Arhive etichetă: Romania

La mulți ani, România!


Anul 2018 marchează centenarul României, împlinirea a 100 de ani de la momentul 1918 când în trei etape (martie, noiembrie, decembrie) provinciile românești s-au unit cu Regatul României. La 27 martie 1918 s-a votat unirea Basarabiei cu Țara Mamă (România), la 28 noiembrie 1918 s-a votat unirea Bucovinei cu România, iar ca o încununare a tuturor acestor eforturi, la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia s-a dat citire de către episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a Rezoluției Marii Adunări Naționale prin care s-a votat unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Vechiul Regat.

Acest proiect de unitate națională nu a fost unul facil, beneficiind de un context politic internațional favorabil, de jertfa unor generații întregi, dar și de implicarea unor oameni politici, remarcând aici contribuția deosebită a Reginei Maria la Conferința de Pace de la Paris. Sfârșitul Primului Război Mondial (1914-1918) și dispariția imperiilor multinaționale din vecinătatea noastră în cadrul cărora se aflau sau se aflaseră teritorii românești (Imperiul Țarist, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman) au fost de asemenea factori pe care trebuie să-i luăm în considerare.

Deși România Mare a încetat să existe în vara anului 1940, România ca țară a rezistat vitregiilor timpului și astăzi, 1 Decembrie 2018, îi serbăm centenarul.

Dincolo de aspectul politic avem și unul social și religios. La realizarea visului de veacuri al românilor, unirea, și-au adus contribuția și oameni de cultură, dar și reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii Greco-Catolice, dar și ai altor confesiuni religioase. Printre acestea din urmă doresc să evoc și contribuția celor de factură protestantă, precum confesiunea baptistă ai căror credincioși s-au jertfit pentru țară în Războiul de Reîntregire Națională, au dorit unirea și au militat pentru ea prin modul lor de a gândi și acțiunile lor.

Doresc să evoc aici și jertfa lui Samoilă Mârza, fotograful Marii Uniri, care și-a vândut o pereche de boi pentru a-și cumpăra un apărat de fotografiat cu care a imortalizat momente unice de la Marea Adunare Națională întrunită la Alba Iulia la 1 decembrie 1918.

Faptul că unirea românilor într-un singur stat nu a fost proiectul unei singure persoane sau partid politic este evidențiat și de istoricul Florin Constantiniu:

“Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.”

Pentru toate acestea se cuvină să le aducem tuturor recunoștiință și să nu ne uităm istoria.

Reclame

Marius Silveșan în dialog (12) cu pastorul Corneliu Ardelean despre implicarea baptiștilor români în acțiuni de protest social împotriva regimului comunist


În vara acestui an (2015) am avut privilegiul de a avea un dialog cu un om deosebit, domnul Corneliu Ardelean, actualmente pastorul Bethel Romanian Church din Vancouver, Canada. Am ajuns să discut cu pastorul Corneliu Ardelean plecând de la articolul despre Implicarea baptiștilor români în acțiuni de protest social împotriva regimul comunist publicat în Revista Creștinul Azi, Nr. 4/2013, pp. 9-10.

Discuția a pornit cu o prezentare generală, iar apoi ne-am axat pe contextul și acțiunile efective de implicare a domnului Corneliu Ardelean în acțiuni de protest social, în anii 80 ai secolului XX, împotriva regimului comunist.

În partea a doua a acestui material (de la minutul 20) continuăm discuția de la momentul în care pastorul Corneliu Ardelean a fost invitat la Miliție la întâlnirea cu maiorul Burlan.
Avem aici și portretul tatălui, precum și aspecte din perioada copilăriei, a școlii și persecuțiile și batjocura suferite datorită credinței.
Impactul colaborării cu organizații precum Navigatorii și Biblical Education by Extension (BEE).
Nelu Brisc, Levi Marian, Miheț Titus de la Zalău, frați alături de care timp de șase ani a studiat Scriptura. În acest context a ajuns pastor fără Seminar.
care era implicarea pastorului Levi Marian în sistemul celor de la BEE. Levi Marian fusese exmatriculat de la Facultatea de petrol sau Mine din Petroșani. Corneliu Ardelean face aici și portretul lui Levi Marian.
Relația cu pastorul Iosif Țon.
Este amintit impactul acțiunilor lui Liviu Olah
În partea a treia (de la minutul 40) continuăm discuția despre pastorul Iosif Țon. Învățătura lui Iosif Țon a avut o influență deosebită asupra modului cum s-a raportat regimului și autorităților.
De asemenea, l-am rugat pe interlocutorul meu să menționeze mai multe lucruri despre Liviu Olah.
Vorbește despre perioada studiilor intensive la Seminarul Teologic Baptist din București (1987-1989), de colegii pe care i-a avut atunci.
L-am rugat pe pastorul Corneliu Ardelean să vorbească și despre oamenii care i-au influențat viața. Pe lângă cei pe care deja i-a amintit sunt aduse în atenție nume precum Vasile Talpoș, profesor de homiletică, cel care l-a învățat cum să analizeze Biblia sistematic.
Vasile Taloș, un om de o demnitate deosebită.
Vorbește și despre vizita lui Billy Graham în România în 1985.
Revoluția din decembrie 1989
Perioada de libertate de după decembrie 1989.
Cum a ajuns în Canada la Vancouver și ce a făcut acolo se regăsește în partea de final a interviului, dialogului, pe care l-am avut cu dânsul în luna iulie 2015.
În final l-am rugat să transmită un gând pentru cei care ne urmăresc.

Emanuel Conțac – Însemnările unui cobai bibliofil (6). „Sfîntă tinerețe legionară”


coperta1

https://vaisamar.wordpress.com

Un punct de vedere al lui Emanuel Conțac despre viața politică în România interbelică bazat pe lectura cărții lui Roland Clark.

10 mai – Ziua regalității


Pentru unii dintre români ziua de 10 mai reprezintă Ziua Regalității. Dincolo de însemnătatea ei astăzi, ziua de 10 mai este una istorică după cum dovedesc și informațiile de mai jos:

10 mai 1866 a reprezentat ziua sosirii la Bucureşti a prinţului Carol, ales domnitor al României. În aceeași zi acesta a depus jurământul în fața Parlamentului

(anterior, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi)

10 mai 1877 , prințul Carol I proclamă independenţa României (pe 9 mai Kogălniceanu citise declarația în Parlament. Vezi detalii AICI)

10 mai 1881, Carol I a fost încoronat ca Rege al României.

Menționez și faptul că în timpul monarhiei, din 1866 şi până în 1948, 10 mai a fost Ziua Naţională a României

Informații despre această zi puteți găsi și în următoarele materiale

http://www.ziarulunirea.ro/10-mai-ziua-regalitatii-care-sunt-semnificatiile-unei-zile-istorice-pentru-romania-263017.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Ioan_Cuza

http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5166895-misterele-abdicarii-lui-ai-cuza

 

Istoricul Lucian Boia despre România înainte și după comunism


studentiq.ro

Foto: studentiq.ro

România este țara care intră în comunism cu cei mai puțini comuniști și iese cu cei mai mulți

Lucian Boia

Scrisoare deschisă a reprezentanților cultelor neoprotestante din România (1977) – update


Update: Acest articol este o republicare la care am adăugat informații noi.

Ideea acestui articol mi-a fost sugerată indirect de doi prieteni: Bogdan Emanuel Răduț și Cristi Țepeș. Emanuel Răduț a amintit în cartea Cultele Neoprotestante în statul socialist (1965-1990), pp. 51-53 despre Scrisoarea celor 6 evanghelici citită la Radio Europa Liberă în luna aprilie 1977.

RFE (Radio Free Europe - Radio Europa Liberă) - tismaneanu.wordpress.com - 7.04.2013

RFE (Radio Free Europe – Radio Europa Liberă) – tismaneanu.wordpress.com

Pornind de la informațiile lui am dorit să aprofundez subiectul și, inevitabil, m-am îndreptat către Iosif Țon, Confruntări, carte pe care am citit-o când mă documentam pentru redactarea tezei de doctorat. Încercând să mă edific asupra ceea ce s-a întâmplat în aprilie 1977 am observat că Țon nu precizează clar diferența dintre documentul Chemarea la adevăr și documentul Cultele neoprotestante și drepturile omului în România. Dată fiind această situație m-am îndreptat către Dorin Dobrincu care tratează subiectul în cadrul articolului „Libertate religioasă și contestare în România lui Nicolae Ceaușescu: Comitetul Creștin Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință (ALRC).” Recitind cu atenție articolul lui Dorin Dobrincu am înțeles faptul că în aprilie 1977 evanghelicii români atrăgeau atenția asupra a ceea ce se întâmpla în România prin intermediul a două documente. Este vorba de Cultele neoprotestante și drepturile omului în România și Chemarea la adevăr, care era un preambul al primului. Informații suplimentare am obținut consultând Revista Religion in Communist Lands, editată de către Keston Center care, coroborate cu cele obținute anterior, le-am transpus în scris în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), pp. 350-351  la secțiunea rezervată formelor specifice de opoziție față de regimul comunist după 1965.

Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977

Iosif Țon predicând la Biserica Baptistă Mihai Bravu 1977

Imboldul de a scrie despre acțiunea reprezentanților evanghelici din aprilie 1977 a fost dat și de Cristi Țepeș, cu care m-am întâlnit ieri la lansarea cărții mele. În acest context, Cristi a menționat faptul că pe 5 aprilie (în fapt 4 aprilie) se împlinesc 36 de ani de la difuzarea scrisorii și de la arestarea semnatarilor (Iosif Țon, Constantin Caraman, Aurel Popescu, Pavel Nicolescu, Radu Dumitrescu, Silviu Cioată).

Pavel Nicolescu (centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com) - nov 2011

Pavel Nicolescu (centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com)

Cristi Țepeș a vorbit despre acest moment și în cadrul unui scurt interviu acordat lui Alin Cristea, redactorul blogului România Evanghelică. Interviul cu Cristi Țepeș și informațiile publicate de Dorin Dobrincu în articolul despre ALRC menționat mai sus au fost publicate de Alin Cristea sub titlul Cristi Țepeș și Dorin Dobrincu despre momentul Aprilie 1977, material preluat și de mine AICI.

După publicarea articolului, Cristi Țepeș mi-a scris următoarele:

Fac o precizare. Documentul a fost difuzat pe 4 aprilie 1977 seara foarte târziu iar Iosif Ton a fost arestat a doua zi dimineața de la familia Mihai Stan din Iași, unde găzduise peste noapte. Era duminica dimineața, când toți l-am așteptat să vina la biserica unde trebuia sa termine o predica pe care o începuse în seara dinainte. Biserica era plina și el n-a mai apărut… Lacrimi, rugăciuni, revolta, …

Eu i-am răspuns

În ceea ce privește evenimentul/evenimentele la care m-am referit în articol, sursele documentare pe care le-am găsit menționează că Scrisoarea a fost difuzată la Radio Europa Liberă în seara zilei de duminică, 3 aprilie 1977 la ora 23, iar arestarea a avut loc luni, 4 aprilie. Sergiu Grossu amintește despre acest eveniment dar încă nu am citit relatarea sa.
Un articol din 1978 apărut în Revista Religion in Communist Lands, deci destul de aproape de eveniment, menționează ca dată de difuzare 3 aprilie iar ca dată a arestării, luni, 4 aprilie 1977.
Dorin Dobrincu menționează la rândul lui tot data de 3 aprilie, dată menționată și de mine în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), pp. 350-351.
Ceea ce spune Dobrincu este preluat de Alin Cristea care a publicat informația sub titlul Cristi Țepeș și Dorin Dobrincu despre momentul Aprilie 1977.
Am verificat pe calendar și 4 aprilie 1977 a fost într-o zi de luni, ceea ce confirmă că menționarea datei de 3 aprilie ca fiind duminică este corectă. În consecință, este posibil ca el să fi predicat duminică seara și să-l fi așteptat să revină luni seara, sau poate este vorba de evenimente diferite?

Mă poate ajuta cineva cu data arestării lui Iosif Țon? A fost arestat pe 4 aprilie sau pe 5 așa cum își amintește Cristi?

Voi reveni cu informații suplimentare despre protestul celor 6 evanghelici și represaliile autorităților.


Teofil Stanciu aduce în discuție un subiect arzător, cel al învățământului românesc și modul în care acesta poate deveni nu transdisciplinar ci competitiv în raport cu cel din Rusia, dar și cu alte sisteme de învățământ.

Cu drezina

De dimineață, mi-a fost dat să aud o domniță de la ceva organizație d-asta cu nume pompos (Educația 2000+, cred) cum se văita că e vai ș-amar de transdisciplinaritatea noastră, fiindcă noi avem doar profesori tradiționali, de fizică, de chimie, de biologie, și nu profesori „de științe”.

