O noapte sfântă: Concerte de colinde cu bass baritonul Daniel Prunaru – Bucureşti, decembrie 2025

BCB Nădejdea Bucureşti
24 decembrie 2025 de la ora 17 (ajunul Crăciunului)
25 decembrie 2025 de la ora 10 (ziua de Crăciun)
Mesajul Institutului Teologic Baptist cu prilejul celebrării întrupării Domnului (Crăciun) 2024

Nașterea Mântuitorului continuă să aducă lumina în întunericul lumii, pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui și speranță în inimile noastre.
Vă dorim bucurie sfântă alături de cei dragi, pace și speranță în inimi aduse prin întruparea Fiului lui Dumnezeu în lumea noastră.
Rector
Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș
Institutul Teologic Baptist Bucuresti
Ovidiu Rusnac, Mesaj cu prilejul celebrării întrupării Domnului
Iubiți credincioși,
În aceste zile creștinii de pretutindeni sărbătoresc întruparea Fiului lui Dumnezeu. Lucrul acesta este bun înaintea lui Dumnezeu. El a trimis atunci oastea cerească de îngeri să cânte „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” (Luca 2:14).
Astăzi, îngerii Lui suntem noi, care avem exact aceeași misiune – să spunem tuturor mărețul mesaj al Crăciunului: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4:12). Domnul Isus S-a făcut asemenea nouă pentru ca și noi, prin credința în El, să devenim asemenea Lui. Iată esența sărbătorii!
Din toată inima vă doresc sărbători binecuvântate, cu mulțumire și împlinire sufletească, spre slava lui Dumnezeu!
Pastor,
Ovidiu Rusnac
Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” București, strada Luduș, nr. 4
Iosif Dragomir – Ar trebui creștinii să aibă brazi de Crăciun?
Un punct de vedere legată de controversa legată de brazii de Crăciun.

Pe măsură ce Sezonul Crăciunului se apropie, uneori apar întrebări ca aceasta. Ca orice lucru în viaţă, este important să abordăm aceste probleme cu discernământ biblic.
În acest caz, nu vedem nimic în neregulă cu tradiţionalul brad de Crăciun. Cu toate acestea, unii au învăţat că este greşit ca cineva să aibă un brad de Crăciun în casa lor. Dar sunt motivele lor valabile? Noi nu credem. Să ne uităm la cele două obiecţii cele mai frecvente pe care le fac oamenii împotriva unui brad de Crăciun.
În primul rând, unii obiectează pe baza faptului că brazii de Crăciun au origini păgâne. Se crede că Bonifaciu, misionar englez în Germania în secolul al VIII-lea, a instituit primul brad de Crăciun. Se presupune că a înlocuit jertfele pentru stejarul sacru al zeului Odin cu un brad împodobit în onoarea lui Hristos. Dar anumite alte relatări susţin că Martin Luther a introdus bradul de Crăciun luminat cu lumânări. Pe baza acestor informaţii, ai putea spune că bradul de Crăciun are o obârşie creştină distinsă.
Cu toate acestea, chiar dacă ar fi în mod clar stabilit un fundal păgân, asta nu ar însemna neapărat că nu ne-am putea bucura de folosirea unui brad de Crăciun. Poate că următoarea analogie pe care am găsit-o pe internet va ajuta.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armata americană a folosit câteva insule îndepărtate din Pacificul de Sud pentru piste de aterizare temporare şi depozite de aprovizionare. Înainte de acea vreme, indigenii tribali nu văzuseră niciodată tehnologia modernă de aproape. Avioane mari de marfă s-au umplut cu o serie de bunuri materiale şi, pentru prima dată, insularii au văzut brichete (pe care le-au considerat a fi miraculoase), jeep-uri, frigidere, radiouri, unelte electrice şi multe varietăţi de alimente.
Când războiul s-a terminat, insularii au ajuns la concluzia că oamenii care aduceau marfă erau zei, aşa că au început să construiască altare pentru zeii încărcăturii. Ei sperau că zeii mărfurilor se vor întoarce cu mai multe mărfuri.
Majoritatea oamenilor nici măcar nu ştiu despre această superstiţie religioasă. În mod similar, puţini ştiu ceva despre venerarea copacilor. Când un copil scoate un cadou mare de sub bradul de Crăciun şi desface un model mare de avion de marfă, nimeni nu vede acel obiect ca pe un idol. Nici nu vedem bradul de Crăciun ca fiind un fel de zeu cadou. Înţelegem diferenţa dintre o jucărie şi un idol la fel de clar precum înţelegem diferenţa dintre un idol şi un brad de Crăciun. Nu vedem nici un motiv valid pentru a face vreo legătură între brazii de Crăciun şi idolii de lemn sau închinarea la copaci. Cei care insistă să facă astfel de asociaţii ar trebui să ia notă de avertismentele din Scriptură împotriva faptului de a ne judeca unii pe alţii „asupra părerilor îndoelnice”(Romani 14:1).
O altă obiecţie comună este afirmaţia că brazii de Crăciun sunt interzişi în Scriptură. Ieremia 10 este folosit în mod obişnuit pentru a susţine acest punct de vedere. Dar o privire mai atentă la pasaj va arăta că nu are nimic de-a face cu brazii de Crăciun şi totul are de-a face cu închinarea la idoli. Ieremia 10:8 spune: „Toţi laolaltă, sînt proşti* şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decît deşertăciune, e lemn!”
Închinarea la idoli era o încălcare clară a celor Zece Porunci. Exodul 20:3-6 spune: „Să* nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să* nu ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos de cît pămîntul. Să nu* te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos**, care† pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur* pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.”
Nu există nici o legătură între închinarea la idoli şi folosirea brazilor de Crăciun. Nu ar trebui să fim îngrijoraţi de argumentele fără temei împotriva decoraţiunilor de Crăciun. Mai degrabă, ar trebui să fim concentraţi pe Hristosul Crăciunului şi să ne dăm toată străduinţa să ne amintim de motivul real al sezonului.
Mesaj de Crăciun

Astăzi pentru o parte însemnată a omenirii este o zi deosebită cunoscută în termeni populari sub numele de Crăciun, însă eveniment se referă la nașterea Domnului Isus Hristos în această lume. Astfel, nasterea Domnului a fost și continuă să fie un eveniment central în istoria lumii cu implicații majore asupra intregii societăți umane. Este cea care a împărțit istoria în două: înainte de Hristos și după Hristos. De asemenea, esența acestei sărbători ține de sarbatorit si nu de bucate sau bunătatea umana. Ne bucurăm de ele, le savurăm și ne propunem să fim mai buni, însă Hristos nu pentru aceasta a venit în lume, ci să salveze umanitatea căzută. A venit ca să fie Domn! Sărbători cu liniște și pace!
Dănuț Jemna: „Avem nevoie de un Crăciun care să stimuleze solidaritatea și modestia”

Avem nevoie de un Crăciun care să stimuleze solidaritatea și modestia. Și avem nevoie ca acest spirit să continue dincolo de cele două săptămâni de sărbătoare care reușesc să ne schimbe puțin, măcar pentru moment, și să ne facă mai buni, mai atenți la ceilalți și la nevoile lor.
https://danutj.wordpress.com/2022/12/22/craciunul-de-care-avem-nevoie/
Marius Silveșan – Mesaj cu prilejul Celebrării Nașterii Domnului – decembrie 2020
Nașterea Domnului, Crăciunul cum este cunoscut acest moment, este un moment de bucurie, dar și de reflecție personală și comunitară. Nașterea lui Isus nu este doar un eveniment spiritual sau local, ci unul care trece dincolo de limitele menționate ducând la împărțirea istoriei înainte și după Hristos. Întruparea Sa este așadar un moment de bucurie, dar și de reflecție. un concept aparent ușor, dar în realitate complex.
Vestea nașterii lui Isus să ne învioreze inimile, dar să nu uităm că o celebrare adecvată trebuie să țină cont atât de bucuria nașterii, cât și de jertfa de pe cruce și de biruința asupra morții prin învierea glorioasă.
Cu prețuire, Marius Silveșan!
Sărbători (și) cu ierburi amare
În contextul lunii cadourilor care se instalează în această perioadă, smintindu-ne cu zurgălăi şi Crăciunei de sezon, dar şi în contextul amar al acestui an pentru evanghelicii din România, aş vrea să contextualizez afirmaţia “Naşterea Domnului Isus este manifestarea plenară a bunătăţii lui Dumnezeu şi a iubirii lui de oameni.” (din pastorala lui Iosif Ţon afişată pe Blog creştin) şi să ne aducem aminte în ce moment al istoriei ne aflăm.
ÎNTRUPAREA Domnului Isus ar fi un concept mai amplu decît NAŞTEREA, chiar dacă sărbătorile de iarnă ne obligă, festivist, chiar hlizit, să ne concentrăm asupra evenimentului naşterii unui copil (celebru). Dar pînă şi întruparea e un concept slab dacă vrem să scoatem în evidenţă “manifestarea plenară”. JERTFA e un concept mult mai explicit. Dar după vineri vine… duminica: ÎNVIEREA. Dacă n-a înviat Hristos… credinţa e zadarnică.
Hristos s-a concentrat asupra misiunii Sale. De fapt singur a trebuit să meargă pînă la capăt. Drumul Lui a fost presărat cu “ierburi amare”, precum evreii trebuiau să celebreze, în grabă, de Paşte, amintirea robiei. Iar Sărbătoarea corturilor le aducea aminte că au locuit în corturi. (Cea mai importantă sărbătoare, Ziua ispăşirii, se celebra nu cu ospăţ, ci cu… post – singura zi din an cînd era obligatoriu postul.) Aşadar, celebrări care priveau înapoi, spre clipe… amare, ca urmaşii să-şi aducă aminte de izbăvirea Domnului.
Tendinţa, naturală, cu care ne îndreptăm spre sărbătoare, pare să fie cea festivistă, sau, în cele mai bune cazuri, intimistă. Ne zbatem să facem pregătiri de sărbători, dar de atîtea ori ne lipsesc… ierburile amare. Sau, mai exact, le avem pe undeva, dar nu le-am introdus în meniu. Fiecare dintre noi provenim dintr-o istorie, familială, confesională, naţională, pe care nu o putem pune în paranteză ca să nu ne deranjeze ospeţele şi colindiţele.
Aşadar, sărbătorile nu pot fi celebrate adecvat fără… ierburi amare. Confruntarea cu realitatea are importanţă majoră pentru închegarea sărbătorii. Cina Domnului nu ajunge la “manifestare plenară” dacă mai întîi fraţii întru Hristos nu şi-au amărît cugetul pentru a şi-l curăţa. Organismul eclesial nu e sănătos fără “purtarea sarcinilor unii altora” – astfel se împlineşte Legea lui Hristos.
Ca români, sîntem într-un moment foarte dificil. (…) Multe familii se destramă sau cel puţin un părinte e plecat la muncă în străinătate. Consecinţele amare ale tranziţiei se văd deseori în învăţămînt, sănătate, justiţie. (…)
Nu în ultimul rînd, putem adăuga, fiecare, chestiunile amare din istoria personală, familială, eclesială.
ÎNTRUPAREA – JERTFA – ÎNVIEREA constituie spiritul sărbătorii, nici una fără celelalte două.
De cîteva zile am început să urez: Sărbători feri(ci)te!
Ferite de… nesărbătoare.











