Luca 12:34 „ Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.”

ncă din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre, căutătorii de comori înarmaţi cu uneltele specifice vremii în care au trăit (cazmale, lopeţi, hârleţe, detectoare de metale preţioase, maşini de teren 4×4…), au fost şi sunt încă o categorie de oameni speciali care vorbesc în şoaptă şi contra cost şi care sunt gata să scormonească pământul, mai ales noaptea, în speranţa că va veni şi pentru ei o vreme mai bună, o vreme a prosperităţii. Îmi aduc aminte din copilărie că în satul meu natal, în faţa casei bunicilor mei, era un deal despre care se vorbea în şoaptă că pe undeva… ar fi ascunsă o comoară şi că din când în când locul cu pricina ar fi cuprins de nişte flăcări care ard numai pentru câteva secunde şi apoi se sting. Cine le vedea trebuia să localizeze cu aproximaţie punctul fierbinte, şi apoi în taină să înceapă căutarea… Vă imaginaţi ce interes spectaculos stârneau aceste veşti printre cei tineri, mai ales că se spuneau în şoaptă şi nu oriunde şi oricui… De aici în acolo, nopţi nedormite, intrigi, invidii, ură, vrăjmăşie… toate în zadar deoarece nici până în ziua de azi n-am auzit că cineva ar fi descoperit… comoara de preţ ascunsă „pe deal”. Inima unora însă a rămas probabil tot pe acolo, lăsând ca moştenire urmaşilor lor… căutarea comorii ascunse. Da, mare adevăr a grăit Domnul Isus :  „Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.”

1. Inima omului este acolo unde îi este comoara de preţ.

Ascultaţi cu băgare de seamă despre ce vorbesc oamenii din jur, de felul cum vorbesc, şi de interesul pe care-l au in legătură cu subiectul propus de ei, de timpul petrecut acolo… Veţi auzi de afaceri, de bani, de maşini, de fotbal, de case, de multe şi multe alte lucruri. Da, cu siguranţă inima fiecărui om este acolo unde îi este şi comoara sa de preţ. Biblia ne îndeamnă să căutăm cu prioritate o alt comoară şi anume : Împărăţia lui Dumnezeu. (Matei 6:33) Aceasta este comoara cea mai de preţ pentru fiinţa umană. Tu ai această comoară ? Inima ta este legată de ceruri ? Prin Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, şi tu poţi fi un posesor al acestei importante şi veşnice comori. Fă un test de autoverificare. Vei vedea dacă într-adevăr ai această comoară sau nu o ai.

   2. Omul însuşi va ajunge în final acolo unde i-a fost comoara de preţ.

Biblia vorbeşte de faptul că pământul acesta va arde cu tot ce este pe el (2 Petru 3:10). Dacă inima ta a fost legată de acest pământ, nu uita că va veni ziua când el va dispărea prin foc. Adu-ţi aminte de nevasta lui Lot. S-a uitat înapoi spre Sodoma deoarece acolo îi era inima. Pentru aceasta a plătit cu viaţa şi pentru veşnicie (Geneza 19:26). Domnul Isus a spus : „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci stângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.” Nu vreau să fiu înţeles greşit. Avem nevoie de casă, de lucruri în casă, de bani, de îmbrăcăminte, de multe şi multe alte lucruri pentru existenţă. Tatăl nostru cel ceresc ştie că ave trebuinţă de ele (Matei 6:32/b) şi ni le va da pe deasupra. Datoria noastră este să dăm năvală şi să apucăm Împărăţia lui Dumnezeu , prin pocăinţă şi credinţă (Luca 16:16). Tu unde vei ajunge în ziua de pe urmă ? Să ne legăm dar inima de ceruri, de Domnul Isus, încă de aici de pe pământ, ca să putem fi acolo cu El  în veşnicie. Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu !

Pastor, Elisei Pecheanu

„Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Dumnezeu.” A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.” (Psalmul 62:11,12)

Vă mai aduceţi aminte de jocurile nevinovate ale copilăriei ? Când strigând unul după altul sau ascunşi fiind, ne căutam cu dorinţa de fi sau de a nu fi descoperiţi de către partenerii de joacă, descopeream ecoul propriei voci în unghierele sau vâlcelele întunecate… terenurile noastre autentice de joacă. Ce frumos era atunci ! Când o astfel de „minune” se întâmpla, toată joaca noastră se termina brusc, transformându-se într-un concurs de strigăte, care mai de care mai deosebit, lăudându-ne cu ecoul propriilor noastre glasuri… Descoperisem ceva nou pentru noi, copiii ! Ecoul.  Dar am crescut mari. Fiecare, în liniştea tainică a inimii, auzim un alt ecou, ecoul glasului divin. Taci, faci linişte, te retragi din mulţime, din zgomotul cotidian, … şi-ţi asculţi inima ! Ce se aude în inima ta ? Ce glasuri vorbesc ? Ce mesaj primeşti ? Ce-ţi spune ecoul produs în inimă ? Se aude ceva sau nu se aude nimic ?  O inimă împovărată, o inimă îngreuiată de păcate, o inimă suferindă, o inimă vinovată, o inimă plină de frica pedepsei… nu produce ecou binecuvântat ci mai de grabă un ecou al pedepsei eterne. De aceea Dumnezeu ne cheamă pe fiecare în parte prin cuvintele : „Fiule, dă-Mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.” (Proverbe 23:26) Vrei o inimă care să-ţi redea cu acurateţe ecoul glasului divin prin care să fii încurajat ? Dacă da, atunci dă-I inima ta Domnului Isus să ţi-o cureţe de păcat, să ţi-o vindece, şi las-o în mâna Lui s-o poată binecuvânta. Pocăieşte-te sincer, crede în jertfa Lui de la Calvar şi vei fi bucuros împreuna cu psalmistul care a auzit de două ori ceea ce Dumnezeu a spus o singură dată.  Ascultă cu atenţie ce zice David, omul lui Dumnezeu, şi vei fi binecuvântat.

Puterea este a lui Dumnezeu. Oare de câte ori am spus până acum „nu pot” ? Nu-i aşa că de foarte multe ori ? Nu pot să fac ceva bun, nu pot să zic ceva bun, nu pot să iubesc pe duşmani, nu pot să iert pe cei ce-mi fac rău, nu pot să cânt, nu pot să mă mai rog, nu pot să mai vin la adunare, nu pot să să-i mai ascult pe cei ce mint, nu pot să … nu pot, nu pot, nu mai pot !!! Da, aşa este, fără El, nu mai putem nimic. „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”(Ioan 15:5) a zis Domnul Isus. Dar se aude un glas, un ecou … puterea este a lui Dumnezeu. Slăvit să fie Numele Său ! Doamne eu nu mai pot… de aceea Te rog dă-mi şi mie putere din puterea Ta ! Vreau să pot spune şi eu împreună cu apostolul Pavel : „Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

Bunătatea este a lui Dumnezeu. „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.” zice Domnul (Ieremia 31:3).  „ Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţa…” zice proorocul Ieremia.( Pl. Ieremia 3:21-23). Tu, crezi lucrul acesta ?

Răsplata este a lui Dumnezeu. „…veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii.”(Coloseni3:24) „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire !”(Evrei 10:35) Moise „avea ochii pironiţi spre răsplătire.” (Evrei 11:26) „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele Lui.” zice Domnul Isus. (Apocalipsa 21:12)

Doamne Tată, Îţi dau inima mea. Vreau ca în ea să se producă ecoul binecuvântat al Cuvântului Tău. Curăţă-o, sfinţeşte-o, păzeşte-o, păstrează-o în Mâna Ta.  Ajută-mă să nu uit niciodată că a Ta este puterea, bunătatea şi răsplata. Îţi mulţumesc Tată în numele Domnului Isus.

Pastor, Elisei Pecheanu

Exodul 13:21 „ Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.

Ai fost ispitit vreodată să dai înapoi pe calea credinţei ? Ai avut vreodată calea întunecată înaintea ochilor tăi ?  Ai ajuns măcar o dată în viaţă la o răscruce de drumuri şi să nu ştii încotro s-o apuci ?  Ti s-a făcut vreodată negru în faţa ochilor tăi ?  Ai experimentat în viaţa ta vreodată dezorientarea spirituală ?  Ştii tu ce înseamnă călătorie fără călăuză  prin pustiul vieţii ?

Nu ştiu ce răspuns vei da tu acestor întrebări în faţa conştiinţei tale. Ştiu însă că sinceritatea creştină te va face să recunoşti că ai trecut pe acolo, de aceea vei fi gata să spui şi tu: Da, aşa este. Şi totuşi astăzi eşti aici în Biserică nu acolo în dezorientare, în întuneric, ci aici în lumina Domnului. Recunoaştem deci împreună că Domnul Isus a fost şi este Călăuza noastră permanentă, sigură şi binecuvântată. Numai ochii credinţei noastre să fie deschişi permanent asupra Călăuzei şi urechea deschisă să poată auzi clar vocea Sa binecuvântată.

Pe Calea credinţei nu-i drum `napoi. Evreii aveau permanent prezenţa Domnului înaintea lor tocmai ca să nu dea curs ispitirilor de a se întoarce înapoi în Egipt.  Doamne, de multe ori au vrut ei să se întoarcă în Egipt ! Dar Majestatea Divină mergea tot înaintea lor să-i atragă după El. Doamne, atrage-ne şi pe noi întotdeauna după Tine pe Calea credinţei, spre locul locuinţei tale ! Dacă Domnul îngăduie să ajungi într-o pustie, să treci prin ea, El nu te va lăsa singur, nu te va pierde, ci va avea grijă să te conducă prin ea !

Pe Calea credinţei avem satisfacţia prezenţei Domnului cu noi. Câtă mângâiere purtau în sufletele lor Moise, Aron, bătrânii lui Israel şi toţi evreii evlavioşi ştiind că nu sunt singuri ci că au parte de prezenţa Domnului alături de ei în această călătorie plină de obstacole, pericole şi peripeţii ! Norul prezenţei divine  îi însoţea la fiecare pas. Dacă ţinta călătoriei noastre este slava Domnului şi dacă Cuvântul Domnului este norma vieţii de zi cu zi, dacă sfatul Duhului Sfânt este ascultat permanent şi dacă providenţa divină este conduita faptelor noastre, atunci purtăm pe deplin în noi satisfacţia umblării cu Domnul Isus. Deşi nu-L putem vedea cu ochii aceştia de carne, totuşi Îi simţim prezenţa şi putem spune cu certitudine că mergem înainte prin credinţă.

Pe Calea credinţei nu se stă pe loc ci se înaintează permanent. Evreii aveau ca semn al însoţirii divine în călătoria lor prin pustie stâlpul de nor ziua şi stâlpul de foc noaptea „pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.” Domnul Isus este pentru noi  „Lumina lumii” şi tot El este „Calea, Adevărul şi Viaţa”. Cuvântul său este ca „o candelă” pentru noi. Toate aceste binecuvântări le avem tocmai pentru a putea înainta permanent pe această Cale.

Vă invit dragi cititori „să ne uită ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus” ca să putem ajunge în siguranţă în patria de sus, în Canaanul ceresc.

Pastor, Elisei Pecheanu

Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfășoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Evrei 12:1-2

A inceput noul an, 2012. Suntem la o distanta de trei saptamani de la luarea startului. Tu ai inceput bine ? Te-ai convins ca nici viata si nici timpul nu stau pe loc ? Nu este timp de pierdut cu lucruri inutile. Totul trebuie calculat si folosit cu intelepciune. Vom da in curand socoteala in fata Marelui Stapan de fiecare clipa irosita, de fiecare cuvant nefolositor. Am cautat in Scriptura si am gasit cateva lucruri foarte importante pentru fiecare dintre noi in vederea luarii unui start binecuvantat in alergarea crestina pentru anul care ne sta in fata. Inca nu este prea tarziu sa pornesti si tu si sa iei un start care sa te ajute pe drumul credintei.

1. Sa luam seama la inaintasii credintei si la semenii credinciosi contemporani noua.
„ Si noi dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori…” Nu suntem singuri pe Calea credintei. Nu alergam individualist, in spiritul egoist. Formam o echipa, suntem un trup spiritual, suntem o familie. Trebuie sa luam seama la alergarea celor din jurul nostru, si sa luam aminte la felul de vietuire al celor mai tari in credinta si mai sfinti decat noi. Invatam unii de la altii si toti de la Domnul Isus. Suntem priviti de altii. Viata noastra este examinata atat de martorii de pa pamant cat si de cei din ceruri. Suntem o adevarata priveliste. Tu cum te relationezi la martorii co-alergatori cu tine ?

2. Sa fim vigilenti pe cale.
„ Sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne…” Avem un dusman comun, numle lui este diavolul. El ne va sta in cale tuturor prin piedicile puse si prin ademenirea pacatului. Depinde de noi daca acceptam compromisul sau alegem curatia pe cale. Se poate alerga foarte bine pe o cale curata nicidecum pe o cale cu obstacole. Alege curatia, alege calea dreapta, alege urmele pasilor Domnului Isus. Calea Lui este cea mai buna.

3. Sa alergam cu staruinta.
„ Sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte…” Odata porniti la drum, nu trebuie sa ne inselam singuri ocupandu-ne cu alte lucruri. Un singur lucru trebuieste, sa alergam cu staruinta. Trebuie sa parcurgem drumul stabilit de Domnul. Popasurile, relaxarile, odihna, retragerea, taifasul… nu-si au rost in alergarea pe calea credintei. Vom ramane in urma. Aceasta va aduce descurajare. De aceea, inainte, tot inainte pe Cale.

4.  Sa ne uitam foarte atenti la Tinta.
„ Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus…” Domnul ne-a binecuvantat cu o tinta precisa. Nu alegam in van, in necunoscut… Avem un model, avem urmele Lui, avem o tinta… este Isus Hristos Domnul. El a ajuns deja acasa. Este la dreapta lui Dumnezeu, Tatal. Acolo ne vrea si pe noi. De aceea suntem binecuvantati cu aceasta tinta precisa. Nimeni, daca este atent, nu se poate rataci pe Cale. Si eu si tu putem atinge tinta. Poate anul acesta , poate cel viitor… nu stim cand, dar privim cu bagare de seama la Tinta, si vrem sa nu gresim, sa nu ratam nici startul si nici alergarea. Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu pe toti.

Pastor, Elisei Pecheanu

„Voi canta bunatatea si dreptatea; Tie, Doamne, Iti voi canta. Ma voi purta cu intelepciune pe o cale neprihanita. Cand vei veni la mine ? Voi umbla cu inima fara prihana, in mijlocul casei mele.” 

Psalmul 101:1,2

Psalmul 101 este unul dintre psalmii regali, imparatesti, scris de imparatul David. Acesta urmarea intocmirea si implinirea unui plan ideal de guvernare a imparatiei sale. Preocupat de aceasta el se exprima, se exteriorizeaza dandu-si pe fata gandurile care-l framanta. Verbele folosite sunt traduse in limba noastra la timpul viitor (voi canta, ma voi purta, voi umbla), demonstrand angajamentul solemn al imparatului in fata lui Dumnezeu. In original acestea indica mai de graba o actiune in plina desfasurare, o actiune prezenta si continua. Dorinta lui David era ca imparatia lui sa fie pe placul lui Dumnezeu de aceea tot ce intreprinde in sensul acesta este sub semnul unei intalniri iminente, inevitabile, intre el si Dumnezeu. De aceea in mijlocul angajamentelor facute el se intreaba, sau mai degraba Il intreaba pe Dumnezeu : „Cand vei veni la mine ?”

Dragi frati si surori, iubiti prieteni,

Traim vremea dintre cele doua veniri ale lui Hristos in lumea noastra. Suntem foarte aproape de cea de-a doua venire a lui Hristos pe acest pamant. Daca prima Sa venire a fost sub semnul milei si indurarii divine fata de noi, cea de-a doua venire va fi clar sub semnul judecatii divine. Acest mare adevar scriptural trebuie sa ne determine si pe noi la o revizuire amanuntita a comportamentului nostru. Privind la aceste doua versete din psalmul 101, desprind urmatoarele domenii in care trebuie neaparat facuta ordine in vederea intalnirii noastre cu Imparatul imparatilor si Domnul domnilor

1. 1. Viata personala. „Voi canta bunatatea si dreptatea; Tie, Doamne, Iti voi canta.”

Iata o relatie ideala intre un muritor si Cel vesnic. O inima buna, vesela, curata, plina de cantarile de lauda la adresa lui Dumnezeu. O inima constienta de bunatea dar si de dreptatea lui Dumnezeu in relatie cu creatura Sa. Sa lasam dar inima in mana Atotputernicului Dumnezeu sa o curete in sangele Domnului Isus , sa o faca curata, si sa o umple de cantarea de lauda. Sa ne pazim dar inima mai mult decat orice caci din ea ies izvoarele vietii.

1. 2. Casa (familia). „ Voi umbla cu inima fara prihana, in mijlocul casei mele.” 

Domnul ne-a incredintat o familie. Avem frati si surori, avem sau suntem parinti sau bunici, suntem sot sau sotie, avem copii de care vom raspunde inaintea lui Dumnezeu. Copiii vor invata de la parintii lor ce sa faca sau ce sa nu faca nu neaparat din sfatuire ci mai degraba din exemplul personal pe care acestia il dau prin viata lor. David se angajeaza inaintea Lui Dunmezeu sa umble cu inima fara prihana (fara pacat) in mijlocul casei lui. Era perfect constient de faptul ca este model pentru cei din jurul lui si ca va da socoteala de modelul dat urmasilor sai.

1. 3. Biserica lui Hristos.   „ Ma voi purta cu intelepciune pe o cale neprihanita.”

Care este statutul tau in Biserica unde esti membru ? Ce atributii ai ? Cum ti le duci la indeplinire ? Biserica lui Hristos este pe Calea neprihanirii, pe urmele lui Hristos. Tu pe ce cale umbli ? Daca vrei sa apartii realmente Bisericii lui Hristos, atunci poarta-te cu intelepciune pe aceasta Cale, altfel… nu stiu ce vei face cand El, Domnul va veni si la tine. David traieste sub autoritatea aceste intrebari : Cand vei veni la mine ? El n-a stiut asa cum nici noi nu stim cand va fi aceasta. De aceea sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa facem ordine in relatia personala cu El, in relatia cu familia si in relatia cu Biserica Sa. Numai asa ne vom putea bucura din plin si pentru vesnicie in prezenta Mantuitorului, a Domnului Isus Hristos, care este gata sa vina a doua oara in lumea noastra, adica la mine si la tine.

.                                     Pastor, Elisei Pecheanu

„ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan 3:16)

Au trecut peste peste doua mii de ani de cand in lumea noastra s-a nascut Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nașterea Sa a impartit istoria in doua, „inainte de Hristos” si „dupa Hristos”. Chiar si ateii recunosc aceasta interventie in istoria omenirii noastre denumindu-le astfel: „inaintea erei noastre” si „era noastra”. Hristos Domnul s-a nascut prin fecioara Maria, venind in lumea noastra ca dar al lui Dumnezeu pentru noi toti. Era DARUL SUPREM al lui Dumnezeu oferit din dragoste fata de noi cei vinovati si pacatosi care meritam pedeapsa vesnica. In dragostea Sa, Dumnezeu ni L-a dat pe Fiul Sau sa vina la noi ca sa ne salveze de la moartea vesnica, luind prin intruparea Sa natura noastra si vina noastra sa o poarte inaintea lui Dumnezeu, dandu-ne iertare si viata vesnica prin credinta si pocainta noastra  pesonala. Versetul citat mai sus (Ioan 3:16) recunoscut ca si versetul de aur al intregii Scripturi ne arata cateva superlative :

1.      Cea mai mare dragoste.

„ … atat de mult a iubit Dumnezeu lumea…”  Oamenii au fost creati de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa (Geneza 1:26). Omenirea intreaga a pacatuit despartindu-se voit de Creatorul ei (Romani 3:23). Mania lui Dumnezeu ar fi putut nimici tutul intr-o clipa… dar Dumnezeu este Dragoste (1 Ioan 4:8,16) si in dragoste Sa a dat tot ce a avut, adica pe Domnul Isus Hristos, ca sa nu fim pierduti pe vecie de la fata Lui (1 Ioan 4:9), devenind astfel cea mai mare dragoste cunoscuta vreodata.

2.      Cel mai mare dar.

„…incat a dat pe singurul Lui Fiu…”

Domnul Isus era singurul Fiu al lui Dumnezeu. Pe El L-a dat Dumnezeu pentru noi. Era tot ce avea mai scump. L-a dat sa se intrupeze, L-a dat sa creasca printre noi, L-a dat sa moara pe cruce purtand astfel pacatele noastre inaintea lui Dumnezeu, L-a dat sa fie ingropat, L-a inviat din morti aratand astfel ca I-a primit jertfa adusa pentru noi, L-a chemat la dreapta Sa si-L va trimite din nou la noi sa ne ia ca sa fim cu El pentru totdeauna.

3.      Cel mai mare har.

„… pentruca oricine crede in El…”

Harul este oferta lui Dumnezeu nemeritata de niciunul dintre noi. Ce mare har ! Oricine... nu numai unora, ci oricui de pe pamant, oricui din toate timpurile. Oricine crede… nu prin fapte, nu cu bani, nu prin merite personale, ci numai prin credinta (Efeseni 2:8,9). Oricine crede in El… nu orice credinta, nu credinta in oricine… ci in El, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

4.      Cea mai mare binecuvantare.

„… sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

Multe sunt binecuvantarile oferite de Dumnezeu celor ce cred in Hristos ca Mantuitor al lor personal. Dar cea mai mare binecuvântare este si ramane aceasta : viata vesnica. Aceasta inseamna ca noi vom fi primiti sa fim ca El si cu El pentru veci de veci.

Pastor, Elisei Pecheanu

Ca să poţi răspunde afirmativ la această întrebare trebuie mai întâi să te pregăteşti. Nenorocirea cea mai mare este faptul că unii oameni se tot pregătesc şi … tot nu sunt gata niciodată. Întreaga lor viaţă este o prelungită si neterminată pregătire.  Este adevărat faptul că atâta timp cât trăim pe pământ suntem într-un proces continuu de pregătire, de cunoaştere, de explorare, de sfinţire, de aşteptare… dar să nu uităm că în fiecare moment al vieţii, la stadiul la care suntem, ni se cere să fim desăvârşiţi ca Tatăl nostru din ceruri. (Matei 5:48 „ Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.”) Nu ştie nimeni dacă  clipa următoare celei prezente îi va mai aparţine sau nu. Aceasta ar putea fi exprimată plastic printr-o urcare pe treptele unei scări. Odată ajuns pe una din treptele scării, să fii gata să pleci în veşnicie, sau să fii gata să mai urci încă o treaptă. Sunt câteva referinţe biblice foarte importante cu privire la acest subiect. Iată care sunt acestea :

Fiţi gata (Matei 24:44; Luca 12:40; Tit 3:1; 1 Petru 3:15)

–          Pentru revenirea Domnului şi pentru orice lucru bun

–          Să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi

Staţi gata  (Efeseni  6:14)

–          Nimeni să nu fie luat prin surprindere de către ispititorul.

–          Îmbrăcaţi cu toată armătura lui Dumnezeu ca să vă puteţi împotrivi diavolului

Toate sunt gata  (Matei. 22:4)

–          Cerul este locul pregătit pentru oameni pregătiţi

Eu sunt gata  (Fapte 21:13)

–          Să se facă în viaţa mea voia Domnului. Gata pentru jug şi gata pentru jertfă.

Unii… nu vor fi găsiţi gata   (Matei 25:11.12)

–          Fecioarele neînţelepte au rămas afară …

El (Domnul) … este gata să judece vii şi morţii (1 Petru 4:5)

–          Gata să vină a doua oară cu măreţie, putere şi slavă, să aducă mântuirea celor mântuiţi şi osânda veşnică celor ce au respins mântuirea oferită în dar.

Să  ne rugăm lui Dumnezeu să ne binecuvânteze cu  înţelepciune ca să putem fi gata în orice moment al vieţii pentru orice lucrare bună şi pentru plecarea în veşnicie ca să fim împreună cu El. Să nu uităm niciodată : El este gata să revină… eu şi tu, suntem gata ?  Doamne ajută-ne !

Pastor, Elisei Pecheanu