Iosif Țon, unul dintre liderii proieminenți ai evanghelicilor români ai secolului XX a împlinit 88 de ani.
Acesta a fost pastor baptist, profesor la Seminarul Teologic Baptist din București și la Institutul Biblic Emanuel din Oradea, realizator la Radio Europa Liberă, președinte al Societății Misionare Române.
Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977
Despre rolul său în promovarea libertății religioase în perioada comunistă am scris, atât eu cât și Bogdan Emanuel Răduţ în cărțile noastre, dar și în alte studii și articole științifice.
În anul 2015, profesorul Iosif Țon ne-a acordat un interviu, mie și colegului de slujire pe tărâmul istoriei, Emanuel Răduţ, în care a vorbit despre modul în care familia sa a cunoscut credința baptistă, dar și despre perioada interbelică și cea a celui de-al doilea război mondial.
În cadrul acestui interviu Prof. dr. Iosif Țon vorbește și despre modul în care a cunoscut-o pe Elisabeta, cea care avea să-i fie soție atunci și continuă să-i fie soție credincioasă și devotată. Un ajutor potrivit în viața de familie și în lucrarea de propovăduire a Evangheliei.
Todată anul acesta (2022) familia Țon Iosif și Elisabeta a împlinit 63 de ani de căsnicie.
Cu acest prilej am realizat și poza următoare, în care alături de Prof. dr. Iosif Țon sunt doi istorici : Bogdan Emanuel Răduţ și Marius Silveșan
Istorie Evanghelica 
A republicat asta pe RomaniaEv.
ApreciazăApreciază
Personalitate intriguanta, Iosf Ton, a predicat, a scris, a luptat, a avut stofa de vizionar. Am auzit despre el cu mult inainte de reintoarcerea sa in tara, 1972. L-am urmarit in episoadele pomenite in articolele si interviurile mentionate. Culmea „gloriei sale” a fost in 1990 cind a fost primit aproape ca un apostol…. si cind a contemplat candidatura la presedintia Romaniei, Am schimbat atunci citeva cuvinte cu dinsul in casa lui Titi Bulzan, in prezenta lui Onisim Mladin. La capitolul slabiciuni as spune ca desi a fost un om sensibil, IT n-a fost deloc atent la relatiile cu semenii ceea ce a atras multa durere in rindul unor colaboratori precum dezamagire a fost si drumul sinuos al vietii sale. Desigur m-a dezamagit c-a fost o vreme informator dar mai mult trecerea sa la strajeri care mi s-a parut impardonabila pt valoarea lui. Sunt insa pt recuperarea sa pt istoria baptista mai ales ca intre timp si-a mai temperat carismatismul… si oricum exista si baptisti carismatici. La capitoulul elogii, as adauga faptul ca avea o viziune pe 10 ani si lucra cu tenacitate spre-a o realiza. Imi pare rau ca n-a avut curajul de-a-si „rezolva integral biografia”. Dupa parerea mea, ar fi avut doar de cistigat. I-au „rezolvat”-o altii nu intr-un mod fericit. Acum e prea tirziu insa. Ramine in istoria baptista -si nu numai- cu o contributie enorma asa cum s-a subliniat,
ApreciazăApreciază