Mi-au trecut numaidecât niște frisoane electromagnetice pe șira spinării, căci încercam să înțeleg profilul acestui dascăl de tip nou, european: profesorul de științe. Voi cum vi-l închipuiți? Știe câte puțin din fiecare, dar nimic până la capăt? Știe totul despre toate? Știe numai ceea ce se situează la limita dintre științe – indiferent ce o fi acolo?

Sper să nu existe niciodată asemenea aberație, fiindcă ar aduce numai nenorociri educației copiilor. Autorul Manifestului transdisciplinarității (și altor cărți teoretice despre transdisciplinaritate), fizicianul (deci nu „profesorul de științe”) Basarab Nicolescu, susține că numai după ce stăpânești temeinic o disciplină poți să stabilești corelații transdisciplinare.

Și…

Vezi articolul original 729 de cuvinte mai mult

Documentar: Un secol pentru România


Românii nu au motive să se rușineze de istoria lor.

Adrian Cioroianu

Acesta e mesajul-cheie al documentarului “Un secol pentru România”

http://adevarul.ro

„Drumul pe care România l-a parcurs în ultima sută de ani, până când a devenit parte integrantă a Europei, n-a fost nici simplu și nici ușor. România a avut mereu priorități  uneori ele au fost expresia dorinței cetățenilor, alteori – cum vom vedea – au fost impuse din afară, uneori și cu forța”, spune Adrian Cioroianu, Decanul Facultății de Istorie a Universității București.

Scenariul este semnat de istoricul Adrian Cioroianu, cel care ne invită să descoperim împreună drumul pe care l-a parcurs România în ultimul secol.

Pe parcursul a 50 de minute, istoricul Adrian Cioroianu ne călăuzește în parcurgerea ultimilor 100 de ani de istorie a României, drum marcat prin 10 priorități naționale ale secolului, printre care succesiunea de evenimente premergătoare formării României Mari, tensiunile politice de la mijlocul secolului XX, desfășurarea celui de-al doilea Război Mondial, consolidarea comunismului, precum şi contextul international care a influențat situația României.

http://www.youtube.com

În cadrul unui interviu pentru Ziarul Adevărul, istoricul Adrian Cioroianu vorbește despre ideea acestui documentar, modul său de realizare și accentuează ideea că români nu au o istorie superioară altor popoare.

Cum s-a născut acest documentar?
Adrian Cioroianu: Din colaborarea constantă cu televiziunea publică. Iar anul trecut am decis să facem ceva mai aparte pentru a marca sărbătoarea naţională. Ceea ce a ieşit ne-a depăşit aşteptările, semn că românul iubeşte istoria chiar dacă nu răsfoieşte constant cărţi de specialitate. O asemenea informaţie, profesionist realizată de echipa din televiziunea publică cu care am colaborat, se bucură aşadar de un public numeros şi demn de luat în seamă.

Cât aţi lucrat la scenariul documentarului?
Adrian Cioroianu:
 Trebuie spus că nu am avut prea mult timp la dispoziţie. La mijlocul lunii octombrie am început să conturez scenariul documentarului, adică cele zece priorităţi care au stat, în opinia mea,  în faţa românilor în ultimul secol. Puteam să aleg 15 sau poate 20 de direcţii principale, dar mi s-a părut că diluez mesajul transmis dacă aleg varianta mai stufoasă. Apoi, la începutul lui noiembrie au început filmările efective.

De ce aţi ales doar cadre interioare?
Adrian Cioroianu: 
Iniţial se planificaseră filmări şi în exterior. Le-am eliminat doar după ce colegii din TVR au decis că e mult mai bine să alegem exclusiv cadre interioare. Aşa se face că, cu excepţia imaginilor de arhivă, unele nemaicunoscute până azi cum ar fi o paradă regală din 10 mai 1925, scenele în care parcurg firul documentarului au fost turnate fie la Academia România sau la noua Bibliotecă Naţională, fie în platourile TVR sau la Biblioteca Centrală Universitară. De remarcat că în toate aceste instituţii publice, cu excepţia TVR, nu am filmat decât sâmbetele şi duminicile, pentru a nu deranja prin filmările noastre programul de lectură. Iar o zi de muncă la documentar, deşi de weekend,a inclus de la şapte la zece sau chiar mai multe ore de filmare.

Avem noi, românii, o istorie mai specială decât a altora?
Adrian Cioroianu:
 Nici pomeneală! Trebuie s-o cunoaştem însă, ca s-o acceptăm. Şi în nicun caz nu are de ce să ne fie ruşine cu ea! În ultimii 100 de ani au existat perioade mult mai grele decât cea pe care o traversăm astăzi cu toţii şi lumea noastră nu s-a sfârşit atunci. Ea continuă. Desigur, popor latin şi levantin deopotrivă, am preferat să consumăm excesiv de multă energie în polemicile interne, uitând să ne mai uităm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ne plângem şi în prezent de acest lucru! Una peste alta, acest film ne arată drumul pe care România l-a parcurs după războaiele balcanice, adică în preajma declanşării primei conflagraţii mondiale, în tentativa sa de a deveni pe deplin parte a Europei. Nimic n-a fost uşor, mai ales atunci când anumite lucruri, cum ar fi stalinizarea, ne-a fost impus cu forţa, din exterior.

Vreţi să mai remarcaţi ceva anume?
Adrian Cioroianu:
 Da, muzica celor de la “K1” şi melodia lor, “Pentru România”, pe care am folosit-o în documentar şi care te ţine permanent în priză.

http://adevarul.ro

Centenar Costache Ioanid și Constantin Caraman la Biserica Penticostală Filadelfia. București 9 decembrie 2012


Conform anunțului pastorului Vasilică Croitor, duminică 9 decembrie 2012, începând cu ora 18, Biserica Penticostală Filadelfia din București celebrează 100 de ani de la nașterea a două personalități ale lumii creștine contemporane românești, Costache Ioanid și Cristian Caraman.

Conform anunțului de pe blogul Răscumpărarea Memoriei la eveniment vor participa:

Cristian Vasile Roske

Virgl Achihai

Iosif Țon – înseamnă că nu mai participă la serviciul de la Diakonia

Lidia Răscol

Cristi Țepeș – în calitate de realizator TV (filmare)

Ioan Mihalaș

Vasilică Croitor – care va veni cu informații noi despre Constantin Caraman în urma documentării realizată în Arhiva CNSAS

Costache Ioanid (1912 – 1987) a fost unul dintre cei mai cunoscuți poeți creștini români, atât în România cât și în străinătate. Multe dintre poeziile sale au fost puse pe melodii, fiind astfel cântate în bisericile, în special neoprotestante, din întreaga Românie și de peste hotare. (www.stiricrestine.ro )

Constantin Caraman (1912-2001), ,,cel mai faimos penticostal român persecutat”, după cum îl prezintă Lect. univ. dr. Valeriu Andreiescu în Istoria Bisericii Penticostale, pastor penticostal și colaborator de încredere al lui Richard Wurmbrand a fost închis timp de 15 luni datorită implicării sale în activitatea subterană de distribuire a materialului religios în România și URSS. Urmărit de Securitate, Constantin Caraman a fost anchetat, arestat şi  ,,a executat munci forţate la „Canalul morţii” Dunăre-Marea Neagră între 1951 – 1952. El a devenit mai târziu un reprezentat al tuturor creştinilor persecutaţi şi a fost din nou închis (1963 – 1964; 1971 – 1972; 1977).”

Despre el, Richard Wurmbrand scrie următoarele:

La întoarcerea în țară ,,am fost de asemenea sărutat de Constantin Caraman, unul din principalii oameni de legătură între Misiunea noastră și pastorii care nu fuseseră aici cunoscuţi de stat. Prin el noi am putut aduce alinarea familiilor care fuseseră persecutate.

Și el a fost în închisoare de trei ori. A muncit ca deţinut, ca și soţia mea, la construirea canalului Dunăre – Marea Neagră. O câtă cruzime a fost în acel loc!” p.17

Ce a fost special la reîntâlnirea acestor doi oameni? Ne-o spune chiar Wurmbrand atunci când scrie că acest ,,sărut , [primit de la Constantin Caraman, nu înseamna] atât de mult o atingere a două perechi de buze, cât aceiaşi simţire a două inimi iubitoare” , iar  Constantin Caraman nu avea doar o inimă iubitoare ci şi o bucurie interioară extraordinară.

,,Am privit fața strălucitoare a lui Caraman, fostul muncitor-sclav. Pe buze avea un zâmbet triumfător și atât de iubitor! Privindu-l  nimeni nu și-a putut închipui prin ce trecuse el de fapt.” p.18

Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință,  Editura Stephanus, București, 1994, p.17, p.18.

Pentru a-l cunoaște pe acest om extraordinar vă invit să-i citiți și mărturia, povestea fascinantă a vieții și încercărilor prin care a trecut, într-un interviu care dezvăluie măreția lui Dumnezeu.

afis-centenar Ioanid, Caraman

Referințe:

Invitație CENTENAR Caraman & Ioanid – 9 Decembrie

100 de ani – Costache Ioanid si Constantin Caraman

100 de ani de la nașterea lui Costache Ioanid și Constantin Caraman

RICHARD WURMBRAND DESPRE CONSTANTIN CARAMAN

Rezistenţa anticomunistă penticostală – Constantin Caraman

http://www.cuvantuladevarului.ro/Iulie201212

Începuturile baptismului modern în România (II)


În primul articol din seria referitoare la istoria baptiștilor din România (Începuturile baptismului modern în România (I)), respectiv perioada modernă, am prezentat zonele geografice unde putem vorbi de un început al baptismului în România. De asemenea în primul articol am prezentat ce semnificație are botezul pentru baptiști și semnificația acestuia în doctrina baptistă.

Articolul de față își propune să continue explorarea istoriei comunității baptiste din România în secolului al XIX – lea prin prezentarea modului în care credința baptistă ajunge în București, fondarea și recunoașterea de către autorități a primei biserici baptiste de limbă germană la mijlocul secolului XIX. Explorarea continuă cu prezentarea unor informații referitoare la modul în care credința baptistă s-a răspândit printre români și cum s-a format prima biserică baptistă de limba română în București care îl va alege pe Constantin Adorian, un român cu studii la Hamburg, ca păstor al ei.

Cuvinte cheie: baptiști, istoria baptiștilor, România, secolul XIX, baptiști germani, Constantin Adorian, Muntenia, Gerhard Oncken, Karl Johann Scharschmidt, București, libertate religioasă, Biserica Baptistă Germană din București, București, Prima Biserică Baptistă Română, Muntenia.

Muntenia

Particularitatea secolului al XIX-lea și relațiile pe care România le avea cu Prusia și ulterior cu Germania a permis multor germani să vină la București. Odată sosiți în România, baptiștii germani au împărtășit credința lor printre conaționali astfel că  în anul 1856 se întemeiază prima biserică baptistă de limbă germană în București prin activitatea misionară a lui Karl Johann Scharschmidt, tămplar de meserie, botezat la Hamburg, de Gerhard Onken care avea ca și mott-o al activității sale: „fiecare baptist un misionar”. Scharsmidt, care s-a mutat de la Hamburg  în Ungaria, a fost implicat direct și profund în activitatea misionară. Rezultatul muncii misionare în care a avut și suportul soției sale Augusta, a fost fondarea la București a unei asociații cu scopul de a răspândi tractate religioase. Ca urmare a acestei activități misionare se pun bazele la București ale unei mici comunități baptiste de limbă germană care avea nevoie de îndrumare spirituală, Scharsmidt neputând fi ordinat ca pastor. În acest context acesta i-a scris lui Gerhard Oncken ca rugămintea de a trimite pe cineva care să călăuzească spiritual comunitatea baptistă din România. Răspunsul a venit prin trimiterea la București a lui Heinrich Koch, care a ajuns în anul 1861. Un an mai tărziu, respectiv 1862 a avut loc primul botez în București. Au fost botezați atunci Franz și Maria Tabory care mai apoi s-au implicat în lucrarea misionară din Sarajevo. (Ian M. Randall& D.B., „Romania, Baptist history” in Studies in Baptist history and thought, vol. 33  A Dictonary of European Baptist Life and Thought, p. 436). Începând cu anul   1865, baptiștilor din Vechiul Regat le-au fost recunoscute drepturile religioase, moment din care au putut întocmi şi tine registre de stare civilă. Am menționat Vechiul Regat deoarece în Transilvania baptiștii aveau recunoaștere legală în baza unor legi care funcționau în Imperiul Austro-Ungar, situația care s-a menținut o perioadă de timp și după Unirea de la 1918.  Anul 1865 a devenit astfel unul de referință pentru comunitatea baptistă din București care număra în anul 1864 doisprezece membri. Am spus că acest moment este unul de referință deoarece acum „magistrul orașului București acordă baptiștilor drepturi egale  cu și luteranilor de a-și întocmi și conduce (?) registre de stare civilă (înainte de punerea în aplicare a Codului Civil din anul 1866).” (D.B, Istoria creștinilor baptiști, vol. I p. 4 [7] ).

După primirea libertății de manifestare din punct de vedere religios baptiștii au crescut din punct de vedere numeric, astfel că la începutul secolului XX aveam mai multe comunități germane în România. Acesta este contextul în care, germanii baptiști din Dobrogea care au emigrat în America au trimis în anul 1908 doi predicatori pentru a vizita comunitățile germane din România, mai ales pe cea din București. „Unuia dintre ei, Beniamin Schlipf, îi plăcu aici și în urma unor invitații primite din partea Comunității din București, se stabili aici și sluji până în anul 1922 ca cetățean american. A putut să stea în țară în timpul războiului mondial [referire la primul război mondial] și să servească totodată și Biserica Luterană, iar după plecarea sa în America, Comunitatea germană a fost condusă de către predicatorul Carol Strobel până în anul 1928, când a fost înlocuit de către eminentul teolog Johan Fleischer.” (D.B, Istoria creștinilor baptiști, vol. I pp. 4-5 [7-8]).

 Constantin Adorian – Evanghelia trece la români

Baptismulmodern în spațiul românesc și organizarea lor își are începutul în anul 1856, odată cu apariția primei biserici baptiste de limbă germană la București. Baptiștii germani s-au preocupat și de comunitatea românească astfel că treptat, „pas cu pas lucrarea s-a extins dinspre comunitatea germană spre români”, fapt care a făcut că până în anul 1912 să fie botezați și câțiva credincioși români[1]. Dat fiind faptul că lucrarea de misiune printre români a continuat s-a simțit nevoia organizării unei biserici a lor. În acest context anul 1912 devine crucial deoarece se reușește formarea primei biserici baptiste române în București pe strada Apele Minerale nr. 14-16[2]. Inaugurarea festivă a primei biserici baptiste române din București „a avut loc în prima duminică de după Crăciunul din 1912. Membrii fondatori au fost: Constantin Adorian, Ioan Barnea, N. Ianculescu, I. Haralambie, N. Șerbănescu cu soțiile lor și alte două persoane.”[3]

Primul pastor al Bisericii Baptiste Române a fost Constantin Adorian (1882-1954), care fusese convertit în 1902, prin intermediul lui F.W. Schuller. Acesta a fost botezat în aprilie 1903 în București de către Carl Scharschmidt şi a fost ordinat ca pastor al primei Biserici Baptiste Române din Bucureşti în anul 1913.


[1]Aurel Mateescu, „Prima biserică baptistă română în București: originre și dezvoltare” în  Supliment Teologic „Creștinul azi” periodic de teologie baptistă, vol. III, nr. 1/2002, p. 52.

[2] Ibidem, p. 53.

[3] Ibidem.

Va urma

Articole relaționate:

Începuturile baptismului modern în România (I)

Începuturile baptismului modern în România (I)


Articolul de față, integrează informații despre începuturile baptismului modern în România, înțelegând prin termenul modern o datare din punct de vedere istorică și nu o referire la doctrina baptistă. Cercetarea de față se dorește o completare a articolului Cum s-a format comunitatea baptistă din România .

Deschidem astfel o serie de articole privitoare la identitatea baptistă modelată de istoria comunității baptiste. În cadrul acestui prim articol articol am prezentat zonele geografice unde putem vorbi de un început al baptismului în România, semnificația botezului pentru baptiști și modul în care acesta este înțeles prin  intermediul doctrinei baptiste. Partea de final a acestui articol aduce în atenția cititorilor succinte date statistice care evidențiază o creștere lentă dar constantă a baptiștilor în România. 

Cuvinte cheie: baptiști, istoria baptiștilor, România, recensăminte, statistică, botez, secolul XIX

Puritani (ndtimepilgrim.org)

Puritani (ndtimepilgrim.org)

„În secolul al XIX-lea, în București, vestul Transilvaniei, sudul Basarabiei, Bucovina şi Dobrogea coloniști și emigranți germani au răspândit doctrina privitoare la botezul adulților.” (Mihai Florin Răzvan, Cum s-a format comunitatea baptistă din România). Doctrina baptiștilor era opusă punctului de vedere tradițional privitor la botezul copiilor nou născuți prin faptul că aceștia consideră că botezul trebuie să fie administrat numai adulților. Prin termenul de adult în acest context am în vedere persoanele care sunt conștiente de separația existentă între om și Dumnezeu iar întoarcerea lor se poate realiza doar prin căință sinceră și personală aspect simbolizat prin actul botezului. Diferența de doctrină dintre cele două confesiuni: ortodoxă și baptistă este relevată de faptul că pentru cea dintâi actul botezului este o taină pe când pentru cea de a doua acesta reprezintă un act simbolic, un act de cult. În doctrina baptistă actul botezului simbolizează moartea omului vechi și aducerea la viață a omului nou transformat de către Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. (Pentru mai multe despre botez în doctrina baptistă vezi și Ioan Bunaciu, Exegeza textelor biblice controversate, Editura Universității din București, 1999, pp. 171-199). Transformarea simbolizată de actul botezului este un proces care nu se realizează dintr-o dată. Ținând cont de cele exprimate mai sus putem considera secolul al XIX-lea ca un nou început pentru credința baptistă în spațiul românesc.

În ceea ce privește evoluția numerică a baptiștilor din România, datele statistice relevă faptul că aceștia au avut o creștere lină ajungând în prezent la un procent de 0,6% din populația României. Potrivit datelor Recensământului din 1930, pe întreg teritoriul României, trăiau 60.562 credincioși baptiști, dintre care 10.286 în Transilvania, 6.770 în Banat şi 20.773 în Crişana şi Maramureş. De-a lungul secolului XX, numărul baptiștilor a crescut în mod constant. În 1978 erau 84.615, iar în 1988117.715. (Informații preluate din cadrul unui articol publicat de Camelia Sisko pe Corso).  Numărul baptiștilor din Romania în anul 2002 era de 129937, ceea ce reprezenta 0,6% din populația României, conform Institutului National de Statistica (http://www.recensamant.ro/). La recensământul din anul 2011 s-au declarat de confesiune baptistă  11.803 persoane ceea ce reprezenta un procent de 0,6% din populația recenzată.  Baptiștii sunt răspândiți în toate județele țării dar au o pondere mai însemnată în vestul României (judeţele Bihor, Arad, , Caraş-Severin, Timiș, Sălaj, Cluj, Hunedoara).

Reprezentată grafic situația se prezintă astfel:

Grafic preluat de pe sitiricrestine.ro

Județele cu cel mai mare număr de baptiști, conform datele furnizate de Institutul Național de Statistică în data de 28 august 2012  sunt în ordine următoarele:

Baptiști

Bihor – 21839
Arad – 15882
Caraș-Severin – 11092
Timiș – 9738
Sălaj – 8299
Cluj – 74242
Mun. București – 2889

Va urma,

Articole relaționate:

Începuturile baptismului modern în România (II)

Conferinţa Naţională de Educaţie BCER-UBCE 4-6 octombrie 2012



Pentru alte detalii vezi http://emyradut.blogspot.ro

Între 4-6 octombrie 2012 va avea loc Conferinta Nationala de Educatie – BCER-UBCE.

Conferinta va avea loc in incinta Bisericii “Antiohia” din str. Episcop Radu nr. 53-55, Bucuresti
 Program:
Joi, 4 octombrie (seara) – ora 18:00 – deschiderea conferintei; mesaj biblic de incurajare.
 Vineri, 5 octombrie – sesiuni sustinute de profesori si persoane implicate in cadrul Institutului “Timotheus”:
 Sesiunea 1: Unicitatea Bibliei

o   Revelația, inspirația, ineranța
o   Răspunsuri la atacuri asupra canonului Bibliei Autoritatea Bibliei

Sesiunea 2: Rolul Bibliei în edificarea Bisericii prin:
o   Predicare
o   Școala duminicală
o   Studiul Bibliei în grupuri mici

Sesiunea 3: Relevanța Bibliei
o   Biblia în epoca modernă
o   Relevanța Bibliei pentru generația postmodernă

Sesiunea 4: Rolul Bibliei în transformarea societății
o   Valorile morale
o   Valorile culturale

Sambata, 6 octombrie – sesiune sustinuta de fratele Bernhard Ott, invitat special.
 – dezbateri.
 Conferinta se va incheia sambata, 6 octombrie, cu masa de pranz.
  Dan MITREA,
Secretar General

Apariții editoriale (4) – Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990)


Semnalez celor interesați de istoria „neo-protestantismului la români” precum și de istoria comunismului românesc în ultima fază a acestuia (1965-1989), cartea istoricului și credinciosului Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990),

Cuvânt înainte de Virgil Achihai, Prefaţa de Alexandru Oşca, Editura Sitech, Craiova, 2012, 114 pag.

Lansarea cărții va avea loc la Conferinţa Naţională de Educaţie a Creştinilor după Evanghelie (BCER-UBCE) din 4-6 octombrie 2012, la Biserica Antiohia Bucureşti.

Istoricul Bogdan Emanuel Răduț a publicat o nouă carte despre cultele neoprotestante în spațiul românesc. După o primă carte intitulată Statul și Biserica în România comunistă. Între demnitate și compromis, carte care abordează în linii mari câteva din aspectele istoriei ecleziastice în perioada guvernării lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, autorul realizează în cadrul celei mai noi apariții editoriale, o privire retrospectivă a unei perioade zbuciumate și complexe din istoria evanghelicilor români; cea cuprinsă între anii 1965-1989. În ceea ce privește termenul de culte neoprotestante din titlu, cred că Emanuel Răduț l-a ales/acceptat tocmai pentru că este intrat în limbajul curent al românilor deși din punct de vedere religios el nu este chiar corect pentru a încadra toate cele patru denominațiuni „neoprotestante” din care autorul se referă la creștini după Evanghelie, baptiști și penticostali.

Trecând peste acest aspect consider că demersul său este unul util și necesar pentru istoria evanghelicilor din România, cartea constituindu-se într-un punct de plecare pentru cei care vor să aprofundeze tema în ansamblul său, sau doar anumite aspecte particulare care privesc toate cele trei culte ori numai unul dintre ele.

Perioada 1965-1989 este una în care din punct de vedere social și politic românii au trecut de la agonie la extaz. Deși termenul este un pic exagerat pentru a descrie și caracteriza cu exactitate perioada lui Nicolae Ceaușescu, prin folosirea acestei sintagme am avut în vedere faptul că se trece de la un început de liberalism și deschidere către Occident în plan economic și politic la o închidere în interior și cumva preluarea de la liberalii interbelicii a dictonului „prin noi înșine”. Deși societatea a trecut prin aceste etape au existat totuși și unele diferențieri notabile față de perioada anterioară, cea a lui Gheorghiu-Dej, respectiv renunțarea la teroarea care era omniprezentă în anii 50. Evoluția socială și politică și-au găsit un corespondent și în viața religioasă. Interesant de remarcat este faptul că în perioada de glorie a comunismului românesc cum a fost denumită perioada 1960/1964 – 1970/1973 evanghelicii s-au confruntat cu numeroase restricții printre care și arondarea bisericilor. Și iarăși interesant este faptul că atunci când situația politică începea să alunece către un naționalism din ce în ce mai accentuat și o exacerbare a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, evanghelicii și-au recăpătat și ca urmare a memoriului celor 50 de la începutul anilor 70 o serie din drepturile pierdute anterior. Tot anii 70, mai precis sfârșitul acestei decade aduce în atenția opiniei publice internaționale o mișcare de protest în rândul evanghelicilor români. Mișcarea de protest a purtat numele de ALRC (Comitetul Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință), comitete care milita pentru respectarea drepturilor religioase ale cultelor recunoscute din România așa cum erau ele stipulate în diferite acte și documente oficiale. După destrămarea acestui Comitet ca urmare a intervenției directe a organelor de Securitate, Departamentului Cultelor și a altor instituții, membrii marcanți ai acestuia Pavel Nicolescu, Nicolae Rădoi) s-au regrupat în Occident de unde difuzau în lumea liberă informații despre persecuțiile religioase din România. Anii 70 și 80 sunt cei ai dărâmării unor locașuri de rugăciune (vezi cazul Bisericii Baptiste din Dej care a fost dărâmată cu pușcăriași într-o sâmbătă dimineața pentru că muncitorii au refuzat să facă acest lucru sau cel al Bisericii Baptiste din Cluj construită din piatră roșie cu ferestre în stil neogotic, ale cărei cărămizi au fost folosite la o sală de sport care l-a scurt timp s-a dărâmat), dar și a extinderii sau construirii altora. Cluj Iris, Ferentari București, Sfânta Treime București (Iuliu Valaori) sunt câteva exemple de biserici baptiste care denotă faptul că statul avea o politică dualistă dărâmând pe de o parte și permițând ridicarea altor locașuri de închinare pe de altă parte. Fiindcă tot am pomenit de biserici se cuvine amintit aici – deși ieșim din sfera evanghelică- a sistematizării care a afectat Bucureștiul și ale sale biserici ortodoxe, multe din ele monumente arhitectonice.

Anii 80 au fost și cei ai întâlnirilor ecumenice care deși erau unele impuse de stat duceau în unele cazuri și la o colaborare între liderii locali ai cultelor respective.

Așadar România anilor 1965-1989 este una a contrastelor care s-a încheiat nu printr-o revoluție de catifea ca în Cehoslovacia ci cu una sângeroasă despre care se consideră că a fost mai degrabă o lovitură de stat.  Să sperăm că timpul va dezvălui mai multe detalii despre acest eveniment precum și despre faptul că Dumnezeu a permis ca acea revoluție să aibă loc iar noi să ne bucurăm astăzi de libertate de exprimare și libertate religioasă, dovedite și de apariția cărții istoricului și fratelui de credință Bogdan Emanuel Răduț.

Nicolae Ceaușescu solicitat să dea relații despre dărâmarea Bisericii Baptiste din Dej


În anul 1973, luna august un credincios penticostal francez pe numele său CHARLEX CHOIX  vizitează mai multe biserici din Cluj și Dej.

„După ce a vizitat aceste biserici s-a arătat foarte încântat de cele văzute și auzite dar a întrebat cum este cu biserica baptistă din Dej, deoarece știe că în timpul vizitei pe care șeful statului român a făcut-o în Congo, i s-a prezentat o fotografie  cu biserica dărâmată de autorități.  Colaboratorul a replicat că cei care au fost la conducerea bisericii în perioada respectivă au comis unele greșeli în planul de sistematizare (?)[1], fapt pentru care legea prevede demolarea imobilului în cazul în care nu se respectă sistematizarea dar că în același loc dar respectând ceea ce trebuia să respecte la timpul respectiv a fost construită o biserică frumoasă și a invitat pe oaspete să o viziteze și împreună s-au deplasat la Dej unde a fost încântat de ceea ce a văzut. A făcut fotografii tehnic – color la bisericile din Cluj și Dej, interior și exterior pentru a argumenta că cele publicate de ing. CARAVAN nu corespund realității.”

În finalul documentului găsim următoarea adnotare.

„Sursa nu spune aproape nimic despre Charlex Choix, cine este cu ce se ocupă de ce a venit în România, ce legături are aici, dacă a mai fost ce …… etc. date despre persoana sa.

A se cere o completare!!

Col. Mea (?)”

Interesant este faptul că în timpul vizitei pe care președintele României, Nicolae Ceaușescu o efectuează în Republica Congo între 18-21 martie 1972 este solicitat să dea detalii referitoare la dărâmarea bisericii baptiste din orașul Dej.

Vizita delegaţiei R.S.R. condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu în Republica Populară Congo. Convorbiri oficiale. (18-21 martie 1972). Fototeca iiccr

Vizita delegaţiei R.S.R. condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu în Republica Populară Congo. Convorbiri oficiale. (18-21 martie 1972). Fototeca iiccr

Ce detalii a dat Ceaușescu despre ceea ce s-a întâmplat la Dej în afara faptului că a făcut biserica și conducătorii vinovați de situația respectivă nu știu pentru că nu am cercetat cazul, însă este interesat de remarcat faptul că cetățeanului francez i se spune că tot biserica din Dej este vinovată de dărâmare.

Despre istoria Bisericii Baptiste din Dej care tocmai a avut jubileul de 100 de ani, a scris și Ioan Bunaciu în cartea Istoria Bisericilor Baptiste din România.

“Evanghelia a fost propovăduită în Dej în jurul anului 1910. […] Din anul 1912, grupul de credincioși s-au adunat cu regularitate la închinare. […]

Cum autoritățile comuniste au refuzat să aprobe construirea unui nou locaș de închinare, credincioșii au demolat vechea clădire în anul 1970, ridicând una nouă, corespunzătoare necesităților bisericii. Pe data de 21 noiembrie 1970, chiar după inaugurare, autoritățile au demolat clădirea cu ajutorul pușcăriașilor. […]

După îndelungi tratative duse cu autoritățile comuniste, pe data de 12 decembrie 1973. credincioșii au primit autorizația de reconstruire a bisericii pe același demisol, căruia i-au adăugat un antreu în fațăm iar în spate o sală pentru baptister, ajungând chiar la proporții mai mari decât cea anterioară.

Lucrările de reconstruire au demarat în data de 17 ianuarie 1974; credincioșii din satele din jur au ajutat prin muncă voluntară, iar bisericile din țară au trimis bani prin intermediul Uniunii Baptiste, astfel că, în decurs de câteva luni, clădirea a ajuns în stadiul final.” ( Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, pp. 204-205)

În cadrul articolului Biserica Creștină Dej la ceas aniversar publicat în ziarulfaclai.ro se menționează că în anul 1970 biserica este dărâmată de autorități și nu de credincioși.

„Existența Bisericii Baptiste nu a fost scutită de provocările istoriei. Asemenea altor culte şi confesiuni din România postbelică, baptiştii au suferit numeroase persecuţii din partea statului comunist. Inclusiv cei din Dej, cărora, în noiembrie 1970 le este demolată biserica. După numeroase şi îndelungi tratative duse cu autorităţile, în decembrie 1973, credincioşii primesc dreptul de a-şi reconstrui biserica, lucrările fiind demarate în ianuarie 1974. După doar cîteva luni, graţie muncii susţinute şi devotamentului voluntarilor sosiţi din satele din jurul Dejului, dar şi cu sprijinul financiar sosit din partea bisericilor din ţară, membre ale Uniunii Baptiste, construcţia va fi terminată. Mai încăpătoare, mai luminoasă şi mai puternică, Biserica Creştină Baptistă din Dej va deveni cea ce este astăzi: un lăcaş al Domnului.” (M. Vaida, „Biserica Creştină Baptistă din Dej, la aniversare”, http://www.ziarulfaclia.ro)

Un alt aspect interesant pe care îl menționează sursa este faptul că cetățeanul francez a făcut fotografii pentru a demonstra că în România nu sunt probleme în privința respectării libertății religioase contracarîndu-l în acest fel pe Constantin Caraman.


 [1] Este vorba de planul de sistematizare sau de cel de construcție? Pentru că nu vedem legătura între planul de sistematizare care era realizat de autorități și greșeala celor care au fost la conducerea bisericii.

Articole relaționate

Biserica Creştină Baptistă Emanuel din Dej, la ceas aniversar

Istoria Bisericii Baptiste din Dej – Jubileu 100 de ani

Structura anului scolar 2012-2013: Saptamana „Scoala Altfel” este inlocuita de saptamana „Sa stii mai multe, sa fii mai bun!”


Raluca Pantazi pentru HotNews.ro

Ministerul Educatiei a publicat pe edu.ro ordinul privind structura anului scolar, modificand astfel structura anuntata in luna aprilie. Anul scolar 2012-2013 va avea 36 de saptamani de cursuri, insumand 178 de zile lucratoare. O noutate o reprezinta renuntarea la saptamana „Scoala Altfel” si inlocuirea ei cu programul „Sa stii mai multe, sa fii mai bun!” care se va desfasura in perioada 1 – 5 aprilie 2013.

Anul scolar 2012-2013 are 36 de saptamani de cursuri, insumand 178 de zile lucratoare. Pentru clasele terminale din invatamantul liceal, anul scolar are 37 de saptamani din care durata cursurilor este de 33 de saptamani, 4 saptamani fiind dedicate desfasurarii examenului de bacalaureat. Cursurile claselor terminale se incheie la data de 31 mai 2013, potrivit Ordinului MECTS nr. 5635/31.08.2012 .

Pentru clasa a VIII-a, anul scolar are 36 de saptamani din care durata cursurilor este de 35 de saptamani, o saptamana fiind dedicata desfasurarii evaluarii nationale. Cursurile claselor a VIII-a se incheie la data de 14 iunie 2013.

Anul scolar 2012-2013 incepe la data de 1 septembrie 2012, se incheie la data de 31 august 2013 si se structureaza pe doua semestre dupa cum urmeaza:

Semestrul I 
Cursuri: luni, 17 septembrie 2012 – vineri, 21 decembrie 2012.
In perioada 5 – 11 noiembrie 2012, clasele din invatamantul primar si grupele din invatamantul prescolar sunt in vacanta.
Vacanta de iarna: sambata, 22 decembrie 2012 – duminica, 13 ianuarie 2013

Semestrul al II-lea
Cursuri: luni, 14 ianuarie 2013 – vineri, 5 aprilie 2013
Vacanta de primavara: sambata, 6 aprilie 2013 – duminica, 14 aprilie 2013
Cursuri: luni, 15 aprilie 2013 – vineri, 21 iunie 2013
Vacanta de vara: sambata, 22 iunie 2013 – duminica, 15 septembrie 2013

Saptamana 1 – 5 aprilie 2013 din semestrul al doilea este saptamana dedicata activitatilor extracurriculare si extrascolare, in cadrul programului numit „Sa stii mai multe, sa fii mai bun!”, avand un orar specific.

Tezele din semestrul I al anului scolar 2012-2013 se sustin, de regula, pana la data de 30 noiembrie 2012. 

Tezele din semestrul al II-lea al anului scolar 2012-2013 se sustin, de regula, pana la data de 25 mai 2013. 

Programul Sa stii mai multe, sa fii mai bun!

Saptamana 1 – 5 aprilie 2013 va fi dedicata activitatilor educative extracurriculare si extrascolare, in cadrul programului numit „Sa stii mai multe, sa fii mai bun!”. In aceasta saptamana nu se organizeaza cursuri conform orarului obisnuit al unitatii de invatamant, iar programul „Sa stii mai multe, sa fii mai bun!” se va desfasura in conformitate cu un orar special, se arata in ordinul semnat de ministrul Ecaterina Andronescu.

In perioada 2 – 7 aprilie 2013, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului organizeaza etapele nationale ale olimpiadelor scolare pe discipline de invatamant si, dupa caz, ale concursurilor scolare.

In programul „Sa stii mai multe, sa fii mai bun!”, elaborat si organizat de fiecare unitate de invatamant, vor fi inclusi toti copiii prescolari/elevii si toate cadrele didactice care nu participa la etapa nationala a olimpiadelor si concursurilor scolare.

In vederea elaborarii programului de activitati, in timpul primului semestru, se vor solicita propuneri elevilor, la orele de dirigentie, si cadrelor didactice, in cadrul sedintelor comisiilor metodice, parintilor, in cadrul sedintelor cu parintii, precum si reprezentatilor autoritatilor administratiei publice locale/ai comunitatii, in cadrul sedintelor consiliului de administratie.

Tipurile de activitati care se organizeaza in saptamana mentionata, durata acestora, modalitatile de organizare si responsabilitatile se stabilesc in consiliul profesoral si se aproba de catre consiliul de administratie al unitatii de invatamant, pana la data de 15 februarie 2013.

Tipurile de activitati care pot fi organizate in cadrul programului „Sa stii mai multe, sa fii mai bun!”, pot include:

  • activitati culturale;
  • activitati tehnico-stiintifice;
  • activitati sportive;
  • activitati de educatie pentru cetatenie democratica, pentru promovarea valorilor umanitare (inclusiv voluntariat, caritate, implicare activa in societate, responsabilitate sociala, relatii si comunicare etc.);
  • activitati de educatie pentru sanatate si stil de viata sanatos (inclusiv referitoare la dependenta de calculator, siguranta pe internet etc.);
  • activitati de educatie ecologica si de protectie a mediului (inclusiv colectare selectiva, economisirea energiei, energie alternativa etc.);
  • activitati de educatie rutiera, PSI, educatie pentru reactii corecte in situatii de urgenta etc.;

Activitatile vor fi organizate in fiecare zi lucratoare a saptamanii mentionate, acoperind cel putin numarul de ore prevazut in orarul obisnuit al scolii, atat pentru elevi, cat si pentru cadrele didactice.

Dupa aprobarea de catre consiliul de administratie, programul adoptat devine obligatoriu, atat pentru elevi, cat si pentru cadrele didactice.

Elevii au obligatia de a participa la activitatile pentru care s-au inscris, absentele fiind inregistrate in catalog la rubrica Purtare. Activitatile aprobate se vor mentiona in condica de prezenta a cadrelor didactice si vor fi monitorizate de conducerea unitatii de invatamant.

