„Referitor la cartea de față trebuie subliniat încă de la început, că munca depusă de autor în strângerea documentelor, pasiunea și uneori insistența de care a dat dovadă în a-și atinge obiectivele propuse se cer apreciate, lăudate și încurajate în continuare.

            Totodată este evident încă de la început că această carte ocupă o parte din golul lăsat de înaintașii noștri care, deși aveau capacitatea intelectuală și disponibilitate pentru a se dedica scrierii unei altfel de cărți, nu au făcut-o, parcă încurajând pe tânărul Bogdan Emanuel Răduț, să se implice într-un astfel de proiect editorial.

            Trebuie subliniat că documentele ce se regăsesc în lucrare sunt de departe cele mai importante mărturii ale istoriei creștinilor după Evanghelie, și în același timp, pot deveni în mâna unui cercetător iscusit un veritabil instrument de cercetare viitoare.”

Virgil Achihai (extras din cuvântul înainte)

***

 „Apăruţi în România la finele secolului XIX, aceştia au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în perioada interbelică, au devenit în 1946 cult şi, bineînţeles, au cunoscut ororile regimului comunist. Vremurile de democraţie şi libertate de după 1989, au adus Cultului Creştin după Evanghelie posibilitatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ, centre sociale, implicări culturale, etc. Prin urmare şi-a pus amprenta pe dezvoltarea societăţii româneşti, apărând cu consecvenţă drepturile şi demnitatea umană, dar nu în detrimentul valorilor biblice. Autoritatea în Bisericile Creştine după Evanghelie rămâne Biblia.”

***

După cum am menționat mai sus, documentele din această carte au fost împărţite în două: normative şi cultice.

La cele normative autorul a „reunit extrase din constituțiile României privind drepturile şi libertăţile religioase, cele trei legi ale cultelor din România (1928, 1948 şi 2006), decrete, decizii şi legi privind asociaţiile religioase. De mare importanţă internă sunt statutele de organizare şi funcţionare a Cultului, normă internă a creştinilor după Evanghelie. Se mai pot citi documente privind Alianţa Evanghelică din România, la care Biserica Creştină după Evanghelie este membru fondator.
La cele cultice am reunit mărturisirile de credinţă şi crezurile care definesc principiile doctrinar‐dogmatice ale Cultului. Am adăugat şi Crezul Alianţei Evanghelice, fiindcă defineşte principiile doctrinar‐dogmatice adoptate de cultele membre (baptist, creştin după Evanghelie şi penticostal).
Studiul introductiv trasează –  în linii mari – apariţia, istoria şi evoluţia creştinilor după Evanghelie în România. Era necesară scrierea lui, şi apariţia volumului de faţă totodată, pentru a completa un gol existent de prea multă vreme.
Dacă pentru celelalte biserici şi culte există astfel de lucrări de istorie, iată că acum apare şi pentru creştinii după Evanghelie.”

Bogdan Emanuel Răduț, extras din Argumentul cărții