Decizia judecătorului, parțial favorabilă, anulează hotărârea Barnevernet de a lua pe Ezekiel în custodie! În mod normal ar trebui să fie acasă cu părinții, lucru pe care îl așteptăm cu nerăbdare! Sperăm ca Barnevernet să respecte această decizie! Pe băieți îi vor putea vedea de două ori săptămânal! Nu s-a pronunțat în privința fetelor!

Menționăm că această decizie este doar un pas în procesul de a obține custodia finală a tuturor celor cinci copii! Lupta pentru copii continuă! Ne vedem la proteste pe 16 Aprilie!

Pastor Cristian Ionescu, purtător de cuvânt

Echipa de organizare și inițiativă: Pastor Daniel Bodnariu, Steven Bonica, Peter Costea, Timotei Dinică, Pastor Cristian Ionescu, Vinicius Sabău, Dennis Stoia, Paul Susman, familia extinsă Bodnariu

Norwegian Judge partially ruled in support of the Bodnariu family: the custody decision for Ezekiel has been reversed! The Judge instructed that Baby Ezekiel should go to be home with his biological parents!…

Nu stiu citi dintre cei care citesc aceste rinduri isi aduc aminte de anii ’70, cind, spre deosebire de acum, in bisericile noastre existau foarte putine Biblii. Daca o familie avea o Biblie, se socotea bogata. In 1971 au avut insa loc inundatii de amploare in tara si, odata cu ajutoarele venite din strainatate pentru cei afectati de ape, au intrat in tara primele cantitati mai mari de Biblii.

Intr-una dintre aceste operatii, au fost introduse in Romania, cu un slep, pe Dunare, circa 100.000 de Biblii, in limbile romana si rusa. Unchiul meu, Costel Georgescu, a coordonat aceasta operatiune, impreuna cu un prieten al lui, Klaus Wagner, curaj pentru care a platit cu un an de puscarie, asa cum au patit si altii care au facut parte din grupul lor. Ma bucur sa aud ca, in sfirsit, unchiul meu, pe care de mult incerc sa-l conving, s-a decis sa…

Rembrandt – Întoarcere fiului risipitor (sursa)

Trăia odată, într-o țară cunoscută, un tată. Evanghelic. E greu de stabilit dacă era evanghelic sau trăia evanghelic, așa că nu ne batem capul cu asta. E sigur însă că avea mai mulți copii. La care ținea. Și ei țineau la el.

Dar, așa cum se face în orice istorie cu suspans, unuia dintre copii i-a venit ideea să plece. La lucru în străinătate, poate. Sau într-altă parte. Dar n-a mai dat o vreme pe acasă. Așa cum stă bine însă unui fiu evanghelic, nu s-a dezis vreodată de familia lui.

Nu se știe exact pe unde a călătorit și ce a făcut. Dar se bănuiește că n-a umblat brambura, ci și-a văzut de viața lui. Cu greutăți, cu bucurii, mă rog, așa cum o știm de obicei. Timpul a trecut însă și copilul nu mai apărea. Zilele se făcură săptămâni, săptămânile…