Mesaje ale pastorului Iosif Ton in care scrie despre ceea ce crede si gandeste (1) Mesajele 1-25
În cadrul acestui post prezint lista mesajelor pastorului Iosif Țon în ordinea cronologică a apariției acestora și a postării lor pe site-ul istorieevanghelica.ro.
Pute-ți consulta de asemenea Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii de pe blogul Istorie evanghelică precum și pagina
Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.
Cele 25 de mesaje ale pastorului Iosif Țon apărute după asocierea sa cu Mișcarea Străjerilor, prin intermediul cărora își prezintă teologia, sunt următoarele:
1. Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010)
2. Iosif Ton – Marginalizarea lui Isus din Nazaret si a invataturii Lui
3. Iosif Ton – 03. Martin Luther (1483-1546)
4. Iosif Ton – 04. Sa gandim cum gandea Fiul lui Dumnezeu
5. Iosif Ton – 05. Cum S-a descris Dumnezeu pe Sine Insusi
6. Iosif Ton – 06. Cartea Geneza si bunatatea lui Dumnezeu
7. Iosif Țon – 07. O bunatate ca bunatatea lui Dumnezeu
8. Iosif Ton – 08. David si bunatatea lui Dumnezeu. Confruntarea dintre rautate si bunatate
9. Iosif Ton – 09. Osea si bunatatea lui Dumnezeu
10. Iosif Ton – 10. Concluzii despre bunatatea lui Dumnezeu in Vechiul Testament
11. Iosif Ton – 11. Domnul Isus – Invatatorul
12. Iosif Ton – 12. Subiectul central: in Scoala lui Isus
13. Iosif Ton – 13. Imparatia lui Dumnezeu a venit
14. Iosif Ton – 14. Doua imparatii in conflict
15. Iosif Ton – 15. Constitutia Imparatiei (1)
16. Iosif Ton – 16. Constitutia Imparatiei (2)
17. Iosif Ton – 17. Prioritatea poruncilor Domnului Isus
18. Iosif Ton – 18. La ce ne cheama Domnul Isus
19. Iosif Ton – 19. Scopurile mortii Domnului Isus
20. Iosif Ton – 20. Cum sa facem ucenici
21. Iosif Ton – 21. Robia pacatului
22. Iosif Ton – 22. Domnul Isus – Eliberatorul
23. Iosif Ton – 23. La inceputul lumii
24. Iosif Ton – 24. Programul Fiului lui Dumnezeu
25. Iosif Ton – 25. Vindecare si eliberare
Partajează asta:
Iosif Ton – 03. Martin Luther (1483-1546)
Martin Luther reprezintă cel de-al treilea mesaj din seria de răspunsuri ale lui Iosif Ton in ceea ce generic numim în agora evanghelica cazul Iosif Țon – Străjerii. Primele două mesaje le-am publicat sub următoarele titluri:
1. Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010)
2. Iosif Ton – Marginalizarea lui Isus din Nazaret si a invataturii Lui (04.01.2011)
Martin Luther era un călugăr augustinian care se lupta cu îndârjire împotriva păcatului din sine. El se spovedea zilnic și își aplica cu strictețe pedepsele (la catolici ”penitențele”, la ortodocși ”canoanele”) pe care i le dădea duhovnicul lui. Universitatea catolică din Wittemberg i-a cerut lui Luther să predea un curs despre epistola către Romani. Studiind capitolul trei din Romani, Luther a înțeles că Dumnezeu L-a încărcat pe Fiul Său cu toate păcatele noastre și L-a pedepsit pe El pentru toate. Luther și-a pus imediat întrebarea: ”De ce să mă mai pedepsesc și eu pentru păcatele mele, când Isus Cristos a fost pedepsit pentru ele?”
Așa s-a trezit Luther să vadă că învățătura Bisericii catolice că omul trebuie să facă penitențe pentru păcate este greșită. Cu gândirea lui de jurist (începuse să studieze dreptul, când a intrat în mânăstire), el a ajuns să formuleze învățături noi, prin care a făcut Reforma creștinismului. Iată care sunt acestea:
1. Dumnezeu a făcut un transfer: a luat păcatele noastre și le-a pus pe Fiul Său.
2. Dumnezeu ne cere să credem în moartea Fiului Său în locul nostru.
3. Când noi credem vestea aceasta bună, Dumnezeu ne transferă nouă dreptatea Fiului Său.
4. Prin acest dublu transfer, noi ”suntem socotiți drepți”, sau suntem ”îndreptățiți”. Aceasta se numește ”îndreptățirea prin credință.”
