Cât costă un miracol?

sfatulparintilor.ro
Teo este o fetiţă de 8 ani, dar pentru vârsta ei ştie destule. În fiecare zi îi aude pe Mami şi pe Tati vorbind despre frăţiorul ei, Andrei. Tot ce ştie despre el este că e foarte bolnav, iar părinţii ei nu mai au bani pentru tratament. Se vor muta din casa lor pentru că salariul părinţilor nu le permite să aibă şi o casă mare şi bani pentru operaţia care l-ar salva pe Andrei. Mami şi Tati au cerut bani cu împrumut, însă nimeni nu i-a ajutat. “Numai un miracol îl mai poate salva de-acum”, a auzit-o Teo pe mama ei spunând deznădăjduită.
Fetiţa a plecat repede în camera ei, a căutat în spatele dulapului şi a luat tot măruntişul. L-a numărat foarte atent, de trei ori chiar. Iar suma strânsă era frumuşică, se gândea fetiţa. A plecat bucuroasă spre farmacie. A intrat şi a aşteptat bucuroasă ca farmacistul să o bage în seamă. Şi a aşteptat, a aşteptat, a aşteptat… Nici o reacţie din partea farmacistului. A început să tropăie uşor pentru a atrage atenţia. Nimic! Şi-a dres glasul… Nimic! Farmacisul era ca de piatră. Pentru că nu mai putea aştepta, fetiţa a luat o moneda şi a bătut în tejghea. În sfârşit, farmacisul a reacţionat.
– Şi ce anume vrei, fetiţo, nu vezi că sunt ocupat. Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-am văzut de secole, spuse farmacistul iritat fără să aştepte neapărat un raspuns.
– Vreau să vorbesc cu dvs. despre fratele meu. E bolnav, foarte bolnav şi vreau să cumpăr un miracol, ca să se facă bine, a răspuns Teo, pe un ton la fel de iritat.
– Ce spui tu, fetiţo?!
– Da, îl cheamă Andrei şi are ceva care îi creşte înăuntru, în cap. I-am auzit pe Tati şi cu Mami că numai un miracol îl poate salva şi am venit repede să-l cumpăr. Cât costă un miracol?
– Fugi, de aici, fetiţo! Noi nu vindem miracole?
– Dar am bani să cumpăr, spuse fetiţa întinzând mâna care ţinea strâns bănuţii. Şi dacă nu sunt de ajuns, fac eu rost de alţii. Numai spuneţi-mi cât mă costă.
Fratele farmacistului era un bărbat bine îmbrăcat. Fetiţa nici nu-l bagase în seamă prea mult, de vreme ce ea avea nevoie de ajutorul farmacistului. A ascultat tăcut discuţia dintre cei doi şi apoi a intervenit.
– Stai puţin, fetiţo, despre ce miracol vorbeşti?
– Nu ştiu. Ştiu doar că Mami spune că fratele meu are nevoie de o operaţie. Iar Tati nu are bani pentru această operaţie. Şi vreau să le dau banii mei pentru a cumpăra miracolul.
– Şi câţi bani ai?, a întrebat barbatul.
– Uite, a raspuns ea, întinzând din nou mâna cu cele câteva monede. Şi dacă nu sunt de ajuns, mai fac rost de alţii.
– Ba da, sunt de ajuns, spuse bărbatul luându-i banii din mână. Şi acum, arată-mi unde stai. Vreau să-i cunosc pe părinţii tăi şi pe fratele tău. Să-mi dau seama ce fel de miracol îl poate salva.
Coincidenţă sau nu, fratele farmacistului era un renumit neurochirurg. L-a operat pe Andrei fără bani, iar băiatul s-a făcut bine. Mami şi Tati n-au ştiut niciodată cum de s-a ajuns aici. “Operaţia asta a fost într-adevăr un miracol. Mă întreb cât o fi costat?!”, îi auzea Teo deseori vorbind. Şi zâmbea, pentru că ea ştia exact preţul.
Banii au exact valoarea pe care le-o dai. Iar pentru un miracol nu e nevoie de bani, e nevoie de credinţă.
Citește și
O POVESTE care te lasă fără cuvinte. Miracolul cântecului unui frate care şi-a salvat surioara de la moarte

sfatulparintilor.ro
Sarcina a evoluat normal pentru Alina. Dupa un timp firesc, durerile nasterii au inceput sa se declanseze. La inceput contractiile erau la 5 minute, apoi la fiecare 3 minute, apoi din minut in minut. Dar complicatii serioase au aparut in timpul procesului nasterii si Alina a trebuit sa stea in travaliu ore intregi.
Intr-un final, dupa un travaliu foarte lung, surioara cea mica a lui Mihai s-a nascut. Dar starea ei de sanatate nu era deloc buna, era chiar grava. Ambulanta gonind in noapte cu viteza mare a dus nou nascutul in alta unitate spitaliceasca decat cea in care s-a nascut, cu o sectie de neonatologie de terapie intensiva unde putea beneficia de ingrijire medicala speciala pentru problemele de sanatate pe care bebelusul le intampina.
Zilele se scurgeau. Starea bebelusei se inrautatea. Medicii au fost nevoiti sa spuna parintilor faptul ca existe prea putine sperante de supravietuire pentru copilas. Alina si cu sotul ei, distrusi, au luat legatura cu cimitirul pentru detalii privind funeraliile celui de-al doilea copil al lor. Aveau deja aranjata o camera special pentru bebelusa acasa la ei, decorata si echipata cu toate cele necesare insa acum se aflau in tragica situatie de a se pregati pentru inmormantare.
Mihai, totusi, continua sa isi implore parintii sa il lase sa isi vada surioara mica. :Eu vreau sa ii cant! Vreau sa ii cant!” insista copilul. A doua saptamana la terapie intensiva pentru bebelusa si lucrurile se indreptau spre tragicul final… Mihai insista ca el trebuie sa ii cante surioarei sale, asa cum a facut tot timpul cat ea a stat in burta mamei, dar copiii nu sunt lasati sa intre la terapie intensiva.
Intr-un final, Alina a decis sa il ia pe Mihai la surioara bebelusa, indiferent daca li se permitea sau nu. Oricum, nu mai aveau nimic de pierdut. Daca nu era lasat sa isi vada surioara atunci, existau sanse mari ca sa nu o mai vada niciodata.
L-a imbracat intr-un costumas mai festiv, cam prea mare pentru el – doar doar o parea mai mare decat varsta sa de 4 ani – si s-au dus la sectia de terapie intensiva. Arata ca un cos de rufe mergator. Asistenta sefa a vazut ca e un copil mic acolo si a racnit: “Scoateti copilul acela de acolo! Copiii nu au voie aici!!”. Instinctul matern s-a trezit in Alina care altfel era extrem de manierata si respecta toate regulile si cu o voce ferma si buzele stranse, spuse: “Nu va pleca de aici pana cand nu ii va canta surioarei sale”. Apoi Alina il duse pe Mihai pana la locul unde era surioara sa.
Mihai se uita la micul suflet ce se lupta sa traiasca si care era pe cale sa piarda batalia pentru viata. Dupa o vreme de tacere si de privit, el incepu sa cante, incet, soptit. Cu vocea inocenta si curata a varstei sale de 4 ani, se auzira cuvintele cantecelului pe care el i l-a cantat surioarei sale luni de zile aflata dincolo de burta mamei lor: “Tu esti raza mea de soare; singura raza de soare; tu ma faci fericit cand afara e urat…”.
Uluitor, imediat bebelusa a parut ca a avut o reactie. Aparatul de masurat pulsul ei a indicat o crestere puternica a pulsului dupa care din nou s-a diminuat…
“Continua sa ii canti, Mihai…” ii zise Alina, cu ochii plini de lacrimi.
“Nu vei sti, draga mea, cat de mult de iubesc, nu ii lasa sa imi ia raza de soare”… continua Mihai sa cante versurile melodiei sale invatate de la radio.
Mihai continua sa cante si sa repete aceleasi versuri si aceeasi melodie si, pe masura ce ii canta, respiratia bebelusei a inceput sa se regleze si a devenit fina si usoara ca un tors de pisica.
“Continua sa canti, dragul meu…”
“Noaptea trecuta, draga mea, in timp ce dormeam, am visat ca te tineam in brate”… continua Mihai melodia…
Surioara lui Mihai a inceput sa aiba pulsul mai crescut, sa se relaxeze si vindecarea sa puna incet incet stapanire peste ea.
“Nu te opri din cantat, Mihai…”. Lacrimile acum pusera stapanire nu doar pe mama copiilor ci si pe asistentele de la terapie intensiva.
“Tu esti raza mea de soare, singura mea raza de soare, nu ii lasa sa imi ia raza de soare niciodata…” canta micul baietel cantecul lui preferat.
A doua zi, chiar a doua zi, bebelusa a fost declarata apta de a parasi spitalul.
Publicatia locala a denumit cazul “Miracolul cantecului unui frate”. Personalul medical l-a numit simplu un miracol. Iar Alina l-a numit miracolul iubirii lui Dumnezeu…
Nu renunta niciodata la oamenii pe care ii iubesti… Iubirea este incredibil de puternica.
Sursa: sfatulparintilor.ro via http://epresa.md
Iosua Faur – Thanksgiving

Bible
*
Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig – 1 Tim. 6:6
Cu multumire si recunostinta în Domnul,
Iosua Faur