Maxima zilei – 6 octombrie 2015

Viața de credință este o probă de maraton.
Daniel Mariș (4.10.2015)
Corul Bisericii Creștine după Evanghelie Izbânda, Calea crucii eu voi urma
Corul Bisericii Creștine după Evanghelie Izbânda dirijat de Dorothea Caraman într-o interpretare de excepție cu prilejul festivității de deschidere a anului universitar 2015/2016 a Institutul Teologic Creștin după Evanghelie Timotheus din București.
Conf. univ. Dr. Daniel Mariș la Festivitatea de deschidere a anului universitar 2015/2016 a Institutului Teologic Creștin după Evanghelie Timotheus
În aceste momente la Biserica Creștină după Evanghelie Izbânda din București are loc festivitatea de deschidere a anului universitar 2015-2016 a Institutului Teologic Creștin după Evanghelie Timotheus din București.
La acest eveniment a fost invitat și Conf. univ. Dr. Daniel Mariș, rectorul Institutului Teologic Baptist din București.
*
Mesajul pe care îl transmite studenților, profesorilor și celorlalți participanți la acest eveniment se bazează pe un pasaj din Epistola Apostolului Pavel către evrei capitolul 12.
Acesta accentuează faptul că trebuie să alergăm cu stăruință în viața de credință.
Viața de credință este o probă de maraton.
1. Stăruință
2. Motivare
Două din ideile principale ale mesajului motivație al rectorului ITBB.
Nimic nu este mai încurajator pentru noi decât exemplul celor dinaintea noastră.
Maxima zilei – 4 octombrie 2015
Înțelepciunea nu are nevoie de multă învățătură.
Seneca
Maxima zilei – 3 octombrie 2015
Înțelepciunea este știința vieții.
Seneca
Persecuția baptiștilor în perioada interbelică. Studiu de caz – sentință de condamnare Gligor Cristea (1924) – Marius Silveșan
Acest articol, pe care l-am realizat pentru numărul din octombrie 2015 al Revistei România Evanghelică, reprezintă un studiu de caz referitor la Gligor Cristea, un pionier al credinței baptiste din România. Prin intermediul acestuia am dorit să aduc în atenția celor interesați un aspect sensibil și puțin abordat în cercetările științifice, cel al persecuției creștinilor evanghelici în perioada interbelică. Deși din punct de vedere al organizării politice și evoluției politico-economice, per ansamblu, în perioada interbelică avem un progres, din punct de vedere al respectării drepturilor și libertatilor religioase ale creștinilor evanghelici, dar și a altor minorități religioase vorbim de perioade de libertate care alternează cu persecuții. Prin urmare, perioada de libertate libertate politică nu a coincis în cazul României interbelice și cu atât mai putin după aceea, cu una a libertății religioase. În fapt, perioada 1920-1940 a fost una în care perioadele de libertate au alternat cu cele de îngrădire ale acesteia. Faptele acestor înaintași ai credinței au rolul de a ne readuce în atenție pericolele pe care le-au avut de înfruntat pentru ca Evanghelia să fie vestită.
Anul 1918 a fost unul de mari speranțe atât pentru români în general, cât și pentru creștinii evanghelici (baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie, adventiști). Aceștia au sperat că odată realizată România Mare autoritățile române le vor prezerva și drepturile pe care aceștia le-au avut înainte. Perioada care a urmat a arătat faptul că autoritățile nu și-au ținut promisiunea dată, cel puțin nu în cazul credincioșilor baptiști cărora li se promisese recunoașterea statutului de cult religios la nivelul întregii țări. Acest lucru nu s-a realizat, recunoașterea statutului a fost numai pentru Transilvania și localitățile limitrofe. O recunoaștere la nivelul întregii Români Mari s-a realizat în februarie 1940, dar aceasta recunoașterea a durat până în decembrie 1942 când baptiștii alături de creștini după Evanghelie și adventiști aceștia au fost interziși, iar locașurile de cult confiscate. Aceiași soartă au avut-o și penticostalii, dar în 1942 ei erau deja interziși.
În ceea ce privește…
Vezi articolul original 300 de cuvinte mai mult
Maxima zilei – 2 octombrie 2015
Calea spre culmea demnității este anevoioasă.
Seneca
