La sfarsitul anului scolar, inspectoratele scolare vor include in raportul privind starea invatamantului un capitol referitor la relevanta si valoarea formativa a tuturor activitatilor desfasurate in cadrul programului „Sa stii mai multe, sa fii mai bun!”, evidentiind nivelul interesului manifestat de elevi si cadre didactice fata de organizarea si desfasurarea acestuia.

Descarca de aici Ordinul MECTS privind structura anului scolar 2012-2013

Descarca de aici anexa care priveste Programul „Sa stii mai multe, sa fii mai bun!”

 

 

 

Se schimba procedurile de solicitare a vizei pentru SUA. Ce trebuie să faci dacă vrei să pleci în America


Ambasada SUA la Bucuresti a anuntat ca, incepand din 13 septembrie, se va simplifica procedura de acordare a vizei prin introducerea programarii online a interviurilor pentru solicitanti, precum si prin expedierea gratuita printr-o firma de curierat a pasaportului cu viza aprobata.

http://www.dailybusiness.ro

Începand cu data de 13 septembrie 2012, următoarele servicii vor fi oferite gratuit solicitanţilor de viză:

• Programarea interviurilor de viză temporară prin telefon sau online. Puteţi apela numărul de telefon 031 780 0260 de pe teritoriul Romaniei sau (703)988-7105 din Statele Unite, sau vă puteţi programa pe internet la adresa http://www.ustraveldocs.com/ro. Centrul de programări poate fi contactat şi utilizând Skype prin ustraveldocs-Romania.

• Informaţii despre procedurile de solicitare a vizei.

• Expedierea documentelor către Ambasada SUA prin serviciul de curierat TNT, în cazul în care se solicită informaţii suplimentare după interviul de viză. (Acest serviciu va fi disponibil şi solicitanţilor de vize de imigrare).

• Expedierea paşaportului dumneavoastră prin serviciul de curierat TNT după ce viza a fost aprobată. (Acest serviciu va fi disponibil şi solicitanţilor de vize de imigrare).

După achitarea taxei de solicitare a vizei temporare la orice sucursală BRD din România, serviciile menţionate vor deveni disponibile. Vă rugăm să reţineti că taxa de solicitare aferentă majorităţii categoriilor de vize temporare este de 160 USD şi se achită în RON.

Solicitanţii de vize temporare care şi-au programat interviul înainte de data de 13 septembrie 2012, trebuie să se prezinte la Secţia Consulară a Ambasadei SUA conform programării stabilite.
Solicitanţii de vize temporare care doresc să se programeze pe data de 13 septembrie sau după aceea trebuie să parcurgă următoarele proceduri:

Pasul 1: Să îşi pregătească o fotografie. Pentru cerinţele legate de fotografie, vă rugăm să vizitaţi următoarea pagină: www.ustraveldocs.com/ro

Pasul 2: Să îşi completeze online formularul de solicitare a vizei DS-160 la http://ceac.state.gov/genniv/ şi să tipărească pagina de confirmare la final.

Pasul 3: Să îşi creeze un profil pe pagina www.ustraveldocs.com/ro, să selecteze categoria de viză pe care doresc să o solicite şi apoi să tipărească ordinul de plată (cu cod de bare) ce conţine detaliile necesare pentru BRD.

Pasul 4: Să meargă la cea mai apropiată sucursală BRD pentru a achita taxa. BRD va elibera o chitanţă aferentă acestei plăţi.

Pasul 5: Să facă programarea interviului de viză utilizând portalul de internet www.ustraveldocs.com/ro sau apelând numărul de telefon 031 780 0260 din România sau (703)988-7105 din Statele Unite. Centrul de programări poate fi contactat şi utilizând Skype prin ustraveldocs-Romania.

Pasul 6: Să se prezinte la Secţia Consulară a Ambasadei cu toate documentele necesare pentru interviu în ziua stabilită.

Pasul 7: Paşapoartele cu vizele aprobate vor fi livrate gratuit de către TNT către una din locaţiile TNT din ţară. Pentru un serviciu mai rapid se poate opta pentru ridicarea paşaportului, în persoană, de la sediul TNT Romania SRL din Str. Aurel Vlaicu Nr. 49, cod poştal 075100, Otopeni, România.

Pentru eventuale lămuriri puteţi contacta centrul de programări la numerele menţionate mai sus sau prin email la adresa visasbucharest@state.gov. Puteţi de asemenea să contactaţi telefonic Secţia Consulară de luni până vineri între orele 14:00 şi 17:00 la numărul 021 270 6000. Detalii sunt disponibile şi pe pagina web www.ustraveldocs.com/ro.

http://www.romanialibera.ro

Call for Proposals – Conferinţa naţională „Politică şi societate în «epoca Ceauşescu»” (Bucureşti, 13-14 noiembrie 2012)


Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc organizează, în perioada 13-14 noiembrie 2012, conferinţa cu titlul  „Politică şi societate în epoca Ceauşescu”.
Sunt vizate cu precădere teme privind:
 
– Schimbări politice şi sociale în România după martie 1965
 
– Structuri de partid şi de stat în perioada 1965-1989
 
– Cultură şi intelectuali
 
– Represiunea şi colaborările cu regimul comunist
 
– Metodologii de cercetare a perioadei 1965-1989
 
Cei interesaţi sunt rugaţi să trimită până la data de 15 octombrie 2012: titlul comunicării, numele şi prenumele, apartenenţa instituţională şi rezumatul lucrării la adresaveronica.nanu@yahoo.com. Rezumatele nu trebuie să depăşească 400 de cuvinte (Times New Roman, 12 p, 1,5 rânduri). Propunerea va fi însoţită de un scurt curriculum vitae. Rezultatul selecţiei va fi anunţat până la data de 22 octombrie 2012.
Lucrările conferinţei se vor desfăşura în limba română. Prezentările trebuie să se încadreze în maxim 20 de minute.
Cheltuielile de transport, cazare şi masă ale participanţilor vor fi asigurate de organizatori. De asemenea, materialele conferinţei sunt oferite de organizatori.
Lucrările prezentate în cadrul conferinţei vor fi incluse într-un volum publicat la o editură prestigioasă din România.

Jimmy Carter despre Nicolae Ceaușescu


Marele conducător Nicolae Ceauşescu a îndurat multe în trecut, a fost închis, torturat, dar datorită curajului şi a încrederii sale în viitorul tării a înfăptuit realizări majore.
Jimmy Carter 12 aprilie 1978

http://ceausescunicolae.wordpress.com/

Educația religioasă în România comunistă – aspecte generale ale perioadei de început


Marius Silveșan
Prin intermediul acestui articol îmi propun să prezint câteva elemente caracteristice ale educației religioase cu componenta sa teologică  la începutul regimului comunist din România.  În cadrul acestui articol se vor regăsi și elemente din anii 50, 60, 70 ai secolului XX tocmai pentru a putea contura mai clar anumite idei.
Educația religioasă, respectiv cea teologică, este un element de bază al formării personalului de cult în cadrul cultelor evanghelice cunoscute și sub numele de neoprotestante, iar educația laică este la rândul său unul din pilonii pe care regimul comunist și-a construit propaganda, motiv pentru care indiferent de forma în care educația se realiza, aceasta a fost strict controlată de stat. Pentru a dă o formă legală controlului și a trasa direcția către care trebuia să se îndrepte educația, statul a legiferat prin intermediul constituțiilor și a unor legi specifice aspectele de care acesta avea nevoie în conturarea politicii sale. Prin intermediul unor legi specifice sau a unora generale dar care aveau referiri în cadrul lor și la educația religioasă[1],  Biserica a fost despărțită de școală, iar educația religioasă a fost restrânsă și controlată[2] de către stat.
 Importanță acordată de către regimul comunist din România domeniului educațional -element caracteristic sistemului comunist în general și nu doar celui din România- a fost transpusă în lege și prin intermediul Constituției R.P.R.[3] din anul 1952. În cadrul acesteia se făceau referiri la libertatea cultelor religioase de a se organiza și funcționa liber, precum și la faptul că libertatea exercitării cultelor religioase este garantată tuturor cetățenilor Republicii Populare Române. Totodată, pentru prima dată, se menționa într-un act fundamental faptul că școala este despărțită de biserică. Deși în prima parte se vorbește despre dreptul acordat cultelor religioase de a se organiza și funcționa liber, partea a doua a articolului 84 introducea limitări în privința învățământului confesional precizând faptul că „nici o confesiune, congregație, comunitate religioasă nu poate deschide sau întreține instituții de învățământ general, ci numai școli speciale pentru pregătirea personalului de cult.”[4]Formula finală introduce limitări în privința libertății religioase specificând faptul că „modul de organizare și funcționare a cultelor religioase se reglementează prin lege.”[5] Observăm că deși printr-un act fundamental se acordau unele drepturi în privința exercitării unui cult religios și a practicării unei religii, prin același act se introduceau și limitări care în fapt ajungeau chiar să anuleze prevederile anterioare. Vorbim în acest caz de o politică bivalentă prin intermediul căreia se acordau anumite privilegii în paralel cu limitarea altor prerogative ale oamenilor sau instituțiilor religioase, dar și de crearea unei libertăți aparente.
Alte prevederi interziceau catehizarea copiilor în cadrul școlilor publice mergându-se până la interzicerea catehizării acestora chiar și în interiorul familiei. Aspectele menționate trebuiesc înțelese în contextul în care statul și-a asumat educația copiilor și tinerilor, educație prin intermediul căreia acesta inocula în mintea celor care vor devenii ulterior „cetățeni de nădejde ai țării”, acele valori care corespundeau sistemului ideologic comunist. Se cuvine a menționa în acest context faptul că această practică nu a fost inventată de sistemul comunist și nu a murit odată cu el, ci se regăsește și se experimentează cu succes și în sistemele de educație din țări cu tradiție democratică.
Revenind la perioada comunistă am considerat oportun a prezenta cadrul general și mentalitatea în epocii în care s-au format evanghelicii în cadrul școlilor teologice. Când ne referim la școli teologice în mediul evanghelic pe parcursul perioadei comuniste avem în vedere Seminarul Teologic Baptist din București care s-a redeschis în anul 1946 și a funcționat pe tot parcursul perioadei la care ne-am referit precum și Seminarul Teologic Penticostal din București care a primit aprobare să-și înceapă cursurile în anii 70.
Deși au existat îngrădiri ambele instituții și-au adus aportul la promovarea unor valori creștine precum și la pregătirea personalului de cult.
NB: Acest material a fost publicat și în cadrul ediției pentru educație pe site-ul Eveniment Creștin

[1] Dintre normele legale referitoare la învățământul teologic în vigoare pe parcursul perioadei analizate menționăm:, 1. Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase care stipula în articolele 44-54 dreptul cultelor religioase de a organiza învățământ eclesial sub controlul statului, 2. Constituția R.P.R. 1948, Constituția R.P.R. 1952, Constituția R.S.R. din anul 1965. Pentru detalii a se vedea și ASSC, ,,Învățământul teologic. Anexa 2: Norme legale referitoare la învățământul teologic” 26 noiembrie 1976.
[2]  S-a avut în vedere şi limitarea acţiunilor cultelor vizând educaţia religioasă a copiilor şi tineretului.
[3] Republicii Populare Române care reprezintă numele oficial al României între 30 decembrie 1947 și mijlocul anului 1965. Din 1965 și până în anul 1989 numele oficial al țării a fost Republica Socialistă România (R.S.R.) pentru ca odată cu declanșarea Revoluției din decembrie 1989 să se revină la numele de Republica Română.
[4] ,,Constituția Republicii Populare Române (1952)”, Articolul 84, în Ioan Muraru, Constituțiile Române (Culegere), Universitatea din București, Facultatea de Drept, București, 1980, p. 82.
[5] Ibidem.

Apariții editoriale (2) – Andrei Pippidi, „Case şi oameni din Bucureşti”, Humanitas, 2012


Luni, 3 septembrie, ora 19, la Librăria Café Kretzulescu, Calea Victoriei nr. 45 va avea loc lansarea cărţii în două volume „Case şi oameni din Bucureşti”, volumul I si vol II de Andrei Pippidi. La eveniment sunt invitaţi: arh. Nicolae Lascu şi arh. Şerban Sturdza.

Iată și o prezentare a cărții preluată de pe site-ul Editurii Humanitas prin intermediul lui Cosmin Budeancă care a semnalat acest eveniment cultural.

„De vreo zece ani, tot mai multe faţade ale unor clădiri din secolul al XIX-lea încep să se oglindească în pereţii de sticlă ai unor turnuri ridicate împotriva oricăror principii de urbanism şi, mai ales, împotriva istoriei unui oraş şi aşa desfigurat de demolările din anii ’80. Suntem atacaţi de o specie nouă de prădători: speculanţii imobiliari, câştigătorii pe termen scurt din sluţirea oraşului. Rapacitatea lor nu se împiedică decât de protestele celor care cunosc în amănunt povestea caselor, străzilor şi oamenilor din Bucureşti. Andrei Pippidi este unul dintre puţinii bucureşteni care au protestat demonstrând că valoarea educativă a unei case vechi este infinit mai mare decât valoarea investiţiei în „buildingul” care îi va lua locul. Articolele din Dilema veche, reunite în această carte, sunt ultima şansă de a opri dezastrul şi de a-i împiedica pe bucureşteni să-şi piardă clădirile şi, odată cu ele, istoria.”

Din câte se observă pe copertă este vorba de un volum care reunește partea I și a II – a publicate separat de autor tot la Editura Humanitas.

Volumul I

Volumul II

Zilele Educaţiei Non-Formale (28-29 august 2012)


Zilele Educaţiei Non-Formale sau, pe scurt, ZENf adună asociaţii, angajatori, reprezentanţi ai mediului universitar şi studenţi într-un spaţiu comun de traininguri şi dezbateri pe teme foarte diverse: de la voluntariat, până la autocunoaștere sau leadership şi de la ateliere de creativitate şi altele de public speaking până la scriere academică. Mai trebuie să ştii şi că ZENf a pornit de la ideea că educaţia nonformală ne ajută în dezvoltarea noastră profesională şi personală.

http://www.belva.ro

De ce se intampla?

Pentru ca vrem sa facem cunostinta publicului larg cu educatia nonformala .

Unde se intampla?

In orice comunitate din intreaga tara

Cand se intampla?

28 si 29 septembrie 2012 (si noaptea dintre)

Cine o sa o faca?

Oricine este interesat sa promoveze activ educatia nonformala

Cum o sa o faca?

Prin activitati si metode de educatie nonformala organizate in aceste doua zile (si o noapte) in diverse locatii si contexte

Haideti sa vedem cum se mobilizeaza nonformalii ! Sa aratam ca se poate mai bine! Prin implicare, voluntariat, efort comun si dedicatie!  In septembrie nonformalul iese in strada!  Sau vine in scoala, in firma sau la muzeu … sau in oricare alt loc pe care ti-l imaginezi educativ!  28 – 29 septembrie 2012 , doua zile ca oricare altele sau…

O ZI CAT DOUA in care va propunem sa promovam impreuna educatia nonformala!

La ZIUA EDUCATIEI NONFORMALE. Iar anul acesta, la cea de a doua editie, avem o situatie speciala – cea mai lunga zi a anului, care va dura 36 de ore.

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale și Institutul de Științe ale Educației va propun sa cream impreuna o poveste nonformala de vis!

Ce se va intampla?

Ideea este foarte simpla: vrem sa invitam toate organizatiile/institutiile si toti oamenii, care cred in beneficiile educatiei nonformale si care practica activitati si metode de educatie nonformala, sa realizeze in aceasta zi evenimente vizibile in comunitatile din intreaga tara sub umbrela mare a evenimentului Ziua Educatiei Nonformale.

Se poate realiza o varietate larga de activitati, de la activitati mici, punctuale in diferite spatii, la evenimente stradale, mai mari, cu activitati care mai de care mai diverse. Doar imaginatia este limita si faptul ca trebuie sa fie activitati de educatie nonformala.

Ateliere de origami si quilling, piese de teatru forum, proiectii de filme, mini training-uri, expozitii de fotografie, cafenele publice, dezbateri, evenimente de promovarea a educatiei nonformale, vanatori de comori, city quest-uri… sunt doar cateva din multele exemple de activitati care ar putea sa fie realizate in cea mai nonformala zi a anului!

De ce acest eveniment?

Pentru ca stim cu totii ca educatia nonformala este o componenta esentiala a educatiei pe tot parcursul vietii si suntem constienti de valentele educative ale muncii noastre, pentru ca vrem sa promovam beneficiile si valorile educationale, pentru ca vrem sa promovam idéea ca oricine poate sa invete oricand si oriunde!

Pentru ca e timpul ca educatia nonformala sa iasa in lumina reflectoarelor, in fata publicului larg!

De ce sa te implici in Ziua Educatiei Nonformale?

  • Pentru ca faci educatie nonformala si iti place si vrei sa promovezi conceptul la cat mai multa lume
  • Pentru ca esti activ in comunitatea ta si incerci sa aduci o schimbare pozitiva
  • Pentru ca vrei sa fi recunoscut la nivel national ca actor al educatiei nonformale

Ce trebuie sa faci?

Daca iti place ideea noastra, te rugam sa te gandesti ce activitate ai putea sa faci in comunitatea ta, la nivel local, pentru a promova publicului larg educatia nonformala si sa ne trimiti un mail la adresa: nonformalii@gmail.com cu urmatoarele mentiuni:

Organizatie/institutie/persoana:
Localitate/Judet:
Date de contact (mail, telefon, site):

Activitate/activitati propuse

1. Descrieti sucinct activitatea/activitatile pe care doriti sa le realizati in cadrul Zilei Educatiei Nonformale *se vor folosii aceste descrieri pentru mesajele de promovare de la nivel local si national
2. Mentionati cand si unde doriti sa realizati aceste activitati in cadrul Zilei Educatiei Nonformale si in ce scop (obiective)
3. Mentionati care sunt beneficiarii acestor activitati si cati dintre acestia vor fi implicati?

Noi centralizam toate activitatile care se vor desfasura in acelasi timp in toata tara in timpul celor 2 zile, le promovam si scoatem lumea din casa!
Pana pe 31 august primim mailuri de la voi si in acelasi timp centralizam.
Pentru nelamuriri, intrebari, sugestii ne gasesti la aceeasi adresa de mail (nonformalii@gmail.com), cat si pe blogul http://nonformalii.wordpress.com/ sau pe facebook la http://facebook.com/educatienonformala.

Pe scurt:

Iti place si practici educatie nonformala? Crezi in beneficiile aduse de catre educatia nonformala si valoarea ei adaugata in invatarea pe tot parcursul vietii?
Vrei sa promovezi ideea, principiile si practicile educatiei nonformale catre publicul larg? Atunci putem sa lucram impreuna si sa facem acest lucru posibil, in luna septembrie!!!

Pentru ca nonformalul merita sa fie si in comunitatea ta!

Eveniment finantat de Comisia Europeana prin Programul Invatare pe toata Durata Vietii in cadrul proiectului N.O.N.F.O.R.M.A.L. Proiectul N.O.N.F.O.R.M.A.L. este implementat de catre Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile impreuna cu partenerii săi Agentia Nationala pentru Programe Comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale si Institutul de Stiinte ale Educatiei.

http://www.granturi.ro

Povestea unui supravieţuitor de pe frontul de Est: „Nemţii plăteau pentru tot ce luau, sovieticii au jefuit şi au distrus tot în calea lor“


Autor: Ştefan Both

Constantin Călina în curtea Castelului Huniazilor din Timişoara

Constantin Călina este unul din cei cinci veterani de război ai Regimentului 6 Artilerie Grea Timişoara, care au mai rămas în viaţă. Constantin Călina a participat la campania armatei române împotriva Uniunii Sovietice, din vara anului 1944, sprijinind acţiunile trupelor germane. Regimentul său a supravieţuit ofensivei sovietice declanşată la 20 august 1944 pe aliniamentul Iaşi-Chişinău.

Generalul Constantin Călina este un personaj care ar putea să îşi povestească zi şi noapte. Nu ai cum să te plictiseşti. Are 91 de ani, dar nu ai zice. Gândeşte limpede, e plin de energie şi umor. A acceptat o întîlnire la o şuetă, la Castelul Hunaizulor, un loc care are o semnificaţie aparte pentru el: actualul Muzeu al Banatului a fost sediul Regimentului 6 Artilerie Grea, între 1940-1945.

Amintiri din Castelul Huniazilor

Constantin Călina, Cetăţean de Onoare al Timişoarei, s-a născut pe 13 august 1921, într-un sat din judeţul Mehedinţi, iar apoi a făcut liceul la Turnu Severin, unde şi-a făcut uceinicia ca vânzător.

Când s-au făcut înrolările în armată, am ales Regimentului 6 Artilerie Grea, unde nu ajungea oricine. Trebuia să ai liceul, eu aveam şi carnet de şofer pentru că am lucrat la cel mai mare magazin din Severin. Am ajuns aici în 1942. Acest castel are multe amintiri pentru mine.

Îmi amintesc că eu dormeam la etajul doi. Aici în curte ne adunam la apel. Era o viaţă bună pentru noi, eram singura unitate care avea hrană foarte bună. Bănăţenii care reveneau din permisie aduceau cu ei colaci cu maci şi nuci. Pe atunci se făceau glume, iar aveam câţiva din gorjeni care spuneau că vin de la Târgu Jiu, locul unde şi-a rupt gâtul foamea”, a povesitit Călina.

Era perioada în care România se afla în război alături de armatele germane şi ungare. În Timişoara staţionau şi trupe SS, astfel că militarii români au primit ordine să nu iasă pe corso, în centrul oraşului, dar nu de teama de vreun incident.

„Militarii din armata germană aveau haine elegante, călcate la dungă. Noi, vai de capul nostru, eram rupţi în coate. Mergeam doar la instrucţii în Mehala, iar locul de întâlnire în timpul liber era în Parcul Central, acolo unde este acum statuia. Nu aveam voie în centrul oraşului, cine era prins acolo făcea arest. Stăteam nemişcaţi în cazarmă două-trei luni”, a mai spus Călina.

Pe frontul de la Iaşi

Constantin Călina a participat la campania armatei române împotriva Uniunii Sovietice, din vara anului 1944, sprijinind acţiunile trupelor germane. Regimentul său a supravieţuit ofensivei sovietice declanşată la 20 august 1944 pe aliniamentul Iaşi-Chişinău.

Ruşii au vrut să ocupe Iaşul, iar Antonescu dorea să întăreasca frontul. Am fost cam 800 de ostaşi. Nu am reuşit să îi mişcăm pe ruşi, Stalin trimitea atâţia oameni cât vroia. Pe 20 august a urmat o ploaie de proiectile de parcă s-a spart cerul. România a pierdut mii de oameni acolo.

Eu am scăpat miraculos, Dumnezeul a fost cu mine. Dar în jurul meu era plin de sânge şi bucăţi de carne. Până la urmă am luat bătaie de la ruşi şi a trebuit să ne retragem. Au fost luaţi prizonieri şi trimiţi în Ural, în Siberia, 180.000 de ostaşi”, a povestit Călina.

Au întors armele fără plăcere

La drumul de întoarcere, pe 23 august 1944, Regele Mihai comunică prin radio că România a semnat pactul cu Rusia şi că va întoarce armele împotriva celor cu care au mers în război.

La început ne-am bucurat că războiul s-a încheiat, dar apoi am înţeles că trebuie să ne luptăm împotriva germanilor. Sovieticii veneau să ne elibereze, dar ei jefuiau tot în drumul lor. Au luat tot din pivniţele oamenilor, din gospodării, au distrus tot, erau violenţi, obraznici, violau femeile. Nemţii plăteau pentru tot ce consumau, erau civilizaţi.

Noi i-am ajutat pe nemţi să se retragă. Ruşii îi omorau dacă îi prindeau. Toată lumea fugea de ruşi. Războiul este o nenorocire pentru toată lumea”, a mai spus veteranul de război.

Regimentului 6 Artilerie Grea a fost îndrumată spre Ploieşti pentru a apăra rafinăriile de germani. Apoi au avut misiunea să elibereze Transilvania de Nord. O altă întâmplare legată de „eliberarea” făcută de către sovietici are loc la Turda.

Acolo era o fabrică de spirtoase, iar soldaţii ruşi erau două-trei zile beţi, timp în care veneau nemţii şi ungurii şi îi omorau. Comandanţii lor nu înţelegeau de ce nu ocupă oraşul şi am fost trimişi noi. Într-o săptămână am ocupat Turda. Tot din cauza ruşilor au murit 11.000 de ostaşi români la Târgu Mureş. Nu ni s-a permis să atacăm prin învăluire, au vrut să ne testeze dacă suntem loiali lor şi a ieşit un măcel”, a mai spus Călina.

Sub ocupaţia sovietică 

Generalul Constantin Călina susţine că a fost o greşeala că România a întors armele, pentru că după ce România a fost ocupată de trupele Sovietice, numeroşi generali din armata română au fost executaţi, iar numărul victimelor a fost mai mare după război.

„România a pierdut în răboi, pe fronturi, cam 800.000 de oameni. Dar numărul celor care au pierit apoi după ocupaţia sovieticilor a fos mult mai mare. Antonescu a rămas singur, deşi era un om corect. Din păcate şi atunci politicienii au decis pentru ei, nu pentru popor.  Este la fel ca acum”, a mai declarat veteranul de război.

Viaţa de după război

Constantin Călina a revenit la Timişoara, unde s-a căsătorit imediat după război. A încercat să se angajeze ca vânzător, dar spune că nu a putut găsi de lucru pentru că toţi patronii vorbeau limba maghiară şi se cerea această limbă şi de la vânzători.

Eram un vânzător de elită, dar unde mergeam mă întrebau dacă ştiu ungureşte. Am fost luat până la urmă la o fabrică de pălări de la Jimbolia. Acolo am stat până în 1948, când a început naţionalizarea. Am găsit apoi de lucru la primul magazin de stat din Timişoara, la Materna.

La început am lucrat la depozit, apoi am ajuns vânzător comercial şi şef de raion. Am trecut la director la controlul de calitate şi apoi şef la Cooperativa de Stat”

http://www.adevarul.ro

Matei Barbu, Biserici și temple


Cartea “Biserici si Temple”, editata de catre Matei Barbu si coordonata de catre dipl.ing.Razvan Hrenoschi, seful biroului de Cultura, Educatie si Culte din cadrul Consiliului Judetean Timis reprezinta o premiera pentru Romania. Este prima carte, editata in 3 limbi (romana, germana si engleza) ce prezinta istoria  tuturor bisericilor si lacaselor de cult din municipiul Timisoara.

 Cartea are 516 pagini, dintre care 54 prezinta fotografii ale lacaselor de cult.

Istoria bisericilor baptiste este prezentata pe  parcursul a 54 de  pagini.
Cartea poate fi procurata sunand la 0727232822(Dinu Barbu).
Informatie preluată prin intermediul evenimentcrestin.blogspot.com

Persecuția baptiștilor în perioada de aur a democrației românești


Marius Silveșan

Perioada interbelică este considerată de către istorici ca fiind una de glorie a democrației românești prin faptul că s-au acordat drepturi și libertăți cetățenești, s-a revizuit constituția (Constituția din 1923 este în fapt o actualizare, o revizuire a celei din anul 1866 care a avut ca model Constituția belgiană din anul 1823 considerată cea mai înaintată la mijlocul secolului al XIX-lea), am avut multipartidism politic (în fapt în prima parte a acestei perioade vb de o alternanță la putere între liberali și țărăniști).

Pornind de la aspectele menționate în cadrul acestui articol realizez o sinteză a materialelor privitoare la situația evanghelicilor (mă refer în principal la baptiști și doar tangențial la celelalte confesiuni evanghelice) pe parcursul perioadei interbelice publicate până în luna august 2012 pe istorieevanghelica.ro. Menționez faptul că nu toate articolele îmi aparțin. Cei care vor lectura articolele respective își vor da seama ca democrația s-a oprit la domeniul religios iar în anii 40 ai secolului XX vorbim de o limitare a exercitării drepturilor religioase de către evanghelici. O posibilă explicație constă și în orientarea politică a României (alianța cu Germania) și perceperea evanghelicilor, în principal a baptiștilor ca aliați ai Occidentului (SUA).

Episcopul Grigorie Comsa in anul 1927 – Baptismul in Romania

„Va trebui sa nationalizam Seminarul Baptist din Bucuresti”

Cine a crezut că naționalizarea este o invenție comunistă va fi uimit  să constate că astfel de acțiuni erau preconizate și în perioada de aur a democrației românești. Cu toate acestea, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în perioada de democrație socialistă, naționalizarea la care face referire documentul viza trecerea Seminarului Teologic Baptist din administrarea Foreign Mission Board of the Southern Baptist Convention în administrarea baptiștilor români (Comunitatea Baptistă București, respectiv Uniunea Comunităților Baptiste din România).

Circulara nr. 125 din 1930 a episcopului Iosif Traian Badescu pentru combaterea prozelitismului sectar

În anul 1930 episcopul Iosif Traian Bădescu de la Caransebes a emis o circulara pentru clerul din eparhia sa. In aceasta circulara se prezenta felul in care un preot trebuie sa se raporteze la fenomenul sectar dar si o rugăciune pe care preotii trebuiau sa o citeasca in timpul Liturghiei formata din ectenii si rugaciuni speciale. Menționăm faptul că din punct de vedere religios perioada interbelică este una în care s-a manifestat din plin opoziția Bisericii Ortodoxe Române față de celelalte confesiuni religioase în special cele evanghelice pe care le considera sectare.

Lăpugean Emanuel – Recenzie Alexa Popovici, Istoria anabaptiștilor din România

Daniel Brânzei, Istoria baptismului în România

In conditiile implicarii Romaniei in al doilea razboi mondial si a dictaturii militare a maresalului Antonescu, prin legile 927 (1942) si 431 (1943) au fost desfiintate toate asociatiile religioase din Romania si, ca urmare, baptistii nu au mai putut desfasura nici o activitate legala. Aceste legi au fost abrogate la 31 august 1944, iar baptistii si-au reluat activitatea legala.

Certificat de trecere la confesiunea baptistă al lui Simion Man (1942)

 Denominațiunea baptistă era recunoscută ca și cult religios în Transilvania cât timp aceasta era parte a Imperiului Austro-Ungar și probabil și în perioada  septembrie 1940-1944. Acest fapt a determinat pe liderii baptiști care s-au aflat la conducerea Uniunii Baptiste în perioada interbelică să militeze pentru recunoașterea statului de cult religios în virtutea recunoașterii acestui statut în Transilvania și după unirea din 1918 (probabil până în 1928 când este promulgată legea cultelor) fără ca demersul lor să aibă finalitatea dorită.
Un alt amănunt interesant este faptul că în 1942 și ulterior în 1943 baptiștii sunt scoși în afara legii situație care durează până în august 1944.

Centenarul Bisericii Baptiste Lupeni, jud. Hunedoara

Intre anii 1942-1944, din ordinul generalului Antonescu bisericiile baptiste din Romania au fost inchise, credinciosii sinceri adunandu-se prin case. Lacasul de inchinaciune a fost transformat de autoritati in dispensar de boli contagioase.
Bisericile au fost redeschise in 1944.

Raportul președintelui Consiliului de Miniștri, Dr. Petru Groza, despre Creştinii după Evanghelie

În 1933 creştinii după Evanghelie deveneau asociaţie religioasă (Decizia Nr.114.119/24 august 1933, şi din 1939 cu două ramuri), pentru ca în timpul războiului regimul Ion Antonescu să îl interzică (Legile Nr.927/29 Octombrie 1942, pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţiuni din Legea pentru regimul general al cultelor şi Nr.431/9 iulie 1943, pentru desfiinţarea asociaţiilor religioase). Ca urmare a acestei decizii Adunările au fost închise. Paradoxal noul regim, deşi de sorginte oarecum comunistă, le-a recunoscut asociaţie religioasă în 1944 (Legea Nr.548/31 octombrie 1944) pentru ca în 1945 să le ridice la statutul de cult religios (Legea Nr.883/9 noiembrie 1946).

Ordinul secret al Maresalului Antonescu privind deportarea crestinilor evanghelici in Transnistria

Un aspect mai puțin cunoscut al istoriei recente este intenția Mareșalului Antonescu de a-i deporta pe creștinii evanghelici, considerași sectanți, la Bug, adică în Transnistria (teritoriul dintre Nistru și Bug -vezi harta). Ordinul secret preciza fără echivoc dispoziția ca „toți membrii sectelor religioase să fie trimiși imediat în organizațiile de pe Bug.” Menționăm faptul că baptiștii aveau statutul de asociație religioasă și au reușit în anul 1940, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe, să obțină statutul de cult religios. Dată fiind evoluția situației internaționale (ne aflăm în timpul celui de-al doilea război mondial -1939-1945-), a opoziției Bisericii Ortodoxe, a deselor schimbări la conducerea Ministerului Cultelor, precum și a faptului că recunoașterea nu s-a realizat prin intermediul unui decret regal, așa cum se va întâmpla în toamna anului 1944, baptiștilor li se va retrage recunoașterea oficială, bisericile lor fiind închise între 1942-1944.  Mai mult decât atât, alături de ceilalți creștini evanghelici (penticostali, creștini după Evanghelie, adventiști), precum și de alte denominațiuni religioase încadrate în categoria sectelor, erau pasibili de deportare la Bug.
O monstră despre cum vedea Biserica Ortodoxă Română situația evanghelicilor în perioada celui de-al doilea război mondial.
În cazul de față am preluat un articol din ziarul Foia Diacezană din anul 1943

Biserica Baptistă Emanuel din Ploiești – scurt istoric

In anul 1940 s-au inchis si sigilat lacasurile de inchinare, iar Cultul Baptist a trecut in ilegalitate, nemaifiind recunoscut de Stat, ceea ce a condus la o scadere considerabila a nr de credinciosi, atit in Ploiesti cit si in celelalte biserici mai sus mentionate. In acelasi timp, s-a desfiintat si Comunitatea de Ploiesti.
Datorita acestui fapt, unii frati mai curajosi se adunau in casele unora dintre ei, prin rotatie, pentru rugaciune si mentinerea aprinsa a facliei Evangheliei.
Intre anii 1944-1945 s-a rupt sigiliul locasului de inchinare. Biserica si-a reluat activiatea cu un nr de 56 de credinciosi, nr redus fata de anii anteriori, cand in biserica se adunau intre 100-150 de credinciosi.
Obs. Nu stiu in baza carei legi din anul 1940 sau inchis si sigilat biserici.

 

 

 

Centenarul Bisericii Baptiste Lupeni, jud. Hunedoara


Foto: evenimentcrestin.blogspot.ro

«Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine ! »

Ps. 23 :4

Primele inceputuri de vestire a Evangheliei in orasul Lupeni, judetul Hunedoara (harta municipiului) sunt legate de anul 1912, cand la minele de carbuni din Valea-Jiului au venit muncitori din judetele Salaj si Bihor, printre care erau si credinciosi baptisti. Acestia, venind in Lupeni au trait o viata exemplara in mijlocul celorlalti: se adunau prin case, unde studiau Scripturile, se rugau , cantau si laudau pe Dumnezeu intr-un mod deosebit. Cei care au fost invitati sa participe cu ei la inchinarile lor, vazand seriozitaea trairii lor cu Dumnezeu si fiind atinsi de Cuvantul Vietii au hotarat sa-si shimbe viata dupa voia Domnului.

Numarul celor care veneau sa asculte Cuvantul Sfant era tot mai mare si se simtea nevoia unui lucrator cu experienta care sa posede cunostinte temeinice ale credintei baptiste.

In acest timp, in judetul Hunedoara lucra ca evanghelist  Stefan Ignea. Auzind de grupul de credinciosi de la Lupeni, a hotarat sa le faca o vizita. A petecut cu ei cateva zile in rugaciune si explicarea Evangheliei si in acelasi an, 1912, toti cei care au crezut si au fost deplini convinsi de adevarul Scripturii au fost botezati in apa Jiului din satul Barbateni. Cu ei s-a format Biserica Crestina Baptista din orasul minier Lupeni.  Printre cei care s-au botezat atunci au fost surorile: Bolosin Floare, Ianc Floare, Lung Eva, Lung Sara, Andrei Tasia, Buda Maria, Szoci Floare si fratii Bolosin Teodor, Bolosin Iosif, Bolosin Ioan si Andrei Ioan, un numar de 7 femei si 4 barbati, care s-au adaugat la numarul celor veniti din alte localitati.

Pentru ca acest centru minier promitea mult, fratele Stefan Ignea, a facut dese vizite la Lupeni. A fost un slujitor al Evangheliei care s-a uitat pe sine, a uitat familia si s-a daruit lucrarii sfinte. A fost un calator fara odihna si un deschizator de inimi pentru credinta in Isus Hristos si un viteaz aparator al credintei primare.

Biserica din Lupeni a crescut foarte repede. Intre 1912-1919 a ajuns la peste 100 de membrii, in fiecare an fiind 2-3 botezuri. Toti cei convertiti erau majoritatea tineri sub 30 de ani.

La botezul din data de 10 Ocombrie 1915 s-a botezat un tanar de 20 ani, care va ajunge un stalp de nadejde al bisericii: fratele Max Hendric.

Un an mai tarziu in 30 Aprilie 1916 se boteaza tanarul de 21 de ani, fratele Ciora Teofil, care va deveni ucenicul fratelui Stefan Ignea si bun misionar pe Valea Jiului si Valea Hategului. Intru-cat, fratele Stefan Ignea, misiona si oficia singur botezuri intr-un cerc foarte raspandit, judetele Caras si Hunedoara si fiind foarte solocitat, s-a pus problema unor ajutoare in lucrare. Astfel la Conferinta de la Lugoj, din 1917, au fost ordinati primii diaconi ai Bisericii din Lupeni: fratii Bolosin Teodor si Socsi Alexandru. Dupa terminarea primului razboi mondial, au mai fost ordinati ca diaconi si fratii Max Handric si Ciora Teofil care au lucrat in biserica din Lupeni si in bisericile noi infiintate din Uricani, Vulcan, Aninoasa si Petrosani.

