Cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu poate fi numită și cea mai mare dorință a lui Dumnezeu: El dorește să fie iubit de noi cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea și cu toată puterea. Cu alte cuvinte, să-L iubim cu toată ființa noastră! Cum putem noi să ajungem să împlinim această dorință a lui Dumnezeu?

Să pornim la drum cu pași mărunți și în chip logic. Dumnezeu este o Persoană. Ca să iubești pe cineva, trebuie să cunoști acea Persoană și să-ți placă ce ajungi să cunoșți. Când îți place mult cineva, ai făcut trecerea la a zice: Iubesc Persoana aceasta!

Poți să spui și aceasta: Cu cât îți place cineva mai mult, cu atât iubești mai mult Persoana aceea. Dar poți să spui ceva mai mult:

Cu cât cunosc Persoana aceasta mai mult, cu atât o iubesc mai mult, fiindcă descopăr tot mai multe lucruri despre persoana aceasta care îmi plac, îmi plac enorm și mă fascinează ce ajung să cunosc!

Așadar, ca să-ți placă Dumnezeu și ca să-L iubești pe Dumnezeu trebuie să-L cunoști pe Dumnezeu. Și e garantat: Cu cât Îl cunoști mai mult cu atât descoperi mai multe lucruri despre El care te fac să-L iubești.

Iosif Ton – 10. Concluzii despre bunatatea lui Dumnezeu in Vechiul Testament

O trecere în revistă a temei bunătății lui Dumnezeu  în Vechiul Testament nu este completă fără să o studiem și în cartea profetului Osea.

Osea a trăit în Samaria, capitala statului de nord, Israel, aproximativ pe la anii 740-720 înainte de Cristos. Osea a avut parte de cea mai ciudată călăuzire din partea lui Dumnezeu. Să urmărim acțiunile pe care i le cere Dumnezeu și pe care el le execută întocmai. Să ia de nevastă o prostituată pe nume Gomera. El o ia, îi dă numele lui, casa lui, dragostea lui. Au un copil împreună. Dar Gomera este necredincioasă soțului ei și face doi copii din adulter. Dumnezeu îi spune lui Osea să-i accepte ca pe copiii lui si să continue să o iubească pe Gomera. Apoi Gomera își abandonează casa și familia și se întoarce la prostituție. Apoi, nu se știe cum, ajunge să fie vândută ca sclavă. Dumnezeu îi spune lui Osea să facă rost de bani, mulți bani, să meargă să o răscumpere din sclavie, să o aducă din nou în casa lui ca soție și să-i dea în continuare dragostea lui și el a făcut și lucrul acesta.

Toate lucrurile acestea, Osea le-a făcut în văzul tuturor, căci ochii întregii cetăți erau asupra lui. Toți erau uimiți de atâta răbdare, de atâta bunătate. Așa ceva nu era nici măcar de închipuit! Aceasta, de fapt, era cea mai desăvârșită ilustrare a bunătății-hesed, bunătatea generoasă a lui Dumnezeu, care se revarsă în ciuda nevredniciei oamenilor! (…)

Read more on

Iosif Ton – 09. Osea si bunatatea lui Dumnezeu

Unii dintre psalmii lui David formează pereche: doi psalmi trebuie luați împreună, ca o singură unitate, deoarece autorul enunță o idee în primul și apoi o dezvoltă și o rezolvă în al doilea. Așa este cazul cu psalmii 36-37.

David, ca și Iosif înaintea lui, trăia într-o lume teribil de rea. Răutatea îi făcea pe oameni să fie fără milă, să sfâșie, să calce în picioare, să nimicească fără nici un scrupul.

Ce face un om bun care este confruntat cu atâta răutate? Aceasta este tema discutată în psalmii 36-37.

Înainte de a intra în studiul acestor psalmi, anticipez să vă spun că aici găsim, așa cum găsim într-un boboc floarea de mai târziu, ideile de bază din predica de pe munte, în special Matei cap.5. În primul rând, Domnul Isus citează direct din psalmul 37 într-una dintre ”fericiri”. Astfel ”Cei blânzi moștenesc țara”, din Psalmul 37:11, devine ”Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul” (Mat. 5:5). Vom găsi în Psalmul 37 și alte idei care sunt reformulate în ”fericiri” și vom vedea cum toate culminează în chemarea să-i iubim și să le facem bine celor ce ne urăsc și ne fac rău (Mat. 5:43-48).

Anticiparea aceasta este menită să ne stârnească interesul deosebit pentru ceea ce ne învață Dumnezeu prin robul său David.(…)

Read more on

Iosif Țon 08. David si bunatatea lui Dumnezeu. Confruntarea dintre rautate si bunatate

În viața noastră intervin oameni și întâmplări care ne marchează pe toată viața. Pentru marele rege David, și pentru pasionatul poet David, un asemenea om a fost Ionatan și momentul crucial a fost acela în care Ionatan i-a vorbit despre bunătatea lui Dumnezeu.

David crescuse la oi și venise doar de curând la curtea regelui Saul. Ionatan era fiul regelui. Ca fiu al regelui, învățătorul lui a fost Marele Preot, și acest Mare Preot a fost omul lui Dumnezeu Samuel. El l-a educat pe Ionatan. El l-a introdus în cele cinci cărți ale lui Moise și, cu siguranță, el i-a vorbit despre modul în care Dumnezeu s-a revelat pe Sine ca fiind bunătate generoasă, bunătate specială acordată celor care nu merită decât moarte. Samuel îi va fi vorbit și despre bunătatea atât de neobișnuită, de ieșită din comun, a lui Iosif față de frații săi ticăloși.

Ionatan a fost atras de tânărul acesta venit la curtea regelui direct de la oi. Tânărul era viteaz, îl ucisese pe uriașul Goliat și mai făcuse și alte acte de vitejie pe câmpul de luptă. Faptele lui de vitejie, l-au făcut pe regele Saul, tatăl lui Ionatan, suspicios: tânărul acesta s-ar putea să aibă pretenții la domnie! S-ar putea să fie o primejdie pentru mine și pentru fiul meu. Mai bine să acționez din timp, mai bine să termin cu el cât mai repede.

 

Saul i-a spus și fiului său despre primejdia pe care o vedea în David. Dar Ionatan ”îl iubea pe David ca pe sufletul său”. Când Ionatan a ajuns să vadă că ura tatălui său față de David nu mai are leac, a decis să-l scape pe David, să-l ajute să fugă. Înainte, însă, de a o face, a avut o lungă stare de vorbă cu David. În această discuție, Ionatan i-a vorbit lui David despre bunătatea lui Iehova, o bunătate față de cineva care merită numai pedeapsă. David era un posibil pretendent la tron; un posibil complotist. După toate regulile vremii, el trebuia lichidat fără milă. Dar Ionatan îl iubea și a decis să fie bun cu David, cu bunătatea generoasă, nemeritată, a lui Iehova. Ionatan îi spune lui David că s-ar putea ca el  să ajungă pe tron. Când cineva ajungea pe tron, își lichida toți dușmanii. Ionatan îi spune: ”Dacă voi mai trăi, să te porți cu mine cu o bunătate ca a Domnului”, iar dacă eu voi muri, să nu-mi ucizi copiii, ca posibili pretendenți la tron, ci ”să nu-ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de casa mea” (1 Samuel 20:14-15). (…)

Iosif Țon – 07. O bunatate ca bunatatea lui Dumnezeu