Organizarea administrativa a Romaniei (1950-1952)
Prin Legea Nr. 5/6 septembrie 1950 s-a realizat după model sovietic raionarea administrativ economică a teritoriului național. legea prevedea desființarea unităților teritorial-administrative tradiționale: județele, plasele și comunele, țara fiind împărțită în regiuni și raioane.
- 6 septembrie 1950 – Prin Legea nr.5 au fost desființate cele 58 de județe (ca și cele 424 plăși și 6.276 de comune rurale și urbane), fiind înlocuite cu 28 de regiuni [1] (compuse din 177 de raioane, 148 de orașe și 4.052 de comune).
- 19 septembrie 1952 – Prin Decretul 331 a fost modificată Legea nr. 5/1950 astfel încât, prin comasare, numărul de regiuni a fost redus la 18: Arad, Bacău, Baia Mare, Bârlad, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Hunedoara, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Stalin, Suceava, Timișoara și, pentru prima dată după unire, o entitate administrativă creată pe criterii etnice, Regiunea Autonomă Maghiară [2].
- 10 ianuarie 1956 – Prin Decretul 12 a fost modificată din nou Legea nr. 5/1950 desființându-se regiunile Arad și Bârlad [3].
- 24 decembrie 1960 – Prin Legea nr. 3 s-au făcut redistribuiri de teritorii și redenumiri de regiuni. Entitatea administrativă maghiară a fost redenumită Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară, modificându-i-se, totodată, și teritoriul. În final numărul regiunilor s-a redus la 16.
- 16 februarie 1968 – Prin Legea nr. 2 s-a revenit la împărțirea administrativ – teritorială a țării pe județe. În 14 ianuarie 1968 a fost publicată o hartă – proiect cu 35 de județe, care a fost discutată în organizațiile partidului comunist, suferind unele modificări. Rezultatul final, substanțial diferit de situația tradițională, anterioară anului 1950, a cuprins 39 județe, municipiul București, 236 orașe, dintre care 47 de municipii și 2706 comune având în componență 13149 sate.[4]
Note
- ^ Harta României cu prima împărțire pe regiuni (1950 – 1952)
- ^ Constituția Republicii Populare Române, 1952, art. 18
- ^ Decret nr. 12 cu privire la modificarea Legii nr. 5/1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului RPR. Buletinul Oficial al R.P.R., nr. 1, 10. ianuarie 1956
- ^ Giurescu, Constantin C.; Giurescu, Dinu C. – Scurtă istorie a românilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977, pag. 368
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Administrative_map_of_Romania,_1950-1952.svg
Vezi și
Reorganizarea administrativ-teritorială a României 2011.
Partajează asta:
Maxima zilei – 26 iunie 2011
Dacă noi existăm, nu este pentru faptele noastre, ci e un efect al harului Creatorului.
Origen
Partajează asta:
Cheia fericirii
Ioan 13:17 „ Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.”
Toţi oamenii de pe pământ doresc să fie fericiţi. Nimeni nu doreşte în mod conştient şi intenţionat să ajungă nefericit. Este o permanentă alergare a tuturor generațiilor după fericire. Tot aşa de adevărat este faptul că unii caută fericire numai în lucrurile trecătoare. Chiar dacă acestea sunt necesare existenţei noastre vremelnice, dacă fericirea umană este condiţionată numai de ele atunci odată cu trecerea lor piere şi fericirea. De aceea Domnul Isus prezintă adevărata fericire ca fiind un rezultat al celor două atitudini faţă de Cuvântul divin: cunoaştere şi împlinire.
Cunoaşterea Cuvântului Sfânt
„Dacă ştiţi aceste lucruri…”
Domnul Isus a fost fericit în adevăratul sens al cuvântului deşi a cunoscut ce înseamnă lipsa, durerea trupească şi sufletească, plânsul, respingerea, batjocura, moartea. Toate aceste stări ne sunt şi nouă familiare de aceea Domnul Isus ne oferă posibilitatea trăirii adevăratei fericiri. El ştia: „că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu se duce” (Ioan 13:3). Toate acestea şi încă multe alte adevăruri cunoscute de El Îl făceau fericit în împlinirea misiunii Sale de Mesia, Hristosul, Răscumpărătorul omenirii păcătoase. El este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat (Ioan 1:1). El este Adevărul (Ioan 14:6). Cuvântul Său este adevărul (Ioan 17:17). Tu cunoşti ADEVĂRUL ? Adevărul cunoscut aduce slobozenia, adică adevărata fericire (Ioan 8:32), cu o condiţie: împlinirea Adevărului (Cuvântului), nu numai cunoaşterea Lui. Cunoaşterea fără împlinire aduce osânda (Evrei 10:26-27).
Împlinirea Cuvântului Sfânt
„…ferice de voi dacă le faceţi.”
Foarte interesantă este relaţionarea dintre împlinire şi cunoaştere prezentată de Domnul Isus. Aici în textul prezentat, Domnul spune că fericit este cel ce aplică ceea ce cunoaşte despre Adevăr. În aceeaşi Evanghelie la capitolul 7 cu versetul 17, Domnul Isus spune astfel : „Dacă vrea cineva să facă voia Lui (a Tatălui din ceruri), va ajunge să cunoască…” Iată deci, cunoscând şi împlinind Adevărul ajungi la fericire, şi împlinind Adevărul cunoscut, ajungi să cunoşti şi mai mult despre Adevărul infinit. Aşa se capătă adevărata fericire. Tu dragul meu, eşti fericit ? Care este izvorul fericirii tale ? Domnul Isus este adevăratul izvor al fericirii şi dătătorul cu inimă largă al acesteia. El a zis : „Eu am venit ca oile (Mele) să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10/b) Tot El a zis : „Veniţi al Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28)
Doamne Isuse, ajută-mă să Te cunosc şi mai mult, să Te iubesc şi mai mult, să Te ascult şi mai mult, să împlinesc Cuvântul cunoscut şi mai mult şi să Te aştept şi mai mult. Amin !
Pastor, Elisei Pecheanu
Istorie Evanghelica 