Primul pastor angajat al bisericii a fost fratele Ioan Covaci din Sintesti. In ciuda prigonirilor si suferintelor de care au avut parte primii credinciosi din partea autoritatilor si a bisericilor ortodoxe si catolice, Cuvantul se vestea cu putere si era primit cu bucurie de tot mai multi oameni, mai ales tineri, astfel incat numarul lor a crescut si se punea problema construirii unui locas de inchinaciune. Inaugurarea primului locas de inchinaciune al Bisericii Crestine Baptiste Lupeni a avut loc pe date de 27 Mai 1923. Cu aceasta ocazie a avut loc si un botez nou testamantal cu 15 candidati, oficiat de catre fratele pastor Ioan Covaci; la sarbatoare participand si corul Bisericii Baptiste din Timisoara. Anul 1923 a fost unul dintre cei mai rodnici ani din punct de vedere spiritual – biserica a crescut cu 56 de membrii.

Din 1925 biserica din Lupeni a infiintat un azil de batrani, in care cativa batrani si infirmi erau ingrijiti de fratii din Lupeni. Prin lucrul de mana facut de Societatea surorilor „Marta” s-au strans 3000 de lei care au ajutat la intretinerea batranilor. Acestor actiuni intreprinse de biserica s-au alaturat si alte biserici din Valea Jiului si Valea Hategului care au ajutat cu darul lor la intretinerea azilului. Dupa catva timp din lipsa de pacienti, azilul s-a desfiintat

Intre 12-14 Octombrie 1927 s-a tinut la Lupeni al VII-lea Congres al Cultului Crestin Baptist. La Congres au venit delegati din tara si strainatate, lucrarile Congresului fiind supravegheate de autoritatile locale cu jandarmi inarmati.

Din anul 1927 pana in 1935 biserica a ramas fara pastor, in biserica slujind diaconii care au fost ordinati.

In 1935 biserica a angajat ca pastor pe fratele Balgradeanu Avram, dumnealui fiind primul pastor cu Seminarul Teologic absolvit. A pastorit biserica pana in 1936 cand a plecat ca misionar in Iugoslavia.

Dupa plecarea fratelui Balgradeanu, biserica a angajat ca pastor pe fratele Rusu Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Bucuresti, pastorind biserica pana in 1944.

Intre anii 1942-1944, din ordinul generalului Antonescu bisericiile baptiste din Romania au fost inchise, credinciosii sinceri adunandu-se prin case. Lacasul de inchinaciune a fost transformat de autoritati in dispensar de boli contagioase.

Dupa redeschiderea bisericilor in 1944, biserica din Lupeni nu a mai avut pastor angajat pana in1952, totusi in biserica au lucrat fratii diaconi Max Hendric si Ciora Teofil iar sora Eva Tandau se ocupa de Scoala Duminicala si lucrarea cu surorile si tineretul.

In anul 1952 a venit ca pastor fratele Popa Pavel care a pastorit biserica pana in 1956.

In 1956, tanarul absolvent de seminar, fratele Luca Gheorghe o devenit pastorul bisericii, pastorind biserica timp de 16 ani ,pana in 1972.

Intre anii 1972-1973, biserica a fost pastorita de fratele Manzat Stefan.

Incepand din 1973 biserica este pastorita de fratele pastor Ciocan Ioan. In timpul pastoririi, fratele Ciocan a facut nenumerate demersuri pe la toate autoritatiile pentru a putea obtine aprobarea construirii unui nou locas de inchinaciune, dar totul s-a redus doar la promisiuni.

In 1989, Dumnezeu aduce libertatea in tara si incepand cu anul 1990 se reiau interventiile la noul regim. S-a cumparat un loc pe strada Alexandru Lapusneanu, s-a facut proiectul si s-a obtinut autorizatia de constructie astfel ca in cursul anului 1990 s-au putut demara lucrarile la noua constructie. Prin munca si contributia tuturor membrilor: femei, barbati si copii s-a muncit din plin si in anul 1993 pe data de 29 August cu ajutorul lui Dumnezeu a avut loc serviciul special de dedicare a noului locas de inchinaciune. Noua cladire a bisericii reprezinta implinirea unui vis de multi ani a fratilor, fiind cea mai impunatoare cladire a orasului. Cladirea are o capacitate de 600 de locuri pe doua nivele, sala de mese cu anexe necesare precum si un corp de cladire destinat pentru a gazdui si intretine 48 de copii orfani.

In anul 1997, luna martie, fratele Ciocan Ioan s-a pensionat si incepand din septembrie 1997, pastor al Bisericii Baptiste Lupeni este fratele Ursu Mircea, proaspat absolvent al Institutului Teologic Baptist Bucuresti.

In august 1998 fratele pastor Ursu Mircea impreuna cu fratele Vieru Ioan, membru in comitetul bisericii sunt invitati in Anglia de catre pastorul Tony Sargent si fratele Len Gruber pentru a relua legaturile intre cele doua biserici (biserica din Lupeni si cea din Worthing fiind infratite inca de pe timpul fratelui pastor Ciocan Ioan) si pentru a discuta posibilitatea deschiderii orfelinatului. Reintorsi in tara si in urma discutiilor avute cu comiteteul bisericii si la propunerea unui proiect de sustinere a orfelinatului de catre biserica, in octombrie 1998, biserica hotaraste ca se va putea deschide orfelinatul cu sustinere proprie. Fratele Nemes Vasile, cel care propune proiectul de sustinere al orfelinatului, devine si presedintele Asociatiei Umanitare “Casa de Copii” Lupeni (site). Prin intermediul Asociatiei Umanitare, Biserica desfasoara mai multe proiecte sociale:

Casa de tip familial cu un numar de 10 copii orfani (1999-prezent)

Centrul de consiliere si sprijin al copilului si familiei in dificultate; beneficiari fiind un numar de 10 familii cu 47 de copii(2001-prezent)

Foster Care – Ingrijire temporara in familie; in perioada 2001-2005 fiind ingrijiti in familiile credinciosilor din biserica un numar de 12 copii cu varsta pana in 3 ani

Cantina sociala, unde 5 zile pe saptamana servesc masa de amiaza un numar de peste 60 de beneficiari (2001- prezent)

Tot sub patronajul Bisericii Baptiste “Sfanta Terime” Lupeni isi desfasoara activitatea si Asociatia Down Valea Jiului (2010-prezent), unde un numar de 35 de copii cu sindromul Down beneficiaza de cele doua cabinete: kinetoterapie si psihopedagogie-logopedie.

Pana aici, timp de 100 de ani, mana cea buna a lui Dumnezeu a fost peste noi si putem sa spunem si noi ca Samuel odinioara „EBEN EZER!”.

Pe parcursul celor 100 de ani de existenta, biserica a fost pastorita de 8 frati pastori:

-Covaci Ioan               1922-1927

-Balgradean Avraam  1935-1936

-Rusu Ioan                  1936-1944

-Popa  Pavel               1952-1956

-Luca Gheorghe         1956-1972

-Manzat Stefan           1972-1973

-Ciocan Ioan               1973-1997

-Ursu Mircea              1997-prezent

Biserica Crestina Baptista “Sfanta Treime” Lupeni ii invita pe toti fiii bisericii sa participe la Sarbatoarea Centenarului Bisericii, sarbatoare ce va avea loc in zilele 27 si 29 IULIE 2012. Va asteptam cu mult drag!

Persoana de contact: pastor Ursu Mircea, tel.0724-378073, e-mail mirceaursu2000@yahoo.com

Sursa: http://www.baptist-tm.ro

Lectia de Prim Ajutor – o aplicatie autohtona pentru salvat vieti


Aplicatia este disponibila atat in AppStore cat si in Play Store, iar pentru fiecare descarcare gratuita a acesteia,ING Asigurari de viata va dona 1 euro catre SMURD.

“Lectia de Prim Ajutor” in sine este cu atat mai remarcabila intrucat este disponibila in limba romana si este foarte usor de folosit. Se poate face un apel rapid la 112 direct din aplicatie, include clipuri video si imagini sugestive pentru acordarea primului ajutor si vine cu un motor de cautare ca va ajuta sa gasiti rapid ceea ce aveti nevoie in caz de urgenta.

Sintetizand, solutiile de prim ajutor accesibile din interiorul aplicatiei sunt impartite in 13 capitole, prezente prin scuraturi pe prima pagina dupa cum urmeaza: Procedura de semnalare la 112, Persoană căzută la pământ, Primul ajutor pentru copii, Urgenţe majore, Manevra Heimlich, Hemoragii, Fracturi, Accidente, Arsuri, Intoxicaţii, Urgenţe de sezon, Prevenţie şi Trusa de prim ajutor.

Nu mai ramane decat sa descarcati aplicatia si sa incercati sa parcurgeti de cateva ori informatiile din ea. Un astfel de volum de informatii chiar poate salva vieti, oricat de pretentios ar suna aceasta afirmatie.

http://playtech.ro/2012/lectia-de-prim-ajutor-o-aplicatie-autohtona-pentru-salvat-vieti/

Şcoala Ardeleană s-a născut la Viena pe loc sfinţit de iezuiţi


„Şcoala ardeleană“, sculptură de Romul Ladea, amplasată în faţa Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca

 

Un paradox al culturii române sunt interpretările asupra  Şcolii Ardelene. Pe de-o parte, se elogiază meritele grupului de învăţaţi greco-catolici de-a fi fundamentat istoriografia, lingvistica, literatura şi mişcarea de emancipare naţională transilvăneană. Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă a canonizat clericii şi monahii ce-au stârnit răzvrătiri contra uniţilor în acea vreme. La  21 octombrie sunt prăznuiţi cuvioşii ieromonahi Visarion şi Sofronie,  credinciosul Nicolae Oprea (toţi trei canonizaţi în 1955) şi sfinţii Moise Măcinic din Sibiel şi Ioan din Galeş (canonizaţi în 1992).

Citește articolul integral pe site-ul http://www.adevarul.ro

Cazare la Mangalia!


*

*

*

Biserica Crestina Baptista din Mangalia are bucuria sa anunte pe toti credinciosii din tara si in mod special pe ei care iubesc litoralul, ca a reusit finalizarea lucrarilor la complexul de camere aflat la mansarda bisericii. Complexul este dotat cu tot ce este necesar pentru a petrece un timp deosebit  la malul marii. Spatiul poate fi folosit pentru conferinte cu lucrătorii  tabere, grupuri organizate din bisericile din tara dar si de famili individuale. Desii a fost un timp dificil pentru biserica locală, în perioada construcțieie și amenajării complexului, Domnul a fost bun si ne-a ajutat intr-un mod remarcabil.

Toți cei interesati de acest proiect a-l bisericii din Mangalia pot lua lagatura cu pastorul bisericii, Costin Mitu.

Sursa: http://bisericacrestinabaptistaemanuelmangalia.wordpress.com/

Dăruiește o Biblie: Operațiunea Cadoul – vara 2012


 

Foto: romanianorphansinneed.huu.cz

Mai multe detalii despre acest proiect  al Centrului Artă pentru Viață demarat la inițiativa lui Cătălin Dupu găsiți pe http://evenimentcrestin.blogspot.ro/

 

 

„Biblia Baptistă” de la București – 1987


Prin intermediul acestui articol ofer răspunsul final la întrebarea lansată de Emanuel Conțac sub titlul Când au tipărit ortodocşii „Biblia baptistă”?. Despre problematica în discuție am mai scris doua articole. Primul dintre ele se intitulează

Când au tipărit ortodocşii „Biblia baptistă”? – un posibil răspuns, articol în care am preluat comentariile mele la articolul lui Emanuel Conțac la care am adăugat o mărturie a pastorului Vasile Talpoș despre modul în care a reușit să obțină acordul Departamentului Cultelor precum și al Societății Biblice Britanice.

Cel de-al doilea articol, Profesor Vasile Talpoș despre modul în care au reușit baptiștii români să tipărească în anii 80 Biblia Cornilescu, prezintă informații complementare celor la care am făcut referire anterior, informații pe care le-am regăsit în cadrul unui interviu al profesorului Vasile Talpoș.

Între timp am găsit printre cărțile primite de la un prieten și un exemplar din Biblia traducere Cornilescu tipărită la Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1987.

Iată mai jos câteva poze edificatoare.

Pagina de gardă a Bibliei de la București 1987

*

*

Comanda 72/1987 a Cultului Baptist din RSR

%d blogeri au apreciat asta: