Arhive etichetă: Lev Tolstoi

Maxima zilei – 15 octombrie 2016


Viața bună a popoarelor este bună numai în măsura în care oamenii care le alcătuiesc duc o viață bună.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani, p. 74

Maxima zilei – 14 octombrie 2016


Creștinismul nu este așa cum cred unii, nesupunere față de guvern, ci supunere față de Dumnezeu.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani, p. 72.

Maxima zilei – 13 octombrie 2016


Ce cuvânt straniu și adevărat că soțul și soția (dacă trăiesc în comuniune spirituală) nu sunt doi, ci o ființă.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani, p. 69

Maxima zilei – 9 octombrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Nu împrumuta de la alții răspunsuri la întrebări până când întrebările nu se ivesc în tine însuți.

Lev Tolstoi, Despre Dmnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 67.

Maxima zilei – 7 octombrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a iubi desăvârșirea. 

Lev Tolstoi, Despre Dmnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 66.

Maxima zilei – 3 octombrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Religia este relația cu Dumnezeu.

Lev Tolstoi, Despre Dmnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 63.

Maxima zilei – 2 octombrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Scopul vieții nu este să fii măreț, bogat, puternic, ci să-ți păzești sufletul.

Lev Tolstoi, Despre Dmnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 63.

Maxima zilei – 1 octombrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

E bine să te porți cu oamenii  ca și cum ți-ai lua rămas bun de la ei înaintea morții. Și nu vei greși. Oare nu-i totuna dacă te desparte de moarte o jumătate de ceas sau o jumătate de veac ?

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 62.

Maxima zilei – 29 septembrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Oare e propriu tinereții să dorească ce doresc eu (mântuirea sufletului), apropierea de Dumnezeu ? Îmi este limpede că nu pot să-mi doresc altceva, pentru că mă aflu pe patul morții. Dar tinerilor, bieții de ei, li se pare că sunt multe lucruri demne de a fi dorite, în afară de acesta, singurul necesar.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 60.

Maxima zilei – 27 septembrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Viața nu e o glumă, ci un lucru măreț, solemn.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 54.

Maxima zilei – 26 septembrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

A-L demonstra pe Dumnezeu este ca și cum ți-ai demonstra propria existență.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 40.

Maxima zilei – 23 septembrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Dumnezeu schimbă totul, dar nu se schimbă pe sine.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 34.

Maxima zilei – 22 septembrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

A întreba dacă există Dumnezeu e ca și cum te-ai întreba: eu exist ?

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 33.

Maxima zilei – 21 septembrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Faptele din credință întăresc credință. Credința produce fapte.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 32.

 

 

Maxima zilei – 20 septembrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Nu soarele e cel ce se mișcă, ci pământul se întoarce spre el; tot astfel nu timpul trece, ci lumea, ascunsă de timp, se descoperă sieși.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 30.

Maxima zilei – 19 septembrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

M-am gândit la libertatea voinței. Libertatea pe care o avem de a schimba cursul vieții noastre nu poate schimba mersul general al vieții. Ca atunci când risipim un roi de albine, fiecare albină poate să-și schimbe locul, dar urmările generale ale risipirii vor fi aceleași. La fel și în cazul oamenilor care nu se supun legii generale. Libertatea constă în faptul că omul  se poate supune conștient legii supreme a vieții lui.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 30.

Maxima zilei – 18 septembrie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Pentru a ierta trebuie să uiți, să vrei să uiți pentru ce ierți și să iei relațiile de la început.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 27.

Maxima zilei – 25 februarie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Gândim și spunem: de ce Dumnezeu nu ne-a spus voia Să prin cuvinte, dar uităm că prin cuvinte, întotdeauna imprecise, neclare, mereu incomplete, vorbesc în imperfecțiunea lor numai oamenii; Dumnezeu are alt limbaj, alt mijloc de a transmite adevărul: prin faptul că ne face conștienți de natura Lui.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 16.

Maxima zilei – 23 februarie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Învățătura religioasă trebuie să stea la baza educației.
Educația fără învățătură religioasă (…) nu e educație.

Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), p. 12.

Maxima zilei – 22 februarie 2016


Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Problema nu este ca toți să fie egali, ci ca toți să se iubească. Poți să fi bogat și să-i iubești pe ce-i sărăci, și să ai aceeași avere ca toți ceilalți și să-i urăști pe toți.
Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu și om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), pp. 6-7.

Maxima zilei – 14 noiembrie 2015


Într’o zi, rugându-mă lui Dumnezeu, văzui limpede că Dumnezeu e într’adevăr o fiinţă reală, — iubirea. El este tot ce pipăi şi simt sub forma iubirei. Şi aceasta nu-i un sentiment, o abstracţiune oarecare, ci o fiinţă adevărată pe care am simţit-o. Da, am simţit-o. 

Lev Tolstoi

Maxima zilei – 8 noiembrie 2015


https://www.facebook.com/ZIARULFINANCIAR

Maxima zilei – 6 aprilie 2015


image

Bucuriile se aseamănă; durerile se deosebesc.
Lev Tolstoi

Maxima zilei – 20 noiembrie 2014


fată pe bicicletă, peisaj (revistaartasicredinta.ro)

Toți se gândesc să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește să se schimbe pe sine.

Lev Tolstoi

Maxima zilei – 30 aprilie 2014


Înțelepciunea înseamnă să știi unde să te oprești, să știi ce e permis și ce e interzis

Lev Tolstoi

Pasiunea pentru istorie s-a născut în adolescență și s-a aprofundat în anii de facultate – interviu cu Marius Silveșan


Recent am acordat un interviu Revistei „Artă și Credință” care a fost publicat astăzi pe site-ul acesteia.

Revista Artă și Credință:  Când s-a născut pasiunea pentru istorie?

Marius Silveșan: Pasiunea pentru istorie s-a născut în adolescență și s-a aprofundat în anii de facultate când ajungeam să descopăr prin intermediul profesorilor mei tainele acestei științe. Mă refer aici la descoperirea bogățiilor pe care istoria le ținea ascunse în pivnițele sale.

RAC: Ce drum istoric ai avut de parcurs până acum?

MS: Am urmat Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București la nivel de licență, finalizată cu o lucrare având ca temă Viața cotidiană a românilor între anii 1960-1975. Am continuat specializarea tot pe istorie la nivel de master în cadrul aceleiași instituții, având ca specializare Românii în secolul XX. Dorința de aprofundare și de cercetare a istoriei m-a îndreptat către studiile doctorale, fiind admis ca bursier al Școlii doctorale de istorie din cadrul Universității București sub îndrumarea reputatului istoric Dinu C. Giurescu. Tema cercetată pe parcursul anilor de doctorat s-a finalizat cu o lucrare care analiza pentru prima dată într-un mod complex și pe baza surselor istorice identificate în arhive și biblioteci din țară și din străinătate relațiile dintre Biserica Creștină Baptistă din România și statul comunist între anii 1948-1965. Comisia care a evaluat parcursul meu professional, precum și lucrarea prin care am finalizat studiile de doctorat mi-a acordat în cadrul ședinței publice din toamna anului 2011 calificativul Magna cum laude. De asemenea, am urmat și studii postuniversitare pe biblioteconomie și știința informării în cadrul Facultății de Litere, Universitatea din București.

RAC: Care sunt cărțile publicate?

MS: Lucrarea de bază se intitulează Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), lucrare ce reprezintă tema cercetării doctorale realizată la Universitatea din București cu academicianul Dinu C. Giurescu.  O altă carte publicată este Pelerin spre patria cerească, publicată împreună cu Prof. Univ. Dr. Ioan Bunaciu. Este în curs de apariție o altă lucrare de referință privind istoria evanghelicilor din România comunistă, realizată împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț. Cartea Cultele neoprotestante și drepturile omului în România este un studiu de caz prin intermediul căruia dorim să aducem în atenția credincioșilor evanghelici români, dar și a lumii științifice, Scrisoarea celor șase, trimisă și citită la Radio Europa Liberă în primăvara anului 1977. De asemenea, sunt și autorul mai multor studii științifice privind relația biserică-stat în România comunistă, publicate la edituri precum Polirom din Iași, Argonaut din Cluj-Napoca, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, dar și în reviste precum Creștinul Azi, Farul Creștin, Bruckenthalia ș.a.

RAC: Ai câțiva istorici și scriitori pe care ii apreciezi?

MS: Dintre istoricii pe care îi apreciez menționez: Dinu C. Giurescu, Lucian Boia, Adrian Cioroianu, Zoe Petre, Ecaterina Lung, Florin Constantiniu, Neagu Djuvara, Bogdan Murgescu, Ovidiu Bozgan, acesta din urmă ocupându-se, printre altele, și de problematica religioasă. Un alt istoric român contemporan pe care doresc să-l menționez este Dorin Dobrincu, care de asemenea s-a preocupat de problematica religioasă, cu precădere cea evanghelică. Mai menționez pe Ernst Nolte cu monumentala lucrare Războiul civil european și pe Stéphane Courtois, istoric francez, care este și coordonatorul Cărţii Negre a Comunismului și al Dicționarului comunismului.

Dintre scriitori menționez: Marin Preda, Fiodor Dostoievski, Tolstoi, Frederic Celine, George Orwell. Am menționat acești scriitori deoarece cărțile lor m-au marcat.

La Marin Preda menționez două dintre operele acestuia, cărți care au tangență și cu istoria, Delirul, unde se vorbește despre oameni în delirul istoriei, și Cel mai iubit dintre pământeni, o carte care descrie ororile comunismului.

În ceea ce-l privește pe Dostoievski recomand romanul Crimă și pedeapsă, atât pentru stilul inconfundabil al scriitorului, profunzimea psihologică cu care personajele se caracterizează unele pe altele, dar mai mult decât atât pentru finalul cărții. Este remarcabil să constați faptul că în ciuda adversităților, a opreliștilor de tot felul, credința și dragostea înving.

La Celine recomand cartea Călătorie la capătul nopții, o carte care nu se citește ușor, dar care are niște elemente foarte interesante și profunde legate de viața aceasta și societatea contemporană.

În ceea ce-l privește pe Orwell foarte multă lume este familiară cu conceptul de Big brother (Fratele cel mare), însă mai puțini știu că acest concept apare în cartea sa 1984, lucrare apărută în 1948 și care face referire la acel moment. Este foarte interesant de remarcat faptul că autorul reușește să decripteze modul în care funcționa societatea totalitară, una în care comunismul se afla la putere. Autorul face referire în cartea sa la Ministerul Adevărului, care era de fapt Ministerul propagandei și al minciunii, dar prin această antiteză autorul dorește să evidențieze discrepanța dintre aparențe și realitatea, să ne atragă atenția asupra manipulărilor existente într-o societate totalitară. Supravegherea pe care Partidul, cu referire la Partidul comunist, o exercita în societate era una totală, dar lăsa impresia că membrii acestuia sau simplii cetățenii se pot ascunde de Fratele cel mare, o portretizare a lui Stalin, însă finalul cărții relevă faptul că nu există această posibilitate. Ca și creștin aceste lucruri mă duc cu gândul la faptul că noi trebuie să înțelegem vremurile pe care le trăim, să luăm aminte la viața noastră și să conștientizăm faptul că într-adevăr avem un Frate mai mare în Persoana Domnului Isus,  care ne poartă de grijă și mijlocește pentru noi înaintea Tatălui ceresc.

RAC: Găsim la tine și  alte pasiuni în conexie cu lumea istorica?       

MS: Da, literatura, interesul pentru tehnica de vârf, fotografia.

RAC:  Ce te-a atras la creștinismul evanghelic românesc de scrii despre el?

MS: Este mediul în care trăiesc și consider că istoria lui nu trebuie să rămână doar pe filele gălbejite de timp ale unor dosare de arhivă. Pe de altă parte sunt informații, opinii, păreri personale pe care doresc să le fac cunoscute, să la împărtășesc cu cei care mă citesc periodic sau ocazional pe site-ul istorieevanghelica.ro sau pe cel al Revistei Artă și Credință.

RAC: Vorbim de Biblie ca sursă istorică. Ne poți dat trei argumente în favoarea acestei idei?

MS: Da, Biblia nu este doar o carte de învățături, documentul fundamental în creștinism, ci și o carte istorică ce prezintă istoria evreilor pe parcursul mai multor secole. S-a dovedit din punct de vedere istoric că o serie de împărați și regi pe care Biblia îi menționează au existat cu adevărat, s-au găsit dovezi arheologice în acest sens. Pe lângă aspectele menționate, descoperirile arheologice dovedesc faptul că romanii „aveau înregistrări regulate ale contribuabililor și, de asemenea, că organizau recensăminte tot la paisprezece ani.” (Josh McDowel, Mărturii supuse dreptei judecăți, p. 152). Coroborarea acestor informații cu cele din Biblie ne dovedesc veridicitatea celor relatate despre cadrul istoric în care s-a născut Isus, precum și faptul că acest lucru s-a realizat în timpul lui Octavian Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.). Completarea mărturiilor despre censusul roman cu descoperirea unei inscripții  din Antiohia care îi atribuia lui Quirinius funcția de guvernator al Siriei în anul 7 î.Hr. dovedesc o dată în plus veridicitatea din punct de vedere istoric al celor relatate în Biblie, precum și faptul că aceasta este un document istoric credibil. Apoi personajul central al Noului Testament, Isus Hristos, a fost un personaj istoric despre care au scris nu numai autorii cărților Bibliei, ci și istorici precum Josephus Flavius, Pliniu cel Tânăr și alții. Un alt aspect foarte important care merită evidențiat este și acela că autorii Noului Testament au menționat faptul că ei înșiși au fost martorii evenimentelor pe care le descriu. Doresc să remarc în acest context faptul că descoperirile arheologice vin să confirme veridicitatea Bibliei, precum și acela că Biblia este cea mai răspândită carte de pe glob, cea mai citită și una care a stârnit și încă stârnește unele dintre cele mai mari împotriviri atât din partea unor lideri politici, cât și a unora religioși. Cu toate acestea ea a fost văzută ca un model pentru construcții politice sau sociale.

Revista „Artă și Credință”

Maxima zilei – 28 august 2012


Nu există măreție fără simplitate

Lev Tolstoi

Maxima zilei – 4 august 2012


Oricare ar fi credința, orice răspuns ar da ea și oricui l-ar da, toate aceste răspunsuri conferă existenței finite a omului o semnificație infinită, care nu este distrusă de suferință, privațiuni sau moarte.

Lev Tolstoi

 

 

 

Lev Tolstoi … in… cautarea Adevarului…


Lev Tolstoi … in… cautarea Adevarului…

from Petrica Moisuc by petricamoisuc (11.01.2011)

%d blogeri au apreciat asta: