Arhive categorie: Politică

Radio Europa Liberă România: Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice, a murit


În seara zilei de 30 august 2022 „Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice și responsabil de mișcările perestroika și glasnost, a murit la vârsta de 91 de ani, potrivit presei de stat din Rusia.

Mihail Gorbaciov (romania.europalibera.org)

„Mihail Sergheevici Gorbaciov a murit în seara asta după o boală gravă și prelungită”, a declarat Spitalul Clinic Central, potrivit agenției RIA, citată de CNN.

Gorbaciov a preluat puterea în 1985 la vârsta de 54 de ani și a devenit cel mai tânăr membru al biroului permanent de conducere al Uniunii Sovietice, Politburo.

Fostul lider sovietic este cunoscut pentru reformele sale de liberalizare a pieței și discursului politic din Uniunea Sovietică. Mișcările politice perestroika („reconstruire”) și glasnost („deschidere”) au venit într-un moment în care economia centralizată a Uniunii Sovietice stagna din cauza lipsei de competiție”.

http://romania.europalibera.org/a/32011314.html

G4media : Premierul Ciucă, acuzat că a forțat demisia șefului Cultelor, Victor Opaschi, după o cină cu Patriarhul Daniel. Favoritul pentru funcție e șeful Trinitas TV, susținut de șeful Bisericii Ortodoxe și de Gheorghe Flutur


“Mai mulți lideri PNL sunt nemulțumiți după ce premierul Nicolae Ciucă a forțat demisia lui Victor Opaschi din funcția de șef al Secretariatului pentru Culte și au declarat pentru G4Media, sub protecția anonimatului, că decizia a fost luată după o cină cu Patriarhul Daniel”.

Potrivit surselor G4Media favorit la preluarea conducerii Secretariatului de Stat pentru Culte este „Ciprian Olinici, directorul general al Trinitas TV, televiziunea oficială a Bisericii Ortodoxe Române. Olinici este susținut puternic de Patriarhul Daniel, dar și de mai mulți lideri PNL din Moldova, printre care și Gheorghe Flutur (Suceava). De altfel, Ciprian Olinici a absolvit Seminarul Teologic ,,Mitropolitul Dosoftei” din Suceava și Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae” din Iași”.

https://www.g4media.ro/nemultumiri-in-pnl-premierul-ciuca-acuzat-ca-a-fortat-demisia-sefului-cultelor-dupa-o-cina-cu-patriarhul-daniel-favoritul-pentru-functie-e-seful-trinitas-tv-sustinut-de-seful-bisericii-ortodoxe-s.html

Ciprian Simuț – Istoria bisericii la un espresso (video): Sezonul 2 2.2- Despre cât de puține surse ne-au rămas și despre monahism/ monasticism…


Petru Lascău – Patru mituri ale societății contemporane


În cadrul acestei predici, care face parte dintr-o serie de predici intitulată Probleme de moralitate contemporană,

Patru mituri ale societății contemporane este cea de-a doua predică din serie unde Petru Lascău vorbește despre patru mituri ale societății contemporane. El are în vedere ceea ce spune Chuck Colson, anume că lumea este dominată de patru mituri foarte mari și aceste mituri sunt cei patru călăreți ai apocalipsei vremurilor noastre.

1. Mitul bunătăți omului. Omul este bun

Omul s- a născut bun, dar la corupt societatea după cum se exprima filosoful iluminist francez Jean Jacques Rousseau. De la minutul 13 este o relatare referitoare la unul dintre evreii supraviețuitori ai Holocaustului care au venit la procesul lui Eichman. Ideea era cea a depravării ființei umane și că fiecare dintre nou suntem capabili de lucruri abdominale, aspect care m-a dus cu gândul la cartea lui William Golding, Împăratul muștelor (Lord of the Flies).

2. Utopia lumii ideale.

Este mitul că natura umană poate fi perfecționată de guvern, de sistemul de guvernare. Este mitul că Noul Ierusalim va fi construit cu instrumentarul politic. Crearea unei lumi perfecte de către om este o utopie, ceva irealizabil. În secolul XX au fost mai mulți oameni omorâți de propriile guverne decât în oricare alt secol. Deși se afirmă că oamenii sunt egali totuși unii au devenit mai egali decât alții. În această lume în care trăim nu există utopie mai puternică decât ideile, o idee este cea mai puternică utopie. În numele unei idei utopice Stalin a omorât 20 milioane de oameni. Comuniștii doreau bu doar crearea unei lumi noi, ci și a unui om nou, ceea ce este o altă utopie. Salvarea din această utopie este numai credința în Dumnezeu deoarece doar El este cel care poate crea o societate nouă.

