Erau cu totii stransi in camera de sus
cei unspe’ si cu Iuda, alaturi de Isus
Pe masa erau azimi, verdet’ amar, mujdei
si-oriunde te-ntorceai era miros de miei…

Credeau c-aveau de toate: azimi, verdeturi, miel,
stiau ca ce lipseste, le va preface El…
…uitara de lighean…uitara de prosop…
…uitara chiar de tot de geamatul lui David din psalmul cu isop…

…uitara de iubire, toti se priveau de sus
si-uimiti au fost sa-L vada stergarul cum si-a pus…
si-atunci au inteles, si-au inteles deplin
ca le lipsea chiar Painea, ca-n cupa, n-aveau Vin…

………………………………………………………………………..

S-a asternut tacerea, Isus s-a ridicat
Erau acum doar ei, caci Iuda a plecat…
” – Cine-Mi mananca trupul si bea sangele Meu,
Va spun, va fi numit, copil de Dumnezeu ”

……………………………………………………………………

Din mana-n mana painea o frangem in bucati,
Si cupa in tacere sorbind-o-ntreaga, toti
sa intelegem bine, in taina, adanc, deplin
Isus Hristos…

„Cele mai importante dogme creștine s-au formulat ca răspunsuri la erezii. Ele au rezultat din dezbateri de idei, uneori chiar sîngeroase, însemnînd, de fapt, răspunsuri date de Biserică, prin vocile patriarhilor și episcopilor săi, provocărilor venite, cel mai adesea, chiar din interiorul Bisericii. Dogma, care se pretinde a fi indiscutabilă, este, deci, rodul unor discuții. Ce altceva sînt conciliile – sursa principală a dogmelor?

Ce vreau să spun, în cele cîteva rînduri fatalmente schematice, este că dogma, deși pare masivă și antipatică, are suplețe și este disponibilă speculației inteligenței. Doar că nu se lasă destructurată cu viteza Internetului.

Privite din perspectiva Bisericii Creștine, dogmele au avut efecte mixte. Pe de o parte, au fost extrem de folositoare, pentru că au dat stabilitate și coerență pe termen lung credinței și practicii religioase, eliminînd derapajele eretice. Pe de altă parte, au fost un instrument mult folosit pentru pierderea unității Bisericii lui Cristos…