Arhive etichetă: Daniel Barbu

La drept vorbind, ce înseamnă să spui adevărul? – Biblioteca Națională a României, 20 februarie 2018


Marți, 20 februarie 2018, de la ora 18:00, la Biblioteca Națională (spațiul Pergament, parter) va avea loc dezbaterea La drept vorbind, ce înseamnă să spui adevărul şi cum îl poţi rosti?, în care profesorii Mircea Dumitru şi Daniel Barbu vor încerca să formuleze răspunsuri la întrebări precum: Există adevăr?; Cum putem defini adevărul obiectiv?; Cum putem stabili faptele în lumina adevărului?; Ce înseamnă să spui adevărul?; Care este raportul dintre opinie şi adevăr, expertiză şi adevăr, credinţă şi adevăr?. Moderator: prof. univ. dr. Otniel Bunaciu.

Inițiat de prof. univ. dr. Daniel Barbu, prof. univ. dr. Otniel Bunaciu, dr. Ana Petrache, dr. Iuliana Conovici, dr. Cătălin Raiu și dr. Bogdan Duca, în colaborare cu Biblioteca Națională a României, Proiectul Emmaus: cunoaşterea ca interpretare, călătorie, mărturie propune o serie de dezbateri şi conferinţe care se adresează universitarilor, cercetătorilor, specialiştilor, dar și tuturor celor interesați de subiect.

https://m.facebook.com/events/

Reclame

Daniel Barbu, Reforma, confesionalizare și revoluțiile naționale – Sesiune de întrebări și răspunsuri


Sesiunea de întrebări și răspunsuri cu profesorul Daniel Barbu pe baza prelegerii “Reforma, confesionalizare și revoluțiile naționale” , pe care a susținut-o în cadrul Conferinței științifice Reforma protestantă și limbajele credinței organizată de Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București în data de 31 octombrie 2017. Evenimentul a fost organizat în contextul celebrării a 500 de ani de Reformă protestantă.

Daniel Barbu, Reforma, confesionalizare și revoluțiile naționale


Reforma, confesionalizare și revoluțiile naționale a fost titlul prelegerii susținute în cadrul Conferinței științifice Reforma protestantă și limbajele credinței organizată de Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București în data de 31 octombrie 2017. Evenimentul a fost organizat în contextul celebrării a 500 de ani de Reformă protestantă.
Prelegerea este una care aduce mai multe elemente de noutate fiind ancorată atât de contextul discuției despre Reforma protestantă, reforma religioasă, cât și de spațiul european și mai specific de cel românesc. Se regăsesc referiri la uniformizarea actului de cult catolic de rit latin prin acțiunea lui Carol cel Mare, cât și referiri la uniformizarea a actului de cult în ceea ce noi numim astăzi bisericile ortodoxe. De altfel, profesorul Daniel Barbu, un om de o erudiție deosebită, are referi la Sir Walter Scott, la Scoția, dar am putea spune și o legătura între Scoția și Biserica Ortodoxă pe care o veți descoperii urmărind prelegerea aceasta.

Conferința științifică „Reforma și limbajul credinței” – Prof. Univ. Dr. Daniel BARBU, Limbajul credinței, un limbaj al exilului?


ITBB – Conferința „Reforma și limbajul credinței” (27 aprilie 2017)


Institutul Teologic Baptist din București (ITBB) organizează în ziua de joi,  27 Aprilie 2107, ora 10:00, în cadrul Centrului de Cercetare pentru Studii  Istorice și Teologice Baptiste în colaborare cu Centrul de cercetare al Credinței și Culturii din cadrul Universității din București, o sesiune de comunicări științifice cu tema: Reforma și limbajul credinței.

La acest eveniment vor participa cu prezentări mai mulți invitați printre care: Prof. univ. dr. Daniel Barbu (Universitatea din București), Pr. Prof. univ. dr. Dumitru Vanca (Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia), Conf. univ. dr. Emil Bartoș (Universitatea din București), Prof. univ. dr. Mihaela Bucin (Universitatea din Szeged), Prof. univ. dr. Otniel Bunaciu (Universitatea din București).

Sursă afiș: https://www.facebook.com/Credinta-si-Cultura-Centru-de-Cercetare-760896810612491/

The Spirit and the Letter


În zilele de 2 și 3 decembrie 2014, la Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din Bucuresti, s-a desfășurat Conferința The Spirit and the Letter (Duhul și Litera), eveniment ce l-a avut ca invitat special pe Profesorul Paul Fiddes de la Oxford.
Fotografiile de la acest eveniment le găsiți in albumul pe care l-am făcut pe pagina de Facebook Istorie Evanghelica. Aici aveți doar un colaj foto.

image

Daniel Barbu despre sensul omului creștin


Biserica Baptista Golgota: 100 de ani de la infiintare


Biserica Baptista Golgota din București sau Titulescu, asa cum mai este cunoscuta, este una dintre bisericile baptiste BCB-Golgota centenar 30 decembrie 2012 - poza de grup cu invitatii (revistacrestinulazi.ro)reprezentative din București  Anul acesta, credincioșii bisericii și nu numai, au celebrat un secol de la înființare  fapt ce a reprezentat un bun prilej de întâlnire și celebrare.

În întâmpinarea momentului, biserica locala a organizat de-a lungul anului diferite evenimente menite sa evoce acest centenar. Toate aceste evenimente au culminat cu întâlnirile din 29-30 decembrie 2012 când au fost invitate o serie de personalități din mediul evanghelic și cultural pentru a se alătura evenimentului special.

Au participat și au luat cuvântul la ineditul eveniment

Prof. univ. Dr.  Daniel BARBU, Ministrul Culturii și Cultelor

Prof. univ. Dr. Daniel BARBU

Pastor Prof. univ. Dr. Otniel-Ioan BUNACIU, Președinte Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România; Vice-Președinte Federația Baptistă Europeană; Decan Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea București

Pastor Prof. univ. Dr. Otniel-Ioan BUNACIU

Pastor Virgil ACHIHAI, Președinte Cultul Creștin după Evanghelie din România; Președinte Alianța Evanghelică din România

Pastor Virgil ACHIHAI

Pastor Conf. univ. Dr. Corneliu BOINGEANU, Președinte Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste București

Pastor Conf. univ. Dr. Corneliu BOINGEANU

Pastor Lect. univ. Dr. Sorin BĂDRĂGAN, Secretar Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste București  Decan Institutul Teologic Baptist din București

Pastor Richard CLARK, Pastor Lect. univ. Dr. Sorin BĂDRĂGAN

Pastor Lect. univ. Drd. Emil MEŞTEREAGĂ, Președinte Comunitatea Penticostală Regională București

Pastor Lect. univ. Drd. Emil MEŞTEREAGĂ

Pastor Dr. Daniel ZIKELI, Episcop Vicar Biserica Luterană Evanghelică

Pastor Dr. Daniel ZIKELI

Pastor Richard CLARK, Reprezentantul Bordului de Misiune Externă al Convenției Baptiste de Sud din Statele Unite ale Americii

Pastor Richard CLARK

Daniel UDRESCU, Biserica Baptistă Internațională din București

Mircea GHITEA, reprezentantul membrilor Bisericii Golgota din S.U.A., membru în Biserica Baptistă Română din Portland, Oregon

Mircea GHITEA

În cadrul programului divin din 30 decembrie 2012 au fost prezentate mesajele înregistrate transmise de doi dintre pastorii care au slujit biserica și sunt în prezent în SUA și Canada. Este vorba de frații pastori Liviu Tiplea și Ioachim Țunea. De asemenea vom citi și mesajele transmise de frați pastori care nu au putut fi prezenți  fratele Valentin Popovici pastorul Bisericii Baptiste Romane din Chicago, fratele prof. dr. Vasile Talpoș, pastorul Bisericii Baptiste Nădejdea  fratele Sami Saviuc pastor misionar în Italia.

Participanții la serviciul religios din data de 29 decembrie 2012

De-a lungul timpului credincioșii s-au adunat la diferite adrese la închinare înainte de a se stabili la actuala locație.

Locațiile Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București

1912-1913    Strada Apele Minerale Nr. 8
1913-1916    Strada Lânăriei Nr. 18
1916-1924    Strada Birjarii Vechi nr. 31 (azi Strada Episcop Radu)
1924-1929    Capela Seminarului Teologic Baptist, Strada Berzei Nr. 29
1929-1932    Strada Gheorghe Şincai Nr. 28 (azi Strada Iacob Negruzzi)
1932-prezent    Şoseaua Basarabilor Nr. 56 A (azi Şoseaua Nicolae Titulescu)

Din materialele istorice prezentate cu ocazia centenarului aflam ca pastorii Bisericii Creștine Baptiste Golgota din Bucureşti, de-a lungul anilor au fost:

Constantin Adorian, pastorul fondator     1912-1954
Dr. Luca L. Sezonov             1933-1938
Dr. Petru Gh. Truţa             1938-1939
Vasile Gaşpar                 1949-1957
Dr. Jean Staneschi            1949-1957
Marcu Nichifor                1954-1957
Dr. Alexa Popovici            1952-1956
Ioachim Ţunea                1954-1977 şi 1978-1994
Vasile Brânzei                1954-1957 şi 1970-1989
Dr. Liviu Ţiplea                1990-1992
Dr. Daniel Mariş            1993-prezent
Trandafir Popovici            1995-prezent
Drd. Teodor-Ioan Colda            2008-prezent

Actualmente pastorii si prezbiterii ordinați ai bisericii locale sunt:

Pastor Dr. Daniel MARIŞ, Rector Institutul Teologic Baptist din Bucureşti
Pastor Trandafir POPOVICI
Pastor Teodor-Ioan COLDA
Prezbiter Beniamin CAPOTĂ
Prezbiter Gavril MORAR
Prezbiter Cornel DUMITRACHE

Text: http://revistacrestinulazi.ro

Foto: Marius Silveșan (cu excepția celei de grup)

Politologul Daniel Barbu a fost numit consilier prezidenţial


Foto: Agerpres

Ziarul Adevărul, precum și alte publicații centrale sau locale anunțau ieri, 7 august 2012, faptul că profesorul universitar și politologul Daniel Barbu a fost numit consilier prezidențial de către președintele interimar Crin Antonescu, urmând să preia departamentul pentru Analiză Politică.

Conform informațiilor publicate pe pagina ziarului Gândul, profesorul Daniel Barbu s-a născut pe 21 mai 1957, are experienţă în domeniul politicii, fiind publicist, eseist, jurnalist şi profesor la Facultatea de Şiinţe Politice, din cadrul Universităţii București.

Conform ziuaveche.ro, Daniel Barbu este doctor în istorie și filosofie. În trecut, acesta a deținut funcția de decan al Facultății de Științe Politice şi pe cea de director al Institutului de Cercetări Politice al Universității din București (1999-2011). Daniel Barbu a mai lucrat în Administraţia Prezidenţială, în perioada 1997-1998, când a fost consilier de stat, pe vremea preşedintelui Emil Constantinescu. În 2000, a fost decorat cu Ordinul Naţional Steaua României, pentru activitatea în domeniul învățământului superior.

Sesiune de comunicări știintifice: Implicarea socială a bisericilor creștine în perioada contemporană


FACULTATEA DE TEOLOGIE BAPTISTĂ,
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
INSTITUTUL TEOLOGIC BAPTIST BUCUREȘTI și
FUNDAȚIA PROVIDENȚA
organizează
Sesiunea de Comunicări Științifice cu participare internațională cu tema:
Implicarea socială a bisericilor creștine în perioada contemporană

Evenimentul se va desfăşura vineri, 25 mai 2012, în Sala mare a Bibliotecii Școlii Rut, Str. Lacul Bucura, nr. 9-13, sector 5, București. Sesiunea de comunicări științifice marchează sărbătorirea a 20 de ani de implicare socială a Fundației Providența, care este și sponsor al simpozionului.

Vor prezenta lucrări:
Prof. Dr. Otniel Ioan Bunaciu, decan, Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București și președinte, Fundația Providența
Prof. Dr. Daniel Barbu, Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București
Conf. Dr. Daniel Mariș, rector, Institutul Teologic Baptist București
Gunnar Bremer, German Baptist Aid, Uniunea Baptistă din Germania
Lect. Dr. Sorin Bădrăgan, decan, Institutul Teologic Baptist București
Va participa și Dr. Daniel Vestal, președinte al Cooperative Baptist Fellowship, Statele Unite ale Americii

Program:
9.30 -11.30 – Prezentarea lucrărilor
11.30 – 12.00 Pauză de cafea
12.00 – 12.10 Program artistic al elevilor Școlii Rut
12.10 – 13.00 – Salutări din partea oficialităților
13.00 – 14. 00 Prânz
14. 00 – 15.30 – Întrebări și concluzii
P.S. va rugam sa confirmati participarea până în data de 22.05.2012.

Mulțumim,
Ema Talpoș,
Facultatea de Teologie Baptistă din București
********************
UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE BAPTISTĂ
Str. Berzei, nr. 29, Sector 1,
BUCUREȘTI
Telefon/Fax: (+40) 021 318 1593
E-mail: teologiebaptista@yahoo.com

http://revistacrestinulazi.ro/2012/05/bucuresti-sesiune-de-comunicari-stiintifice/

Sorin Sabou – Firea românilor si Evanghelia (IV)


Sorin Sabou – Firea romanilor si Evanghelia (I)


Bogdan Duca, ”Tentaţia marxismului. Elemente marxiste în doctrina socială a Bisericii Catolice”


Bogdan Duca

Bogdan Duca (facebook.com)

Un amic a finalizat cu succes studiile doctorale în cadrul Universității București cu o temă despre Biserica Catolică. Lucrarea a fost coordonată de către Prof. univ. dr. Daniel Barbu. Preiau mai jos de pe blogul său http://romanianneocon.wordpress.com/   prezentarea susținută în timpul ceremoniei.

„Verdictul istoriei s-ar putea dovedi a fi acela că redeşteptarea conştiinţei sociale creştine a constituit singura realizare pozitivă a lui Karl Marx” reflecta Karl Popper despre tentaţia marxismului asupra gândirii sociale creştine. Această teză de doctorat, susţinută astăzi public, dă dreptate filosofului austriac, în sensul în care în secolul XX, sub impulsul marxismului, reflecţia şi acţiunile Bisericilor şi confesiunilor creştine au căpătat o prioritară dimensiune socială. Desigur, această temă se ocupă de un aspect particular al gândirii sociale creştine, doctrina socială a Bisericii Catolice, aşa cum este ea înţeleasă şi formulată începând cu secolul al XIX-lea. Dar puterea de influenţă a doctrinei sociale catolice asupra reflecţiei sociale creştine este un fapt deja demonstrat de o întreagă literatură de specialitate. Menţionăm doar faptul cumva anecdotic că unica lucrare de sinteză a magisteriului social ortodox apărută în România de după decembrie 1989 conţine şi enciclica Rerum novarum.
Teza de doctorat pe care o susţin public astăzi se desfăşoară pe două planuri. Unul din planuri (capitolele I- VI) urmăreşte cursul istoric al evoluţiei doctrinei sociale catolice din perioada pre-modernă până la ultima enciclică socială a papei Benedict al XVI-lea (Caritas in veritate). Aceste capitole încearcă să construiască şi o istorie paralelă între evoluţia doctrinei sociale catolice şi viaţa zbuciumată a marxismului, încercând să surprindă punctele de contact dar şi caracteristicile diverselor marxisme ce au putut influenţa sau nu catolicismul.
Această cercetare cronologică şi factuală a stat la baza descoperirii discontinuităţilor din interiorul magisteriului social catolic, discontinuităţi ce, în opinia mea, argumentată chiar de acest excurs istoric, au favorizat tentaţia marxismului. Aceste discontinuităţi, ce pot fi regăsite şi în istoria ecleziastică premodernă, afectând domenii teologice colaterale doctrinei sociale, precum ecleziologia şi dreptul canonic, par să jaloneze, în opinia mea, istoria Catolicismului, împărţind-o în epoci distincte.
Conciliul Vatican II, pregătit desigur de o întreagă evoluţie a magisteriului catolic de la papa Benedict al XV-lea încoace reprezintă ultima discontinuitate din istoria ecleziastică,accentuarea aspectului social al misiunii Bisericii, făcută de conciliu şi de cei ce au administrat şi continuă să administreze litera şi (mai ales) “spiritul” documentelor conciliare, făcând acest moment deosebit de important pentru subiectul acestei cercetări doctorale.
Pentru a demonstra această discontinuitate,am luat ca punct de reper tocmai enciclica considerată a fi Magna Charta a doctrinei sociale catolice, Rerum novarum şi pe autorul acesteia, papa Leon al XIII-lea. Am încercat să arăt caracterul conservator, loial Bisericii Catolice aşa cum fusese gândită la conciliul de la Trident, al magisteriului acestui pontificat care, departe de a propune ceva nou, insistă tocmai pe replierea în tradiţie. Considerat reformator din pricina enciclicei Rerum novarum, Leon al XIII-lea a fost nu doar autorul de facto al celebrului Syllabus, al predecesorului său, Pius al IX-lea, dar şi cel ce propune tomismul ca singură filosofie oficială a Bisericii Catolice. Chiar Rerum novarum este dovada felului în care, distingând între magisteriul normativ (loial jusnaturalismului) şi spiritualitatea ordinului dominican, din care sfântul Toma făcea parte, papa condamnă indirect, fără să nominalizeze, doctrina despre proprietate a doctorului angelic.
Abia pontificatul papei Benedict al XV-lea, sau mai precis condiţiile externe ce au particularizat acest pontificat (primul război mondial) forţează schimbarea perspectivei Bisericii Catolice asupra chiar rolului Sfântului Scaun în raport cu lumea. Benedict reia, în deplină armonie cu diplomaţia vaticană din acea vreme, loială doctrinei gelasiene, o viziune asupra catolicităţii mesajului magisterial.
Toată această perioadă, discursul social al Romei este dominat de o singură temă, vizibilă încă din secolul al XVIII-lea, denunţarea modernismului, înţeles ca o sumă a erorilor, şi erezie. Socialismul nu este condamnat decât din perspectiva dispreţului său faţă de proprietatea privată, subiect al dreptului natural pentru magisteriul catolic ca şi pentru materialismul său dialectic.
Quasi-sinonimia dintre modernism, liberalism şi progresism din secolul al XIX-lea, face ca socialismul, prin anti-liberalismul său, să poată fi privit dinspre Catolicism ca un posibil “tovarăş de drum”.
Revoluţia bolşevică, în primii săi ani, a fost privită de Roma cu un amestec de nelinişte şi speranţă: nelinişte faţă de politicile anti-clericale ale tânărului regim sovietic şi speranţă că acest anticlericalism, care a distrus oricum autocraţia ortodoxistă şi anti-catolică a Rusiei imperiale, nu este altceva decât un simplu şi trecător exces revoluţionar. Însă speranţa iluzorie va fi repede spulberată, Biserica Catolică fiind obligată să se confrunte direct cu ideologia comunistă pe care o condamnă ca fiind intrisec perversă (Pius al XI-lea).
Marxismul însuşi cunoaşte evoluţiile sale, multe dintre ele independent sau în relativă opoziţie faţă de comunismul bolşevic, condamnarea fermă a comunismului de către Pius al XI-lea şi excomunicarea comuniştilor catolici de către Pius al XII-lea, provocând, paradoxal înmulţirea posibilităţilor tentaţiei din perspectiva unor marxisme mai mult sau mai puţin imaginare (în sensul dat expresiei de Aron).
Nici comuniştii loiali Internaţionalei a IV-a nu au ignorat posibilităţile şi foloasele electorale ale colaborării pe linie socială dintre ei şi catolici. Politica mâinii întinse, propusă de Thorrez în Franţa, alăturarea în lupta de rezistenţă antinazistă a catolicilor şi comuniştilor, apariţia mişcării preoţilor muncitori, apariţia intelectualilor catolici progresişti care vedeau în Karl Marx un potenţial nou aristotel pentru o nouă scolastică catolică, sunt tot atâtea momente de întâlnire făcute în ciuda sau pur şi simplu întru ignorarea unui magisteriu ferm anti-comunist.
În perioada de după al doilea război mondial, Biserica Catolică este obligată să accepte despărţirea de propriul său copil politic: creştin-democraţia. Această doctrină politică ivită din deschiderea propusă de Pius al X-lea catolicilor italieni la începutul secolului XX, se înstrăinează tot mai mult de conservatorismul magisteriului papal, opţiunea pentru democraţie eclipsând definitiv pe cea pentru creştinism. Anii 50 acutizează această ruptură (mai ales după eşecul aşa-numitei “operaţiuni Sturzo”), divorţul fiind consfinţit de…..referendumul cu privire la divorţuri din Italia anilor 70.
Conciliul Vatican II va evita să condamne comunismul, în ciuda solicitării unei părţi a episcopatului catolic în acel sens. În atmosfera postconciliară ceea ce nu a fost condamnat a fost receptat ca fiind ceva acceptat. Discursul social catolic de la Vatican II a fost marcat de respingerea modernismului liberal, poziţiile condamnării fiind tot mai accentuat de stânga. Urmând unui trend remarcat de Alain Besancon ca având început în magisteriul social al papei Pius al XI-lea, doctrina socială catolică şi-a modificat substanţial raportarea la dreptul natural. Viziunea asupra proprietăţii a suferit astfel o transformare dramatică în documentele conciliare faţă de cea din timpul pontificatului lui Leon al XIII-lea, de exemplu.
Condamnând modernismul liberal, de această dată identificat cu capitalismul, instrumentarul teoretic marxist a devenit interesant pentru teoreticienii sociali catolici. Acest fapt va genera în forma sa radicală (condamnată de Roma) teologia eliberării din America latină şi într-un mod mai moderat, va influenţa magisteriul social catolic de după anul 1989, când prăbuşirea lagărului socialismului real a făcut ca pericolul comunist să pară o poveste închisă.

Al doilea plan al tezei mele de doctorat este unul teoretic.

Citește continuare pe http://romanianneocon.wordpress.com/

La multi ani, Prof. Dr. Daniel Barbu


Daniel Barbu (b. May 21, 1957) is a Romanian political scientist, publisher, essayist, journalist, and professor at the University of Bucharest‘s Faculty of Political Science. The head of the Research Institute at the University of Bucharest, and former dean of the Faculty, he was also director of Realitatea Românească, a daily newspaper, in 1991-1992. Barbu worked as a State Adviser for President Emil Constantinescu between 1997 and 1999. He is the author as of June 2007 of eight books and many more articles on political science, and a contributor to the magazine Sfera Politicii.

Early years

Barbu was born in Bucharest, and graduated from the Nicolae Bălcescu High School (the present-day Saint Sava National College) in 1976. In 1976, the Union of Communist Youth, official youth organization in Communist Romania, refused to grant him permission to attend either the Faculty of History-Philosophy or that of Law. Consequently, Barbu attended Art History in Cluj-Napoca, at the present-day Babeş-Bolyai University, graduating in 1980. He then was employed as a curator at the Village Museum (1980) and the National Museum of Romanian History (1981–1986). Between 1987 and 1992, he was a researcher at Bucharest University’s Institute of South-Eastern European Studies.

Post-1989

After the Romanian Revolution of 1989, he took doctoral training in Switzerland, at the University of Fribourg‘s Faculty of Theology; he received a Ph.D. in history from the Babeş-Bolyai University in 1991. In 1999, he took a second doctorate, in Philosophy, from the University of Bucharest, where he has been teaching since 1991.

Between 1990 and 1991, he was head of Editura Meridiane, a prestigious Bucharest-based publishing house.

Barbu was the Dean of the Political Science Department of the University of Bucharest from 1994 to 2000, and then again from 2002 to 2004. Since 2004, he has been the Political Science Chair of the Political Science Department of the University of Bucharest.

He has been a visiting Professor at the École des hautes études en sciences sociales in Paris, the La Sapienza University in Rome, the National and Kapodistrian University of Athens, Pittsburg State University, Jackson State University, and many others.

Barbu has specialized in the Comparative History of European Civilizations, Political Science and Comparative Political Science, Social and Political Models of the State, Minorities and Confessional Groups in Romania, Constitutions, Government, and Politics in Europe, Totalitarian Regimes, Communisme et Socialisme d’État, and Political Anthropology.