3 Mitul relativității valorilor morale

Acest mit îl regăsim în postmodernism unde nu mai există un adevăr absolut la care oamenii să se relaționeze ppentru că adevărul este relativ, fiecare are propriul adevăr, adevărul este în noi, fiecare dintre noi are propriile repere și valori morale. Acest mit șterge distincția dintre bine și rău. În consecință societatea devine suna preferințelor indivizilor ei astfel că toleranța devine substituită adevărului. Nu ne mai interesează ce este adevărat sau neadevărat trebuie să fim toleranți, Noi suntem dumnezei și stabilim ce este bine și ce este rău.

4. Mitul individualismului radical.

Eu contez și nu noi. „Noi” nu există. Ni-i trăim într-o comunitate și trebuie să fim parte din ea.

Cu toate acestea trebuie să avem în vedere și faptul că dintr-o altă perspectivă se tinde către anularea individualismului în favoarea colectivismului. Omul și valorile sale individuale trebuie să se supună intereselor societății. vezi în acest sens Evgheni Zamiatin, Noi. Asta se întâmplă în orice societate totalitară pentru că individul nu contează, ci statul, partidul, lunea utopică.

Așadar, îndemnul final al pastorului Petru Lascău este acela de a ne înnoi mintea și a discerne lucrurile din jurul nostru.

Ciprian Simuț – Istoria bisericii la un espresso (video): Sezonul 2 2.1 – Imperiul crștin și câteva aspecte politice – după 313


1982-2022: 40 de ani de la eliberarea din închisoare a fraților Silviu Cioată, Mircea Cioată, Nelu Toader, Petre Furnea și Constantin Georgescu


Acum 40 de ani, prin Decretul Prezidenţial 200/27 iulie 1982, au fost eliberaţi din închisoare fraţii Silviu Cioată (1931-1997), Mircea Cioată (n.1933), Nelu Toader (1940-2012), Petre Furnea (n.1933) şi Constantin Georgescu (n.1939). Fraţii au stat în arest timp de nouă luni, primele trei luni la Securitate şi următoarele şase luni la Penitenciarul din Caragiale, jud. Dâmboviţa, fiind condamnaţi pentru transportul ilegal de Biblii, în ceea ce Securitatea a numit lotul “Canal 81” Acuzaţi de „complicitate la contrabandă” şi „difuzarea fără autorizaţie a unor imprimate grafice şi fonice” au fost condamnaţi prin sentinţa nr. 368/6 martie 1982 astfel: Constantin Georgescu şase ani închisoare, Petru Furnea cu Ioan Holzmann şi Silviu Cioată la cinci ani şi şase luni, Horst Feder, Mircea Cioată şi Ioan Toader la cinci ani şi trei luni.

Text și imagine Bogdan Emanuel Răduț preluate prim intermediul paginii de Facebook a fratelui Virgil Achihai

https://www.facebook.com/100002428963291/posts/5291759574248289/?d=n

În completarea celor de mai sus scrise de istoricul Bogdan Emanuel Răduț, Eugenia Rosian a menționat următoarele:

Interesant. Decretul este semnat pe 27 iulie, ei au fost eliberati pe 30 iulie cu exceptia fratelui Costel Georgescu, care a fost eliberat o zi mai tarziu, pe 31iulie. A fost luat la un interogatoriu sever, chiar in ultima zi, cand de fapt figura drept eliberat.

Liviu Giorgescu, fiul lui Costel Georgescu, aduce clarificări suplimentare:

Tatal meu a fost strigat in dimineata zilei de 30 cu ëliberatul Georgescu” A fost scos din celula, imbracat in civil, a luat toate hainele (era imbracat gros de iarna, cu cizme) si a fost dus la penitenciarul Rahova, lasat im masina la soare mai bine de o ora, apoi incarcerat din nou, imbracat in zeghe, hainele civile aruncate in fundul depozitului. Despre eliberare nimic. A fost dus in celula, acolo l-a intalnit pe Nicu Litoiu, pusese o bomba artizanala la primaria din Ploiesti, dar se pocaise stand in celula cu Klaus Wagner. El i-a fost sprijin tatalui meu in acea noapte, l-a incurajat. Nimeni nu mai spunea ceva de eliberare. A doua zi dimineata a fost elberat. Ancheta a fost din data de 20 iunie pentru el si Klaus, cand au fost transferati la securitatea de pe Rahovei. Generalul care l-a anchetat pe tatal meu ii spunea ca se vor intalni in acea vara la plaja la mare, lucru pe care tatal meu nu il putea crede. Cu generalul nu ne-am intalnit, dar in luna august eram la mare impreuna cu o buna parte din cei care au fost închiși.

