Arhive etichetă: Philip Yancey

Maxima zilei – 19 noiembrie 2013


Harul nu izvorăște din ceea ce facem noi pentru Dumnezeu, ci din ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi.

Philip Yancey

Maxima zilei – 6 august 2012


Creștinii influențează lumea cel mai mult prin dragostea gata de sacrificiu, cel mai eficient mod de a transforma lumea.

Philip Yancey

 

 

 

Maxima zilei – 5 august 2012


În căutarea unei relații cu Dumnezeu noi trebuie să ne supunem condițiilor Lui, nu El condițiilor noastre.

Philip Yancey

 

 

 

Philip Yancey – despre uzul puterii in comunism si crestinism


“Unii au numit, chiar, comunismul o erezie crestina, datorita accentului pe care acesta il pune pe egalitate, impartirea bunurilor, dreptate si intelegere intre rase. Comunismul vorbeste despre un ; crestinismul vorbeste despre un om re-nascut. O diferenta fundamentala intre cele doua, insa, este uzul puterii. Comunismul are tendinta de a-si impune cu forta convingerile, de sus in jos, sub amenintarea armei – de aici excesele epurarilor lui Stalin si ale Revolutiei Culturale ale lui Mao. Isus descrie o miscare care creste de jos in sus, cu schimbari ce au loc mai degraba din interior, iar nu din exterior. De cate ori s-au abatut de al acest principiu, ucenicii Sai nu au facut decat sa repete erorile marxistilor.

(Philip Yancey, Măsura Credinței, Editura Aqua Forte , 2010, pag. 57 – 65)

Sursa: Larențiu Balcan

De ce să ne deranjăm cu biserica?


Philip Yancey, un autor care a început să fie tot mai cunoscut printre evanghelicii din România, în urma mai multor frustrări, a ajuns la întrebarea care constituie subiectul acestui editorial: de ce să ne deranjăm cu biserica?

Yancey a fost foarte dezamăgit de ipocrizia pe are a văzut-o în biserica în care a crescut. Spunea el, „Cuvintele folosite în acest mediu mi-au părut atunci înşelătoare, ceva în stil orwellian. Ele menţionau Harul, dar trăiau după Lege; ele susţineau dragostea, dar arătau semnele urii.[…] Creştinii se îmbrăcau frumos duminica dimineaţa şi îşi zâmbeau unii altora, dar eu ştiam din experienţă personală că faţada frumoasă ascundea un suflet rău. Aveam o reacţie reflexă imediată când adulmecam ipocrizia…”

Aceste realităţi triste l-au făcut să se îndepărteze de biserică! Totuşi, Philip s-a întors în biserică şi a devenit un mare susţinător al ei. De ce? Autorul şi-a dat seama că “Creştinismul nu este o credinţă pur intelectuală şi interioară. Ea poate fi trăită numai în comunitate.” La fel, şi-a adus aminte de cuvintele lui Ioan al Crucii, care a scris: “Sufletul virtuos care este singur […] se aseamănă cu un cărbune aprins singur. Se va răci în loc să se aprindă mai tare. ” Avem nevoie de focul bisericii! Dar cum putem să depăşim frustrările care ne invadează uneori?

  1. 1. Priveşte în sus: Caută să te închini Lui Dumnezeu şi nu oamenilor. În timpul serviciului de închinare îndreaptă-ţi ochii dincolo de tavan, spre Dumnezeu. Schimbă-ţi perspectiva!
  2. 2. Priveşte în jur: Încearcă să înveţi lucrurile bune de la cei care sunt altfel decât tine. Bucură-te de diversitate. Ce dacă nu sunt toţi ca şi tine? Cu atât mai bine! Cum ar fost dacă toate florile aveau aceiaşi culoare?
  3. 3. Priveşte în exterior: Gândeşte-te la oamenii care au nevoie de mântuire, de un zâmbet, de o încurajare, de o bucată de pâine.  Biserica,  printre altele, îi echipează pe credincioşi pentru slujire.
  4. 4. Uită-te în interior: Avem nevoie unii de alţii. Chiar dacă nu suntem perfecţi ne putem ajuta reciproc. Şi mai apoi, avem copii şi nepoţi care se uită la noi ca la modele de urmat. Aş vrea eu ca urmaşii mei să se poarte aşa cum mă port eu astăzi?

De ce să ne deranjăm cu biserica? Pentru că este a  Lui Hristos! El spunea: „Voi zidi biserica Mea…” (vezi Matei 16).  Apropiindu-ne de biserică ne apropiem de ceva ce este a Mântuitorului.

Să preţuim biserica, să ne preţuim unii pe alţii, să-i preţuim pe cei care slujesc în biserică şi să o frecventăm; prezenţa noastră alături de cea a Domnului face ca focul să fie mai puternic!

Pastor, Costel Ghioancă

%d blogeri au apreciat asta: