Nu toata lumea a colaborat
Nu toată lumea a colaborat, nu toată lumea a îngenuncheat, complicitatea nu a fost universală.
Partajează asta:
Baptiştii români îşi aleg conducerea la Timişoara
Baptiştii din România urmează să îşi aleagă conducerea pentru următorii 4 ani. Acest lucru se va întâmpla în cadrul celui de-al XXXV-lea Congres al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, care va avea loc în perioada 19-20 mai 2011, la Biserica Creştină Baptistă „Betel” din Timişoara. Conform statutului uniunii, Congresul cultului Baptist este un for suprem de conducere al cultului. La congres pot participa toate bisericile din cadrul cultului, cu un număr de delegaţi stabilit în funcţie de numărul membrilor. Congresul se ţine o dată la 4 ani şi prilejuieşte luarea unor decizii majore în ceea ce priveşte viaţa cultului, printre care şi alegerea conducerii. La evenimentul de la Timişoara sunt aşteptaţi peste 700 de delegaţi ai bisericilor baptiste din ţară, care îşi vor desemna Preşedintele, Secretarul general şi componenţa Comitetului Executiv al Uniunii Baptiste. Alături de Preşedinte şi Secretar general vor fi aleşi dintre pastorii din ţară şi Vicepreşedintele cu educaţia, Vicepreşedintele cu misiunea, Vicepreşedintele cu pastorala şi Secretarul general adjunct. Pentru funcţia de preşedinte vor candida pastorii Otniel Ioan Bunaciu (Bucureşti) şi Viorel Iuga (Arad). De asemenea, şi-au confirmat prezenţa la Timişoara lideri de marcă ai mişcării baptiste internaţionale: John Upton – Preşedintele Alianţei Mondiale Baptiste, Valeriu Ghileţchi – Preşedintele Federaţiei Europene Baptiste, Daniel Brânzei – Preşedintele Asociaţiei Baptiste Române din S.U.A. şi Canada.
Ziua de vest via Teologeanu
Articolul a fost semnalat aici preluând informația de la Ruben Ologeanu
Alte semnalări în mass media
Al 35-lea Congres al Cultului Baptist va avea loc la Timișoara, articol Scris de Diana Lupulescu / diana.lupulescu @ oradetimis.ro la 4 Ma 2011 pentru oradetimis.ro
Partajează asta:
Homo Ludens
Homo Ludens este o expresie latină care înseamnă „omul care se joacă, se distrează” și este folosită pentru a descrie că umanitatea în care trăim iubește să se bine-dispună, să se ghidușească.
E simplu să observăm cât de mare putere are homo ludens în viața oamenilor de pretutindeni. Împărații romani au știut că pot mulțumi poporul dacă le dau „pâine și circ”, adică hrană și distracție. Una din cele mai dezvoltate industrii ale vremurilor noastre este industria divertismentului. Pentru a fi distrați și a se distra, oamenii plătesc sume astronomice – mai mari uneori decât pentru hrană, educație, ajutorarea săracilor etc. Forța lui homo ludens este ca debitul unui fluviu puternic pe care niciun baraj nu-l poate stăvili.
Televiziunea reflectă și ea aspirațiile lui homo ludens. Uitați-vă cât accent se pune în grila emisiunilor TV pe divertisment, pe bârfe, știri de scandal și tot felul de alte găselnițe execrabile. Ca să fie distrați cum se cuvine oamenii propulsează pe scena celebrității, burdușindu-le conturile cu bani, actori, cântăreți, sportivi, comedianți și chiar….predicatori!
Nu, nu, nu am greșit! Puterea lui homo ludens este așa de puternică încât reușește să-i facă pe oameni să ajungă până acolo încât să-și aleagă păstori și predicatori care să-i distreze. Biblia spune că „va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.” (2Timotei 4:3). Lumea este deja plină de astfel de predicatori și învățători.
Care sunt aplicațiile pentru noi?
- Trebuie să tragem un semnal de alarmă și să fim foarte atenți. Cât de mult contează pentru noi homo ludens? Cât timp petrecem la televizor, câți bani și timp investim în distracție? Cât de mult iubim bancurile sau glumele și cât de mult Cuvântul Domnului? Homo ludens nu este în sine rău. Dorința de a ne bucura, de a ne juca este chiar un dar de la Domnul. De exemplu, atunci când un tată se joacă cu copilul său gâdilându-l pe burtică, tot homo ludens este. Problema este că diavolul vrea să exagereze și dorința de a ne bine-dispune la fel cum face cu dorința de a mânca, de a avea relații intime și toate celelalte.
- Ce imagine proiectăm cu privire la biserică? Să ne rugăm Domnului ca nu cumva să ne ispitească diavolul să căutăm distracția și la biserică. Să nu ajugem să ne dorim „să ne simțim bine” și la biserică înțelegând prin aceasta altceva decât mulțumirea cu harul lui Dumnezeu, prezența Sa, Cuvântul Său, părtășia frățească și cercetarea pe care Duhul Domnului ne-o face.