Post Scriptum

Din câte știu istoricul Gheorghe Modoran studia documentele referitoare la operațiunea „Canal 81”. Nu știu dacă a și publicat ceva referitor la acest subiect. De asemenea, de acest subiect era interesat și istoricul Bogdan Emanuel Răduț, autorul textului de mai sus, cel care în prezent scrie o teză de doctorat pe istoria Creștinilor după Evanghelie din România.

Andrei Cornea – Adrian Păunescu „știa să contamineze cu entuziasm debordant mulţimile de tineri, ştia să convertească energiile adolescentine în adorarea Conducătorului-Dumnezeu, a divinităţii false a Partidului, Neamului, Strămoşilor”


Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu. Spre deosebire însă de alţii, precum Sergiu Nicolaescu sau Eugen Barbu, Păunescu a introdus o aură mistică în acest cult, altminteri lipsit de viaţă şi de inimă, l-a însufleţit cu o fervoare religioasă în care mulţi au văzut nu numai naţional-comunism, dar şi neo-legionarism, epurat, fireşte, de dimensiunea ortodoxistă. Reprezentaţiile Cenaclului „Flacăra“, săptămînal preluate de televiziune, nu erau simple supape oferite unui tineret în criză de distracţii, ci erau bacanalele mistice pe altarul unui regim care se pretindea ateu şi ştiinţific. Păunescu n-a fost decît un poet sentimental minor, iar a-l face egalul lui Eminescu sau altor mari poeţi, cum s-a făcut zilele acestea, e o blasfemie. Dar a avut geniu de histrion melodramatic şi de conducător de mase. Ştia să contamineze cu entuziasm debordant mulţimile de tineri, ştia să convertească energiile adolescentine în adorarea Conducătorului-Dumnezeu, a divinităţii false a Partidului, Neamului, Strămoşilor şi, nu în ultimul rînd, în autoadorare. Într-o ţară plină de surogate, Păunescu, profetul unui cult idolatru, a confecţionat o mistică-surogat, iar succesul malefic al acesteia s-a mai putut citi pînă astăzi pe feţele plînse ale unora dintre cei care i-au adus ultimul omagiu.

Andrei Cornea, Realitatea și umbra, Humanitas, 2013

https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/situatiunea/cenaclul-flacara-20-1533360.html

Ciprian Simuț – Istoria bisericii la un espresso (video): Sezonul 2, episodul 1.5 – Apologeții bisericii primare


Ciprian Simuț – Istoria bisericii la un espresso (video): Sezonul 2, episodul 1.4 – Ereziile


Ciprian Simuț – Istoria bisericii la un espresso (video): Sezonul 2, episodul 1.3 – Creștinismul de la început și necazurile cu statul


Ciprian Simuț – Istoria bisericii la un espresso (video): Sezonul 2, episodul 1.2 – Creștinismul și nevoia autodefinirii în contextul religios al vremii


Ciprian Simuț – Istoria bisericii la un espresso (video): Sezonul 2, episodul 1.1 – Perioada de formare a bisericii și contextul iudaic


Conferința Căderea regimurilor comuniste în Europa și în România – Biblioteca Națională a României, 8 iunie 2022


Biblioteca Națională a României începe un ciclu de conferințe lunare care vă va prilejui întâlniri cu intelectuali români de marcă și cu subiectele calde ale zilei (plus subiectele din cărțile noi ale acelor intelectuali!).

Cel care deschide acest ciclu este scriitorul, profesorul, omul de televiziune etc. Stelian Tănase, nume binecunoscut dvs. – miercuri, 8 iunie a.c., de la ora 17h30, in sala #Atrium a #BiblioNatio, dl Tănase ne va vorbi despre cum s-a ajuns de la căderea regimurilor comuniste până la situația de azi din (Est)Europa.

În deschiderea evenimentului, un program artistic – o surpriză, și pentru invitat, și pentru cei ce vor participa.

După conferință, o ședință Q&A: invitatul va intra in dialog cu publicul.

Apoi, la final, o sesiune de autografe pe cea mai recentă carte a dlui Stelian Tănase.

https://www.facebook.com/100008814226504/posts/2843061819330931/?d=n

Nicolae Manolescu – Studiul istoric promovat de adepții (…) corectitudinii politice (…) dărâmă statuile și vandalizează moral monumentele


Studiul istoric promovat de adepții, pe față sau nu, ai corectitudinii politice, își demitizează eroii și le coboară faptele în banalitate, dărâmă statuile și vandalizează moral monumentele. „Romanul național“ își alimentează euforia din înălțarea de statui, corectitudinea politică, din dărâmarea lor.

Nicolae Manolescu, Political correctness în studiul istoriei

TVR1 – Mic portret de mari românce: Martha Bibescu (1889-1973)


TVR1 – Mic portret de mari românce: Maria Rosetty


Dela0.ro – Apostolii dezastrului: ce se întâmplă cu o societate care naufragiază în zel și soluții de purificare


Secolul XX a fost nu numai unul al totalitarismelor, ci și unul al extremelor. Totalitarismul în sine are ceva mistic, iar regimurile politice de factura totalitară sunt și religii politice. Regimul legionar din România nu a ieșit din acest tipar dat fiind elementele de misticism amestecate cu cele ale creștinismului ortodox fapt care duce la acțiuni de „purificare” a națiunii române de elementele străine atât din punct de vedere etnic, cât și religios. Minoritățile religioase, precum confesiunile evanghelice a and la rândul lor de suferit.

Textul de mai jos este parte dintr un un text publicat de Redacția Dela0.ro în data de 27 noiembrie 20212 care își propune o trecere în revistă succintă a caracteristicilor regimului legionar și a unor hotărâri legislative din perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941.

.

Foto: Revista Bunavestire

Între septembrie 1940 și februarie 1941, România a traversat 153 de zile de stat național-legionar.

A fost o perioadă marcată de sute de asasinate politice, zeci de legi îndreptate împotriva minoritarilor și o mistică fascistă care dorea purificarea prin violență și zel religios. Urcarea la rang de sfânt a lui Corneliu Zelea Codreanu era dezideratul simbolic al epocii politice.

Regimul legionar nu ar fi fost posibil fără Mișcarea de la care își trăgea numele – dar nu ar fi fost posibil nici fără generalul Ion Antonescu (omul care avea să preia puterea totală în stat după februarie 1941 și să ducă România până la capăt pe drumul dezastruos al alianței cu Germania nazistă).

Fondatorii Legiunii Arhanghelului Mihail: Corneliu Zelea Codreanu (centru) alături de Ionel Moța, Tudose Popescu, Ilie Gârneață, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici. | Foto: Revista Bunavestire

O culme a crimelor comise sub statul național-legionar s-a atins la finalul lui noiembrie 1940, când în decurs de nici 24 de ore mai multe comandouri legionare au lichidat un întreg lot de prizonieri politici la Jilava, dar și pe istoricul Nicolae Iorga (la Strejnicu, în Prahova) sau pe economistul Virgil Madgearu (la Snagov).

Generalul Antonescu, Conducătorul statului, și Horia Sima, Comandantul Mișcării Legionare, aveau o imagine inocentă de sine. Credeau despre ei că se jertfesc total pentru patrie, se considerau hotărâți și stăpâni pe sine, cu onoarea nepătată și credința nezdruncinată.

Aparițiile lor în cămăși verzi, la diferitele evenimente publice organizate în timpul statului național-legionar, erau menite să-i portretizeze mesianic, ca pe niște oameni-scut împotriva plutocrației iudeo-masonice. Ei erau ultima nădejde, în miezul unei vâltori istorice pe care România – avea să se dovedească – nu a știut să o traverseze altfel decât prin fascism, Holocaust și fervoare.

E o caracteristică a regimurilor dictatoriale să lucreze cu sloganuri și idealuri înalte chiar în timp ce comit crime monstruoase. Statul național-legionar nu a făcut excepție acum 81 de ani: cât timp legionarii ucideau după bunul plac (cu justificarea că repară crimele comise împotriva lor în timpul dictaturii instaurate de Regele Carol al II-lea), cuvintele oficiale ale statului reprezentat de generalul Antonescu promiteau o dreaptă judecare a răspunderilor, o întemeiere pe curățenie sufletească și – nu în ultimul rând – respect pentru ființa omenească. (…)

Citește textul integral pe

https://beta.dela0.ro/apostolii-dezastrului/

Mihai Ciucă – Chemarea lor [a evanghelicilor] este spre o cu totul altă luptă, spre aceea a schimbării societăți


Chemarea lor [a evanghelicilor] este spre o cu totul altă luptă, spre aceea a schimbării societății prin renașterea spirituală a indivizilor, unul câte unul. Pe plan politic li se cere să dea dovadă de pragmatism și să-și ofere votul celui care e dispus să continue decomunizarea țării.
Mihai Ciucă via Alexandru Nădăban

Interviu cu Maia Sandu, actualul președinte al Republicii Moldova, despre copilărie, studenție, relația cu mama, cariera profesională și cea politică


Maia Sandu era la momentul interviului candidat la funcția de președinte al Republicii Moldova, iar în prezent este președinte al Republicii Moldova. Interviul ne prezintă o persoană integră, capabilă, pregătită din punct de vedere educațional și profesional, dar și cu o dragoste de țară dovedită prin fapte.

Regimul comunist și tentativa de înlăturare a lui Dumnezeu din conștiința oamenilor


Regimul comunist a eșuat lamentabil în tentativa de-L înlătura pe Dumnezeu din conștiința românilor.

Denisa Bodeanu, p. 60.

5 martie în istorie


La 5 martie 1953, tocmai când pregătea un plan de deportare a evreilor din Moscova, moare Iosif Visarionovici Stalin, dictatorul Uniunii Sovietice (URSS).

Iosif Stalin (digi24)

Acesta s-a născut la data de 18 decembrie 1878, anul în care România își obținea independența și a fost secretar general al Partidului Comunist din Rusia Sovietică (1922-1953) și conducătorul URSS în perioada 1924-1953. De la moartea lui Vladimir Ilici Lenin până la moartea sa.

Stalin este responsabil de multe crime și atrocități, multe dintre acestea îndreptate împotriva propriului popor. Cu toate acestea în Rusia există un cult al lui Stalin, existând persoane cu o anumită nostalgie față de persoana acestuia și modul autoritar, totalitar, de conducere.

Vezi un material despre rolul nefast al acestuia în istoria Rusiei aici:

https://digi24.ro/special/campanii-digi24/100-de-ani-de-comunism/ce-a-insemnat-stalin-in-100-de-ani-de-comunism-826548

Realitatea la zi: Rolul creştinismului în istorie – Marius Silveşan, istoric


O emisiune în cadrul căreia istoricul Marius Silveșan și realizatorul emisiunii Realitatea la zi, Cătălin Vasile, fac o trecere succintă printr-o serie de perioade și evenimente istorice cu scopul de a evidenția rolul avut de creștinism de-a lungul istoriei.

Video: Ce este secularizarea? cu Mihai Maci și Dănuț Mănăstireanu



Dicționar de idei și ideologii este o serie de dezbateri moderate de Cristian Presură și Ciprian Mihali. Tema acestei ediții este Secularizare și îi are ca invitați pe teologul anglican Dănuț Mănăstireanu și lectorul universitar Mihai Maci, preocupat de filosofie în general și în particular de Heidegger şi de relaţiile acestuia cu istoria şi cu teologia.

Petru Lascău despre experimentul comunist al redistribuirii averilor (colectivizare)


Ideea redistribuirii averilor, a folosirii bunurilor în comun nu este una nouă. O regăsim sub o formă sau alta încă din Antichitate.

În ceea ce privește secolul XX este cunoscut, mai mult sau mai puțin, experimentul comunist cu privire la redistribuirea bunurilor. O sintagmă comunistă formulată de Karl Marx în Critica Programului Gotha statua că societatea comunistă își va înscrie pe frontispiciu: „De la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități”, concept care a ajuns să fie uneori transpus în practică aliteram. Pentru a înțelege mai bine cum a pus în practică regimul comunist din România ideea redistribuirii averilor am selectat un pasaj memorialistic din postarea pastorului Petru Lascău.

Sursa: adevarul.ro

“Ideea redistribuirii averilor nu m-ar deranja așa de tare dacă n-aș fi experimentat pe propria piele fenomenul. Părinților li s-a luat pământul pe care „l-au dat de bunăvoie” colectivului. Dintr-o dată toți țăranii din sat au devenit egali. Egali de săraci și bogați în același timp. Acum pământul nu mai era al nostru ci al nostru al tuturor, al satului (sau statului). Noi, care avusesem 12 lanțuri de pământ eram egali cu cel care avusese doar unul sau numai grădina din spatele casei. În câțiva ani eram la fel de săraci cu toții, mai ales că fuseseră aleși să ne conducă averea comună cei care fuseseră cei mai săraci înainte. Știam cu toții unde ne vor duce. Dar tata tăcea din gură și se bucura că n-a fost trimis în Bărăgan, așa cum o pățiseră alți „chiaburi”, adică oameni harnici și gospodari care reușiseră să aibe mai mult pământ sau chiar batoză cum evea tata și unchiul. De aceea s-a și mutat la oraș, unde și-a căutat de lucru. Ca el au făcut-o cei mai mulți lăsând satul pustiu, peste care vine neiertător pădurea. Natura detestă vidul.

„Dacă nană Floare, n-ar fi fost așa de bună cu mine, cu toții ați fi acum la canal!” – le-a zis-o Șandor, fosta slugă a familiei care acum era primarul comunei. Nană Floare nu-l trezea când îl găsea dormind ziua în amiaza mare. „Pentru Șandor iar e a ploaie!” spunea nană Floare și apoi îi mai și umplea traista cu bunătăți să ducă le cei de acasă. Soacra mea, fiica lui nană Floare, avea o interpretare originală a lăcustelor care se ridică din fântâna adâncului din cartea Apocalipsei. Aceste lăcuste aveau niște cozi în care stătea toată puterea lor de vătămare a oamenilor. Cumnismul, zicea ea, își are puterea în coadă”.

Pentru a vedea discuția în context citiți postarea AICI

Președinți americani asasinați


Deși Statele Unite ale Americii (SUA) este o țară relativ tânără, a cărei independență datează din secolul XVIII, aceasta s-a confruntat cu tentative de asasinat și asasinate la cel mai înalt nivel. Astfel, de-a lungul timpului au fost asasinați patru președinți americani, fapt care arată nu numai beneficiile acestei poziții, ci și riscurile ei.

1. Abraham Lincoln (1865)

A fost cel de-al 16 presedinte al Statelor Unite (1861-1865), fiind asasinat la data de 15 aprilie 1865 la Petersen House, Washington, D.C.

Abraham Lincoln (wikipedia.org)

2. James Garfield (1881)

În anul în care România devenea regat peste ocean era asasinat cel de-al 20 președinte american, James A Garfield (4 martie – 19 septembrie 1881). Acesta a fost împușcat în iulie 1881 în the Baltimore and Potomac Railroad Station in Washington D.C. Spre deosebire de Lincoln acesta a murit datorită infecților apărute în urma împușcăturii care nu au fost trate corespunzător de către medici.

James Garfield (wikipedia.org)

3. William McKinley (1901)

A fost cel de-al 25 președinte al Statelor Unite, exercitând această funcție între anii 1897-1901. A fost împușcat de două ori în abdomen pe data de 6 septembrie 1901 la Buffalo, New York. A murit pe 14 septembrie 1901.

William McKinley (wikipedia.org)

4. John F. Kennedy (1963)

A fost cel de-al 35 președinte al Statelor Unite (1961-1963) fiind asasinat la Dallas, Texas în noiembrie 1963 la vârsta de 46 de ani. Asasinarea președintelui Kennedy este în continuare un mister pentru că nu se cunoaște cu exactitate cine a tras, câți asasini au fost și ordinul cui l-a/ l-au executat. Interesant că președintele anterior care a fost asasinat, mai exact a murit în urma complicațiilor apărute în urma împușcăturilor, a fost cel de-al 25 președinte, iar Kennedy cel de-al 35.

John F. Kennedy (wikipedia.org)

Dintre cei patru președinți ameticani asasinați, doi au fost asasinați în secolul XIX și doi în secolul XX.

Am scris aceste informații pentru a cunoaște trecutul cu speranța că astfel de lucruri nu se vor mai repeta.

VictorKapra.ro – Despre răpirea vârstnicilor din casele lor și despre neghiobi ai comunicării oficiale


În plină pandemiei este nevoie și din partea autorităților de o comunicare clară, succintă și la obiect. Ne vom referi în acest caz la un subiect care a stârnit vii dezbateri în ultimele zile, cel al izolării celor peste 65 de ani, scoși din casele lor și plasați în carantină în spații special destinate acestui scop, precum hoteluri dezafectate.

Mulți cetățeni de peste 65 de ani au intrat în panică la zvonul care s-a răspândit ieri masiv, cum că ar putea fi scoși din propriile case, separați de familie și plasați în carantină în hoteluri dezafectate sau în alte locuri dubioase, din cauză de COVID-19.
Este adevărată sau falsă această informație rostogolită în a doua zi de Paște?
Cronologia faptelor ne poate lămuri întrucâtva.

Vă puteți lămuri asupra problemei în discuție accesând link-ul următor

Despre răpirea vârstnicilor din casele lor și despre neghiobi ai comunicării oficiale

Nu pot să trec peste concluziile postării:

Nu cred că vom asista la internarea masivă – cum au înțeles mulți – a vârstnicilor – „ca să scape de noi”. Nici nu ar fi posibil de administrat o astfel de acțiune în masă.
Însă niște neghiobi, incapabili să lege cuvintele în fraze logice, au reușit să stârnească panică și să genereze scenarii apocaliptice.

Hotnews.ro – Este închiderea bisericilor o agresiune la adresa libertății religioase?


Cătălin Raiu, teolog și politolog, cadru didactic la Facultatea de Administrație și Afaceri a Universității din București și membru al panelului de experți pe libertate religioasă la OSC, publică pe Hotnews.ro un articol în cadrul căruia analizează decizia autorităților române de închidere a bisericilor și se întreabă dacă această acțiune nu este o agresiune la adresa libertății religioase. În partea de final autorul face o trimitere la situația din Ungaria.

Iată câteva extrase din articolul la care am făcut referire:

„Conform standardelor internaționale, statele nu pot suspenda libertatea religioasă nici în stare de război și nici în stare de urgență. Însă, libertatea religioasă poate fi restrânsă ca măsură excepțională pentru restabilirea ordinii și securității publice sau în situații de epidemii ca măsură excepțională și cu îndeplinirea următoarelor condiții: 1. să fie prevăzută de lege 2. să servească unor scopuri ale corpului politic în integralitatea lui (protejarea securității, a ordinii publice, a sănătății etc.) 3. să fie nediscriminatorie în limbaj și aplicabilitate (4) să servească strict scopului și perioadei anunțate. (…)

Dacă înțelegem libertatea religioasă în sens normativ, ca un drept care-și are limitele în exercitarea altor drepturi (de exemplu, dreptul la o viață sănătoasă) atunci măsurile guvernamentale, inclusiv cele din țara noastră, nu sunt de fapt restricții, ci instrumente pentru armonizarea democratică a mai multor drepturi.
Dacă înțelegem libertatea religioasă în sens larg ca unul dintre drepturile fundamentale ale democrației, susceptibil de a nu avea limitări tocmai pentru că se află la baza piramidei drepturilor și libertăților, atunci măsurile guvernamentale sunt restricții, dar sunt justificabile.

Dincolo de această distincție care are mai degrabă valoare lexicală, întrebarea principală care se pune este dacă ne aflăm în fața unei limitări a libertății religioase per se sau dacă acest episod, pus în context românesc, are și alte valențe din moment ce nu știm cum s-a hotărât aplicarea restricțiilor, ci doar cum s-a comunicat. (…)

Tema restricționării libertății religioase, un drept înțeles la noi ca fiind opțional și neimportant în ciuda experienței recente a regimului comunist și a presiunii occidentale actuale, devine pentru săptămânile următoare o temă de reflecție pentru Parlamentul României, garantul drepturilor și libertăților cetățenești. Parlamentul are are șansa, spre deosebire de vecinii din Ungaria, să cenzureze năravurile militare și să fie atent la limbajul și instrumentele folosite pentru ca această perioadă de criză să nu lase cicatrici adânci în democrația autohtonă.

Contraexemplul care trebuie să ne dea de gândit este segmentul de timp 2010-2012 când Viktor Orban, pe atunci socotit un simplu politician oportunist și extremist, și-a asigurat dominarea politică a Ungariei prin reducerea la tăcere a Parlamentului care, printre altele, i-a votat în 2012 o nouă lege a cultelor prin care nu doar că se restricționa masiv libertatea religioasă, ci se și degradau unele culte religioase la statutul de simple ONG-uri civile.

Ulterior Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat câștig de cauză organizațiilor religioase, presiunea comunității internaționale a crescut denunțând regimul iliberal de la Budapesta, dar Viktor Orban care lucrează de 10 ani cu un Parlament slab, se folosește în prezent de atitudinea care l-a consacrat pentru a cere prin decretul de instituire a stării de urgență din 20 martie puterea de a emite ordonanțe în mod discreționar pentru o perioadă nelimitată de timp, de a suspenda aplicarea unor legi, de a amâna alegerile sine die, precum și pedepsirea cu 3-5 ani de închisoare a persoanelor pe care Guvernul le consideră vinovate pentru obstrucționarea mediatică a efortului de limitare a răspândirii efectelor pandemiei”.

 

Sursa HotNews.ro via RoEvanghelica

Convergente.ro: Epoca întunecării hermeneutice. Cum l-a răstălmăcit Catherine Nixey pe Augustin


Creștinismul a avut un rol important în construcția lumii asa cum o știm noi astăzi, iar acest adevăr este uneori incomod, motiv pentru care trebuie combătut. Este o misiune pe care unii și-o asumă, este un construct ideologic similar cu ceea ce făcea Ministerului Adevărului din romanul 1984 scris de autorul britanic George Orwell.


Prin urmare, Catherine Nixey își propune în cartea Epoca întunecării : cum a distrus creștinismul lumea clasică o deconstrucție a realității și reconstrucția evenimentelor pentru a corespunde unui anumit construct ideologic. Evidențierea acestor aspecte este meritul lui Emanuel Conțac, care, folosindu-se de surse antice contemporane evenimentelor descrise de autoare, relevă mistificările adevărului la care se dedă autoarea.

În partea de final vă las o remarcă a cercetătorului Emanuel Conțac despre cartea Epoca întunecării

Chiar și pentru cei care nu au simpatii creștine, furia autoarei față de moștenirea creștină a Occidentului este greu de explicat.

Vezi articolul pe https://convergente.ro/epoca-intunecarii-hermeneutice-cum-l-a-rastalmacit-catherine-nixey-pe-augustin/

 

Winston Churchill – Sistemul parlamentar e detestabil … dar e cel mai puțin rău


Sistemul parlamentar e detestabil … dar e cel mai puțin rău din câte cunoaștem.

Winston Churchill

Neagu Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Editura Humanitas, București, 2013, p. 343.

Neagu Djuvara – Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite


În cadrul secțiunii dedicate perioadei comuniste din cartea O scurtă istorie ilustrată a românilor, istoricul Neagu Djuvara face o analiză pertinentă, și totodată o demitizare a realizărilor regimului comunist din România, fără a contesta ce anume s-a făcut în perioada amintită. Un alt aspect adus în discuție de autor, atunci când vorbește despre reconstrucție și progres economic, este acela că situația economică a țării noastre ar fi fost alta dacă puteam accepta Planul Marshall și nu am fi avut exploatarea economică prin intermediul societăților mixte sovieto-române cunoscute sub denumirea de SOVROM-uri.

Cu toate acestea este clar, conchide Neagu Djuvara, că într-o anunită măsură am progresat în domeniul economic, dar am regresat în cel moral.


Sursa foto AICI

„Moștenirea cea mai tragică [a regimului comunist din România] constă în faptul că acea jumătate de secol ne-a stricat sufletul. Un regim în care minciuna a fost ridicată la rangul de metodă de guvernare, în care teroarea a dezvoltat lașitatea la cei mai mulți și eroismul imprudent la câțiva, în care delațiunea a fost considerată virtute, în care furtul, nu numai din banul statului, dar și din cel al vecinului, a sfârșit prin a apărea legitim din cauza privațiunilor permanente și a exemplului de înșelăciune venit de sus, un asemenea regim nu putea să nu lase urme profunde în mentalități și comportamente. Ele sunt astăzi piedica majoră în integrarea noastră într-o lume nouă. Răul mi se pare atât de adânc și de generalizat, încât nu știu dacă generația celor care acum sunt tineri îl ca mai putea stârpi. Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite. Poate doar generațiile următoare să reușească a regăsi echilibrul, , dacă ar ști cu hotărâre, să impună cultul cinstei, al respectului pentru cuvântul dat și pentru semeni”.

Neagu Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Editura Humanitas, București, 2013, p. 342.

%d blogeri au apreciat: