Luca 12:34 „ Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.”

ncă din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre, căutătorii de comori înarmaţi cu uneltele specifice vremii în care au trăit (cazmale, lopeţi, hârleţe, detectoare de metale preţioase, maşini de teren 4×4…), au fost şi sunt încă o categorie de oameni speciali care vorbesc în şoaptă şi contra cost şi care sunt gata să scormonească pământul, mai ales noaptea, în speranţa că va veni şi pentru ei o vreme mai bună, o vreme a prosperităţii. Îmi aduc aminte din copilărie că în satul meu natal, în faţa casei bunicilor mei, era un deal despre care se vorbea în şoaptă că pe undeva… ar fi ascunsă o comoară şi că din când în când locul cu pricina ar fi cuprins de nişte flăcări care ard numai pentru câteva secunde şi apoi se sting. Cine le vedea trebuia să localizeze cu aproximaţie punctul fierbinte, şi apoi în taină să înceapă căutarea… Vă imaginaţi ce interes spectaculos stârneau aceste veşti printre cei tineri, mai ales că se spuneau în şoaptă şi nu oriunde şi oricui… De aici în acolo, nopţi nedormite, intrigi, invidii, ură, vrăjmăşie… toate în zadar deoarece nici până în ziua de azi n-am auzit că cineva ar fi descoperit… comoara de preţ ascunsă „pe deal”. Inima unora însă a rămas probabil tot pe acolo, lăsând ca moştenire urmaşilor lor… căutarea comorii ascunse. Da, mare adevăr a grăit Domnul Isus :  „Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.”

1. Inima omului este acolo unde îi este comoara de preţ.

Ascultaţi cu băgare de seamă despre ce vorbesc oamenii din jur, de felul cum vorbesc, şi de interesul pe care-l au in legătură cu subiectul propus de ei, de timpul petrecut acolo… Veţi auzi de afaceri, de bani, de maşini, de fotbal, de case, de multe şi multe alte lucruri. Da, cu siguranţă inima fiecărui om este acolo unde îi este şi comoara sa de preţ. Biblia ne îndeamnă să căutăm cu prioritate o alt comoară şi anume : Împărăţia lui Dumnezeu. (Matei 6:33) Aceasta este comoara cea mai de preţ pentru fiinţa umană. Tu ai această comoară ? Inima ta este legată de ceruri ? Prin Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, şi tu poţi fi un posesor al acestei importante şi veşnice comori. Fă un test de autoverificare. Vei vedea dacă într-adevăr ai această comoară sau nu o ai.

   2. Omul însuşi va ajunge în final acolo unde i-a fost comoara de preţ.

Biblia vorbeşte de faptul că pământul acesta va arde cu tot ce este pe el (2 Petru 3:10). Dacă inima ta a fost legată de acest pământ, nu uita că va veni ziua când el va dispărea prin foc. Adu-ţi aminte de nevasta lui Lot. S-a uitat înapoi spre Sodoma deoarece acolo îi era inima. Pentru aceasta a plătit cu viaţa şi pentru veşnicie (Geneza 19:26). Domnul Isus a spus : „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci stângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.” Nu vreau să fiu înţeles greşit. Avem nevoie de casă, de lucruri în casă, de bani, de îmbrăcăminte, de multe şi multe alte lucruri pentru existenţă. Tatăl nostru cel ceresc ştie că ave trebuinţă de ele (Matei 6:32/b) şi ni le va da pe deasupra. Datoria noastră este să dăm năvală şi să apucăm Împărăţia lui Dumnezeu , prin pocăinţă şi credinţă (Luca 16:16). Tu unde vei ajunge în ziua de pe urmă ? Să ne legăm dar inima de ceruri, de Domnul Isus, încă de aici de pe pământ, ca să putem fi acolo cu El  în veşnicie. Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu !

Pastor, Elisei Pecheanu

„Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Dumnezeu.” A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.” (Psalmul 62:11,12)

Vă mai aduceţi aminte de jocurile nevinovate ale copilăriei ? Când strigând unul după altul sau ascunşi fiind, ne căutam cu dorinţa de fi sau de a nu fi descoperiţi de către partenerii de joacă, descopeream ecoul propriei voci în unghierele sau vâlcelele întunecate… terenurile noastre autentice de joacă. Ce frumos era atunci ! Când o astfel de „minune” se întâmpla, toată joaca noastră se termina brusc, transformându-se într-un concurs de strigăte, care mai de care mai deosebit, lăudându-ne cu ecoul propriilor noastre glasuri… Descoperisem ceva nou pentru noi, copiii ! Ecoul.  Dar am crescut mari. Fiecare, în liniştea tainică a inimii, auzim un alt ecou, ecoul glasului divin. Taci, faci linişte, te retragi din mulţime, din zgomotul cotidian, … şi-ţi asculţi inima ! Ce se aude în inima ta ? Ce glasuri vorbesc ? Ce mesaj primeşti ? Ce-ţi spune ecoul produs în inimă ? Se aude ceva sau nu se aude nimic ?  O inimă împovărată, o inimă îngreuiată de păcate, o inimă suferindă, o inimă vinovată, o inimă plină de frica pedepsei… nu produce ecou binecuvântat ci mai de grabă un ecou al pedepsei eterne. De aceea Dumnezeu ne cheamă pe fiecare în parte prin cuvintele : „Fiule, dă-Mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.” (Proverbe 23:26) Vrei o inimă care să-ţi redea cu acurateţe ecoul glasului divin prin care să fii încurajat ? Dacă da, atunci dă-I inima ta Domnului Isus să ţi-o cureţe de păcat, să ţi-o vindece, şi las-o în mâna Lui s-o poată binecuvânta. Pocăieşte-te sincer, crede în jertfa Lui de la Calvar şi vei fi bucuros împreuna cu psalmistul care a auzit de două ori ceea ce Dumnezeu a spus o singură dată.  Ascultă cu atenţie ce zice David, omul lui Dumnezeu, şi vei fi binecuvântat.

Puterea este a lui Dumnezeu. Oare de câte ori am spus până acum „nu pot” ? Nu-i aşa că de foarte multe ori ? Nu pot să fac ceva bun, nu pot să zic ceva bun, nu pot să iubesc pe duşmani, nu pot să iert pe cei ce-mi fac rău, nu pot să cânt, nu pot să mă mai rog, nu pot să mai vin la adunare, nu pot să să-i mai ascult pe cei ce mint, nu pot să … nu pot, nu pot, nu mai pot !!! Da, aşa este, fără El, nu mai putem nimic. „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”(Ioan 15:5) a zis Domnul Isus. Dar se aude un glas, un ecou … puterea este a lui Dumnezeu. Slăvit să fie Numele Său ! Doamne eu nu mai pot… de aceea Te rog dă-mi şi mie putere din puterea Ta ! Vreau să pot spune şi eu împreună cu apostolul Pavel : „Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

Bunătatea este a lui Dumnezeu. „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.” zice Domnul (Ieremia 31:3).  „ Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţa…” zice proorocul Ieremia.( Pl. Ieremia 3:21-23). Tu, crezi lucrul acesta ?

Răsplata este a lui Dumnezeu. „…veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii.”(Coloseni3:24) „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire !”(Evrei 10:35) Moise „avea ochii pironiţi spre răsplătire.” (Evrei 11:26) „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele Lui.” zice Domnul Isus. (Apocalipsa 21:12)

Doamne Tată, Îţi dau inima mea. Vreau ca în ea să se producă ecoul binecuvântat al Cuvântului Tău. Curăţă-o, sfinţeşte-o, păzeşte-o, păstrează-o în Mâna Ta.  Ajută-mă să nu uit niciodată că a Ta este puterea, bunătatea şi răsplata. Îţi mulţumesc Tată în numele Domnului Isus.

Pastor, Elisei Pecheanu

Exodul 13:21 „ Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.

Ai fost ispitit vreodată să dai înapoi pe calea credinţei ? Ai avut vreodată calea întunecată înaintea ochilor tăi ?  Ai ajuns măcar o dată în viaţă la o răscruce de drumuri şi să nu ştii încotro s-o apuci ?  Ti s-a făcut vreodată negru în faţa ochilor tăi ?  Ai experimentat în viaţa ta vreodată dezorientarea spirituală ?  Ştii tu ce înseamnă călătorie fără călăuză  prin pustiul vieţii ?

Nu ştiu ce răspuns vei da tu acestor întrebări în faţa conştiinţei tale. Ştiu însă că sinceritatea creştină te va face să recunoşti că ai trecut pe acolo, de aceea vei fi gata să spui şi tu: Da, aşa este. Şi totuşi astăzi eşti aici în Biserică nu acolo în dezorientare, în întuneric, ci aici în lumina Domnului. Recunoaştem deci împreună că Domnul Isus a fost şi este Călăuza noastră permanentă, sigură şi binecuvântată. Numai ochii credinţei noastre să fie deschişi permanent asupra Călăuzei şi urechea deschisă să poată auzi clar vocea Sa binecuvântată.

Pe Calea credinţei nu-i drum `napoi. Evreii aveau permanent prezenţa Domnului înaintea lor tocmai ca să nu dea curs ispitirilor de a se întoarce înapoi în Egipt.  Doamne, de multe ori au vrut ei să se întoarcă în Egipt ! Dar Majestatea Divină mergea tot înaintea lor să-i atragă după El. Doamne, atrage-ne şi pe noi întotdeauna după Tine pe Calea credinţei, spre locul locuinţei tale ! Dacă Domnul îngăduie să ajungi într-o pustie, să treci prin ea, El nu te va lăsa singur, nu te va pierde, ci va avea grijă să te conducă prin ea !

Pe Calea credinţei avem satisfacţia prezenţei Domnului cu noi. Câtă mângâiere purtau în sufletele lor Moise, Aron, bătrânii lui Israel şi toţi evreii evlavioşi ştiind că nu sunt singuri ci că au parte de prezenţa Domnului alături de ei în această călătorie plină de obstacole, pericole şi peripeţii ! Norul prezenţei divine  îi însoţea la fiecare pas. Dacă ţinta călătoriei noastre este slava Domnului şi dacă Cuvântul Domnului este norma vieţii de zi cu zi, dacă sfatul Duhului Sfânt este ascultat permanent şi dacă providenţa divină este conduita faptelor noastre, atunci purtăm pe deplin în noi satisfacţia umblării cu Domnul Isus. Deşi nu-L putem vedea cu ochii aceştia de carne, totuşi Îi simţim prezenţa şi putem spune cu certitudine că mergem înainte prin credinţă.

Pe Calea credinţei nu se stă pe loc ci se înaintează permanent. Evreii aveau ca semn al însoţirii divine în călătoria lor prin pustie stâlpul de nor ziua şi stâlpul de foc noaptea „pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.” Domnul Isus este pentru noi  „Lumina lumii” şi tot El este „Calea, Adevărul şi Viaţa”. Cuvântul său este ca „o candelă” pentru noi. Toate aceste binecuvântări le avem tocmai pentru a putea înainta permanent pe această Cale.

Vă invit dragi cititori „să ne uită ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus” ca să putem ajunge în siguranţă în patria de sus, în Canaanul ceresc.

Pastor, Elisei Pecheanu

Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfășoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Evrei 12:1-2

A inceput noul an, 2012. Suntem la o distanta de trei saptamani de la luarea startului. Tu ai inceput bine ? Te-ai convins ca nici viata si nici timpul nu stau pe loc ? Nu este timp de pierdut cu lucruri inutile. Totul trebuie calculat si folosit cu intelepciune. Vom da in curand socoteala in fata Marelui Stapan de fiecare clipa irosita, de fiecare cuvant nefolositor. Am cautat in Scriptura si am gasit cateva lucruri foarte importante pentru fiecare dintre noi in vederea luarii unui start binecuvantat in alergarea crestina pentru anul care ne sta in fata. Inca nu este prea tarziu sa pornesti si tu si sa iei un start care sa te ajute pe drumul credintei.

1. Sa luam seama la inaintasii credintei si la semenii credinciosi contemporani noua.
„ Si noi dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori…” Nu suntem singuri pe Calea credintei. Nu alergam individualist, in spiritul egoist. Formam o echipa, suntem un trup spiritual, suntem o familie. Trebuie sa luam seama la alergarea celor din jurul nostru, si sa luam aminte la felul de vietuire al celor mai tari in credinta si mai sfinti decat noi. Invatam unii de la altii si toti de la Domnul Isus. Suntem priviti de altii. Viata noastra este examinata atat de martorii de pa pamant cat si de cei din ceruri. Suntem o adevarata priveliste. Tu cum te relationezi la martorii co-alergatori cu tine ?

2. Sa fim vigilenti pe cale.
„ Sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne…” Avem un dusman comun, numle lui este diavolul. El ne va sta in cale tuturor prin piedicile puse si prin ademenirea pacatului. Depinde de noi daca acceptam compromisul sau alegem curatia pe cale. Se poate alerga foarte bine pe o cale curata nicidecum pe o cale cu obstacole. Alege curatia, alege calea dreapta, alege urmele pasilor Domnului Isus. Calea Lui este cea mai buna.

3. Sa alergam cu staruinta.
„ Sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte…” Odata porniti la drum, nu trebuie sa ne inselam singuri ocupandu-ne cu alte lucruri. Un singur lucru trebuieste, sa alergam cu staruinta. Trebuie sa parcurgem drumul stabilit de Domnul. Popasurile, relaxarile, odihna, retragerea, taifasul… nu-si au rost in alergarea pe calea credintei. Vom ramane in urma. Aceasta va aduce descurajare. De aceea, inainte, tot inainte pe Cale.

4.  Sa ne uitam foarte atenti la Tinta.
„ Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus…” Domnul ne-a binecuvantat cu o tinta precisa. Nu alegam in van, in necunoscut… Avem un model, avem urmele Lui, avem o tinta… este Isus Hristos Domnul. El a ajuns deja acasa. Este la dreapta lui Dumnezeu, Tatal. Acolo ne vrea si pe noi. De aceea suntem binecuvantati cu aceasta tinta precisa. Nimeni, daca este atent, nu se poate rataci pe Cale. Si eu si tu putem atinge tinta. Poate anul acesta , poate cel viitor… nu stim cand, dar privim cu bagare de seama la Tinta, si vrem sa nu gresim, sa nu ratam nici startul si nici alergarea. Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu pe toti.

Pastor, Elisei Pecheanu