Cele 6 ipostaze ale creștinului din România

Publicații fără apartenență religioasă au oferit zilele acestea suplimente explicit religioase . De la publicații sportive și tabloide la ziare quality, acestea au oferit cititorilor cărți pentru copii, filme religioase sau chiar Biblia.

Și revista Historia oferă un conținut editorial de sezon, o analiză a contextului religios românesc care să vină ca un răspuns la întrebarea: „De ce suntem ortodocși?”. Se știe că discursul acesta a fost „mai mult propagandistic, ideologic și încorsetat în clișee, cărora nici măcar nu le cunoaștem originea”, scrie Adevărul. Între cei ce semnează articolele sunt Neagu Djuvara, Răzvan Theodorescu, Radu Preda, Daniel Barbu, Dan Dungaciu.

Deși cifrele arată o majoritate ortodoxă, „datele sunt însă extrem de înşelătoare în privinţa cunoaşterii de fond a sentimentului religios pe care laicul român îl trăieşte şi îl practică”, spune Adevărul. Ca atare, prezintă șase ipostaze sociologice ale religiozității românilor.

1. Prima este aceea a omului religios, credinciosul clasic, care frecventează biserica regulat și are cunoștințele catehetice de bază.

2. A doua categorie e dată de „pelerin”, descris ca „spectatorul fervent şi frecvent al oricăror procesiuni: înfăţişări de icoane, moaşte sau alte «instrumente» eficace religios”.

3. A treia categorie este cea a „credinţei fără apartenenţă”, în care omul crede, dar nu se mai aliniază crezului tradițional al bisericii.

4. „Aparținătorul fără credință” este cel care se consideră parte a bisericii, dar nu prin legături de credință ci prin conexiuni istorice, culturale.

5. În cea de-a cincea postură este „creștinul nepracticant”. El se consideră religios, dar nu manifestă un spirit patriotic față de biserică și nu o frecventează.

6. Ultima categorie este cea a „indiferentului”, care nu se declară ateu, pentru că nici nu îl mai interesează problema. El se declară creștin din inerție, dar este „anesteziat religios”.

Sursa: semneletimpului.ro