5. Actul de îndreptățire se numește și ”mântuirea prin credință.” Subliniem că pentru Luther mântuirea este numai un act juridic: noi suntem declarați drepți, nu suntem și făcuți drepți. Adică, noi rămânem păcătoși dar, prin repetate acte de credință, suntem în continuare ”îndreptățiți”.
Actul prin care Dumnezeu ne-a procurat mântuirea este un act al harului, înțeles ca un dar nemeritat al lui Dumnezeu. Luther a citat din Efeseni 2:8 că mântuirea este ”prin har, prin credință”. Dar el a adăugat un cuvânt în plus, cuvântul ”numai” care dă acestei doctrine un înțeles total diferit de ceea ce scrie Pavel: ”numai prin har, numai prin credință”, formulă ce intenționa să spună că faptele noastre bune nu pot fi incluse în procesul mântuirii. (…)
Sursa: Iosif Ton – Mesaje
Partajează asta:
Un rebel reformează Biserica: Cu 475 de ani în urmă, Luther a publicat traducerea germană a Scripturii Sfinte
În ajunul Crăciunului din 1990, preotul luteran Eginald Schlattner, care avea să devină cel mai cunoscut scriitor de limbă germană din România, şi-a găsit biserica goală. Aproape toţi saşii din comuna Roşia emigraseră în Germania în decursul unui an. În prezent, comunitatea evanghelică din România cuprinde doar 14.300 de enoriaşi. La baza protestantismului se află ideile lui Martin Luther.
În secolul al XVI-lea, mântuirea sufletului părea o chestiune extrem de costisitoare. Chiar şi cei mai săraci oameni încercau să-şi răscumpere păcatele cu sume frumuşele, pentru a evita chinurile purgatoriului. Această practică a vânzării indulgenţelor era foarte răspândită în rândurile preoţilor catolici din acea perioadă. Riscând chiar să fie ars pe rug, călugărul german Martin Luther a fost primul care a condamnat deschis abuzurile sistemului cu indulgenţe în cele „95 de teze”, care au stârnit furia Papei Leon X. Pentru Luther, mântuirea nu avea nici o legătură cu aceste aspecte materiale, ci doar cu graţia divină. Fiecare fiinţă umană poate să se bucure de iubirea lui Dumnezeu prin credinţă şi prin cunoaşterea Cuvântului Domnului.
„Pentru a traduce bine, trebuie să asculţi cum vorbeşte o mamă acasă”
Pentru a facilita accesul poporului la învăţăturile Bibliei, Martin Luther a tradus Sfânta Scriptură din latină în germană. El a finalizat varianta germană a Noului Testament între 1521 şi 1522, pe când era nevoit să se ascundă în castelul Wartburg. Traducerea Vechiului Testament avea să dureze încă 12 ani.
Luther îşi dorea ca şi oamenii simpli să poată citi Biblia, motiv pentru care a apelat la un limbaj cât mai clar, renunţând la acrobaţii intelectuale şi literare. „Pentru a traduce bine, trebuie să asculţi cum vorbeşte o mamă acasă, copiii pe stradă şi omul simplu când merge la piaţă, căci totul depinde de graiul poporului” – aceasta era reţeta lui Luther. Astfel, cel ce avea să devină părintele bisericii evanghelice, nu a tradus cuvânt cu cuvânt, ci s-a străduit să explice sensul versetelor biblice pe înţelesul fiecăruia.
Goethe: „Germanii au deventi un popor datorită lui Luther”
Pe 6 august 1534 a fost lansată varianta germană a Bibliei, care a devenit piatra de temelie a reformei Bisericii realizate de Luther, dar şi baza limbii şi literaturii germane. În timpul lui Luther nu exista încă o germană unitară, ci doar diverse dialecte şi variante, aşa încât germana folosită în Biblie a devenit un important punct de referinţă. Secole mai târziu, Goethe avea să remarce că „germanii au devenit un popor datorită lui Luther.”
Biserica evanghelică din România
Luther joacă un rol central pentru saşii transilvăneni, care au trecut în anul 1550 în majoritate la confesiunea evanghelică. Mai târziu, Ardealul avea să devină patria unor protestanţi alungaţi din spaţiul austriac, aşa-numiţii „landleri”, care s-au stabilit în secolul al XVIII-lea în Transilvania. După exodul minorităţii germane în Republica Federală începând cu anul 1989, au mai rămas mai puţin de 15.000 de enoriaşi protestanţi pe teritoriul României, potrivit site-ului oficial al Bisericii Evanghelice. Cei mai mulţi dintre ei au peste 60 de ani.
Autor: Alexandra Sora
Redactor: Medana Weident
Istorie Evanghelica 