dumnezeu ! Ce pregătiri minunate se făceau în ceruri (carul de foc şi caii de foc) pentru a-l aduce pe Ilie acasă, la Dumnezeul pe care-l slujise, dar fără să guste moartea ! Ce slujire extraordinară avea încă de făcut Ilie, după multă vreme… să vină cu Moise pe Muntele schimbării la faţă şi să vorbească cu Domnul Isus despre sfârşitul Lui pe care avea să-l aibă la Ierusalim (Luca 9:30-31). De aceea , fă-ţi partea ta, chiar dacă pârâul seacă şi Dumnezeu nu va rămânea dator niciodată, nimănui !

Pastor, Elisei Pecheanu