Joi seara am participat la Serbarea Mulțumirii la Capela FTB, prilej de a mă întâlni cu cunoscuți sau mai putini cunoscuți, de a lega noi prietenii, precum și de a schimba opinii cu studenții evanghelici din București. Datorită faptului că printre cei prezenți la această manifestare erau și studenți penticostali la diferite facultăți din București ,am dorit să aflu care este opinia lor despre ceea ce se întâmplă în cultul penticostal. Am fost plăcut surprins de faptul că tinerii nu sunt indiferenți la dezbaterile și zbaterile care au loc în interiorul comunității penticostale din România, precum și de faptul că au auzit de cartea Răscumpărarea Memoriei scrisă de către Vasilică Croitor. Având aceste elemente am dorit să știu care este opinia lor față de carte și informațiile furnizate de către aceasta. Cei cu care am discutat mi-au spus faptul că opiniile exprimate sunt pertinente și argumentate, deplângând totodată starea de lucruri din Biserică, răsturnările de situații și persistența unora în greșelile trecutului. ,,Cartea aceasta nu trebuia scrisă” s-a exprimat un student, pentru că ea dezvăluie greșelile trecutului, păcatele unora dintre cei care ne-au condus destinele în perioada comunistă. Parafrazându-l pe Vasilică Croitor, interlocutorul meu mi-a prezentat o istorie penticostală cu lumini și umbre, care, așa cum militează și autorul cărții, trebuia rezolvată în alt mod, prin asumarea greșelilor trecutului la nivel instituțional și personal. Am dorit să aflu și părerea lui, precum și a prietenului său, despre informațiile cuprinse în carte. Mi s-a răspuns că informațiile sunt reale, iar punctul de vedere al autorului este unul moderat. Cu alte cuvinte, prin scrierea acestei cărți, Vasilică Croitor a dorit să vindece și nu să rănească. Evident așa cum scrie și Ion Zubașcu în prefața editorului, vorbim de o vindecare prin mărturisire.