- Ce imagine proiectăm afară din biserică? Cât de disponibli suntem ca Domnul să ne folosească în Împărăția Sa? Cât de ușor ne adunăm să facem evanghelizare, să-i vizităm pe bătrâni, să mergem la cei săraci etc, și cât de ușor ne adunăm la un meci de fotbal, la un grătar, la un suc? Eu nu dau niciun răspuns, doar pun câteva întrebări…. Răspunsul să-l dăm fiecare dintre noi.
Să păstrăm pe homo ludens în cotele normale și să exagerăm în a fi copii ai lui Dumnezeu, nebuni de dorința de a face voia Lui.
Pastor, Costel Ghioancă
Partajează asta:
Maxima zilei – 15 mai 2011
Chiar dacă nu ai nimic dar dacă ai o inimă compătimitoare, vei fi răsplătit.
Ioan Gură de Aur
Partajează asta:
„Am văzut pe Domnul !” Tu L-ai întâlnit ?
Ioan 20:25
Patruzeci de zile au trecut de la învierea din morţi a Domnului Isus până la înălţarea Sa la ceruri. Doctorul Luca ne relatează faptul că în această perioadă Domnul Isus, înviat din morţi, li S-a înfăţişat ucenicilor deseori, dovedindu-le realitatea învierii Sale şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1:3).
Acest mare adevăr este exprimat foarte frumos, sub inspiraţie divină, în versurile următoarei cântări creştine: „Din gură–n gură salutul: „Hristos a înviat!’’ „Adevărat ca Hristos a înviat!” Învăluise pământul c-un zâmbet voios, Măreaţa veste ca viu e Hristos!’’ …
Cine s-a întâlnit cu Domnul Isus este un om transformat. Acesta nu va mai fi niciodată ca mai înainte. Maria din Magdala nu mai plânge, motivele tristeţii sale au fost spulberate de prezenţa şi cuvintele Celui viu. Petru se pocăieşte şi are cugetul iertat, curăţit de Cel ce biruise moartea. Toma mărturiseşte cu bucurie şi curaj : „Domnul meu şi Dumnezeul meu !”. Ioan se ţine de Domnul, n-ar vrea să mai plece de lângă El niciodată. Cei doi din Emaus, nu pot să rămână la casa lor deşi este întuneric… acum arde inima în ei şi sunt motivaţi să caute părtăşia cu fraţii lor de credinţă. Toţi ucenicii sunt plini de bucurie. Saul, prigonitorul, devine apostolul Pavel. Tu, cum eşti ? Poţi mărturisi transformarea din viaţa ta ? O simţi cu adevărat ? O pot vedea şi cei din jurul tău ? Sau ai rămas acelaşi, ca mai înainte… Cercetează-te ! Altfel, degeaba cânţi „Hristos a înviat din morţi…” dacă viaţa ta nu dovedeşte aceasta, ci mai degrabă faptul că Hristosul tău în care „crezi” este tot în mormânt… Nu descuraja, mai este încă har ! Pocăieşte-te sincer !
Cine s-a întâlnit cu Domnul Isus este un bun mărturisitor al învierii din morţi. Interesant este faptul că după înviere, Domnul Isus S-a arătat numai celor ce au fost cu El, şi care L-au urmat. Nu s-a mai arătat nici lui Pilat, nici lui Irod, nici Marelui Preot, nici cărturarilor şi fariseilor… nici unui duşman de-al Său. Aceştia, prin atitudinea lor, şi-au semnat sentinţa : necredincioşi. De dragul banilor, de dragul oportunităţilor, de dragul prezentului tentant, de dragul vieţii acesteia, de frica morţii, L-au trădat şi L-au dat la moarte pe Isus. Au spus că învierea este o minciună inventată de ucenicii Acestuia (Matei 28:11-15). Domnul Isus S-a arătat numai celor ce crezuse în El. Deşi erau numai oameni simpli, pescari majoritatea dintre ei, aceştia erau oamenii de nădejde ai Domnului. Pe ei I-a trimis să meargă până la marginile pământului să-L mărturisească tuturor oamenilor (Marcu 16:15-16). Ei erau de acum încolo martorii Domnului (Faptele Apostolilor 1:8). Şi ei s-au dus. Cu preţul vieţii lor au plătit această mărturie. De partea lor era Adevărul. Ei ştiau aceasta. Pentru Adevăr merită să trăieşti şi chiar să mori dacă se cere aceasta. Nu s-au dat înapoi, n-au fugit, n-au trădat… Au rămas buni mărturisitori ai învierii din morţi a Domnului lor Isus Hristos, mărturisind prin aceasta că şi pentru ei va fi o înviere. O înviere pentru viaţă veşnică, o înviere pentru răsplată veşnică. O înviere binemeritată. (Ioan 5:28-29; 1 Corinteni 15:20; 1 Tesaloniceni 4:14). Tu ce mărturie depui ? În slujba cui te afli ? Ce iubeşti mai mult în lumea aceasta ?
Doamne Isus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel viu în vecii vecilor, Cel ce va reveni pe norii cerului ca Judecător şi Domn, Te rugăm : ai milă de noi, mai stai încă o dată înaintea noastră şi transformă-ne, făcând din noi buni mărturisitori ai învierii Tale din morţi şi ai revenirii Tale în lumea noastră !
Pastor, Elisei Pecheanu
Istorie Evanghelica 