Latest works

  • Die abwesende Republik [The Absent Republic], Frank & Timme, Berlin, 2009.
  • Politica pentru barbari [Politics for the Barbarians], Nemira, Bucharest, 2005.
  • Republica absentă. Politică şi societate în România postcomunistă [The Absent Republic. Politics and Society in Post-Communist Romania], 2nd edition (revisited), Nemira, Bucharest, 2004.
  • Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică românească [Byzantium contra Byzantium. Exploring Romanian political culture], Nemira, Bucharest, 2001 (1st ed. 1999).
  • O arheologie constituțională românească. Studii şi documente [A Romanian constitutional archeology. Studies and documents], Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2000.
  • Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la production politique de la foi au Moyen Âge [Byzantium, Rome, and the Romanians. Essays on the political production of faith in the Middle Ages], Éditions Babel, Bucarest, 1998.
  • Şapte teme de politică românească [Seven Themes of Romanian Politics], Antet, Bucharest, 1997.

http://en.wikipedia.org/

Pentru alte  detalii accesați http://www.unibuc.ro

Ca unul care am avut personal onoarea să-l cunosc și să-l apreciez pentru profesionalitatea analizelor sale îi urez la mulți ani. Pentru cei interesați, menționez că site-ul Istorie Evanghelică a publicat de-a lungul timpului mai multe articole ale distinsului politolog, precum și anunțuri despre conferințe sau  prelegeri la care acesta a participat.

Cele 6 ipostaze ale creștinului din România


Publicații fără apartenență religioasă au oferit zilele acestea suplimente explicit religioase . De la publicații sportive și tabloide la ziare quality, acestea au oferit cititorilor cărți pentru copii, filme religioase sau chiar Biblia.

credinciosiromani_400Și revista Historia oferă un conținut editorial de sezon, o analiză a contextului religios românesc care să vină ca un răspuns la întrebarea: „De ce suntem ortodocși?”. Se știe că discursul acesta a fost „mai mult propagandistic, ideologic și încorsetat în clișee, cărora nici măcar nu le cunoaștem originea”, scrie Adevărul. Între cei ce semnează articolele sunt Neagu Djuvara, Răzvan Theodorescu, Radu Preda, Daniel Barbu, Dan Dungaciu.

Deși cifrele arată o majoritate ortodoxă, „datele sunt însă extrem de înşelătoare în privinţa cunoaşterii de fond a sentimentului religios pe care laicul român îl trăieşte şi îl practică”, spune Adevărul. Ca atare, prezintă șase ipostaze sociologice ale religiozității românilor.

1. Prima este aceea a omului religios, credinciosul clasic, care frecventează biserica regulat și are cunoștințele catehetice de bază.

2. A doua categorie e dată de „pelerin”, descris ca „spectatorul fervent şi frecvent al oricăror procesiuni: înfăţişări de icoane, moaşte sau alte «instrumente» eficace religios”.

3. A treia categorie este cea a „credinţei fără apartenenţă”, în care omul crede, dar nu se mai aliniază crezului tradițional al bisericii.

4. „Aparținătorul fără credință” este cel care se consideră parte a bisericii, dar nu prin legături de credință ci prin conexiuni istorice, culturale.

5. În cea de-a cincea postură este „creștinul nepracticant”. El se consideră religios, dar nu manifestă un spirit patriotic față de biserică și nu o frecventează.

6. Ultima categorie este cea a „indiferentului”, care nu se declară ateu, pentru că nici nu îl mai interesează problema. El se declară creștin din inerție, dar este „anesteziat religios”.

Sursa: semneletimpului.ro

Articole similare

De ce suntem ortodocşi?

Razvan Theodorescu: E o enormitate a afirma ca ne-am nascut ortodocşi

De ce religia catolică a cumanilor nu i-a influenţat pe români. Interviu cu Neagu Djuvara

Conferinta “Romania contemporana: de-secularizata sau post-seculara”


Mai multe detalii pe site-ul catholica.ro

Anticomunismul s-a rostit cu mijloacele intelectuale ale puterii comuniste


”Anticomunismul s-a desfăşurat (…) în gîndire şi s-a rostit cu mijloacele intelectuale ale puterii comuniste”.

Daniel Barbu, Ceauşescu şi poporul, în Revista Historia, An X, Nr.99, Martie 2010, p.97

Trecutul in discursul actorilor politici


Actorii (politici) care utilizează trecutul în discursul lor o fac de regulă pentru a atribui răspinderi în contul adversarilor lor şi pentru a se sustrage de la aprticiparea de la acelaşi trecut comun.

Daniel Barbu, Ceauşescu şi poporul, în Revista Historia, An X, Nr.99, Martie 2010, pp.96-97

%d blogeri au apreciat asta: