Crestinii egipteni se tem din cauza lipsei securitatii
Situaţia securităţii din Egipt s-a „deteriorat considerabil”, întrucât demisia fostului preşedinte Hosni Mubarak, din 11 februarie 2011, a lăsat în urmă un vid de securitate.
Acest vid de securitate face ca toţi creştinii din această ţară să aibă „sentimentul că sunt ameninţaţi mai mult decât oricând”, conform lucrătorilor care se ocupă cu ajutoarele.
„Securitatea nu este încă la nivelul la care ar trebui ea să se situeze pentru a le oferi oamenilor un sentiment mai mare de siguranţă personală.
Fără îndoială, există o creştere a tensiunilor între musulmani şi creştini, după căderea lui Mubarak…
Nu este valabil pentru toţi egiptenii, ci doar creştinii copţi se simt mai nesiguri în aceste zile”, a declarat J. Belangar de la Catholic Relief.
http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/
Partajează asta:
Baptismul e o religie a convingerilor
„Baptismul e o religie a devotamentului și a convingerilor față de Isus Hristos”
Memoriu al Uniunii Baptiste prin care aceasta protesta față de situația baptiștilor din România
București, 15 noiembrie 1938 (AE F71 V24 F85)
Partajează asta:
Orfani, sau cu Duhul Sfânt?
Domnul Isus Hristos a promis că după înălțarea Sa la cer nu ne va lăsa singuri (orfani) ci ne va trimite un Mângâietor, adică pe Duhul Sfânt (Ioan 14:16). Cum putem însă să știm dacă Duhul Sfânt este cu noi sau nu? Cum putem ști dacă suntem orfani, sau cu Duhul Sfânt?
Din nefericire, tot mai multe persoane au început să învețe doctrina despre Duhul Sfânt din cărți, de pe site-urile carismaticilor, de pe DVD-uri, de la tot felul de conferințe și chiar din „auzite”. În general, toate aceste „surse” afirmă că dovada prezenței Duhului Sfânt constă în existența minunilor, în manifestarea unor daruri supranaturale, într-o stare de extaz, în sentimentalism etc. Sunt aceste lucruri adevărate? Depinde de unde ne luăm învățătura, depinde din ce izvoare ne adăpăm…
Mulți creștini sinceri, căutători neobosiți ai lui Dumnezeu, se simt frustrați și neîmpliniți pentru că li se pare că în viața lor (sau în biserica lor) nu este Duhul Sfânt, că acesta nu lucrează cu putere și alte lucruri de acest gen.
Ce spune Biblia despre rolul principal al Duhului Sfânt? Aici trebuie să căutăm răspunsuri dacă vrem să avem o doctrină corectă:
- Duhul Sfânt „nu se dă în spectacol” ci îl proslăvește pe Hristos (Ioan 16:14). Niciodată, într-o biserică Duhul Sfânt nu va dori să îndrepte atenția asupra Sa ci asupra Domnului Isus.
- Duhul nu lucrează cu darurile ci cu Cuvântul. Avem uneori impresia că la fiecare întâlnire de la biserică Duhul trebuie să împartă daruri. Dar nu asta e lucrarea Lui. Noi trebuie să lucrăm cu darurile pe care le-am primit! Duhul „călăuzește în tot adevărul”, „nu va vorbi de la El ci va vorbi despre ce va fi auzit” etc. (Ioan 16:13)
- Când ne dă Duhul Sfânt, Dumnezeu se așteaptă să fim martori nu să facem minuni.
În Fapte 1:8 ni se spune că motivul pentru care suntem „echipați” cu puterea Duhului Sfânt este ca să fim martori, adică să vorbim despre Domnul Isus, să folosim Cuvântul.
Concluzia este că lucrarea principală a Duhului Sfânt este se ne facă să înțelegem Cuvântul Domnului Isus prin faptul că îl ia din Scripturi și îl pune în adâncul inimii noastre.
Ce se întâmplă atunci când „feciorii și fetele voastre vor prooroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa visuri!” (F.Ap. 2:17)? Apostolul Petru spune că aceasta este o profeție (din Ioel 2:28-32) care se împlinea la Rusalii, în momentul în care s-a coborât Duhul Sfânt și în alte momente de răscruce cum ar fi „ziua aceea” a revenirii Mântuitorului.
Nimeni nu-l împiedică pe Duhul să facă semne și minuni, să dea visuri și vedenii după cum consideră El. Totuși nu o face așa cum spun „sursele” mai sus amintite pentru că, după învățătura Domnului Isus, nu aceasta este lucrarea Sa principală. Când avem pe Duhul care ne tălmăcește Scripturile știm că nu suntem orfani. Cine altcineva ne poate convinge de păcat și poate face ca vorbele Domnului Isus să ne taie la inimă?
Pastor, Costel Ghioancă
Partajează asta:
Maxima zilei – 12 iunie 2011
Fii întotdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca El să fie cu tine.
Ioan Gură de Aur
Partajează asta:
Faptele firii sau roada Duhului ?
Galateni 5:19-23
Ce lăsăm în urma noastră ? Zgomot (gălăgie, deranj…) sau un sunet plăcut? Moise, omul lui Dumnezeu din vechime, în psalmul 90:9/b ne spune că anii celui credincios trec lăsând în urmă ca amintire pentru generațiile viitoare un sunet plăcut, armonios. Cum îşi vor aduce aminte de noi cei ce ne vor urma: copiii, nepoții, strănepoţii …, Biserica lui Hristos ? Aceasta este o întrebare demnă de luat în seamă de către fiecare credincios în parte. Nu la întâmplare apostolul Pavel, inspirat de Duhul Sfânt, aşează la locul potrivit aceste adevăruri. El a avut de-a face în misiunea sa cu cel puţin două feluri de creştini: duhovniceşti si fireşti. De aceea el scrie atenţionându-ne pe toţi : „umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16)
Firea pământească are poftele ei specifice care pot produce : „ preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările…” (Galateni 5:19-21) Dar va zice cineva: eu nu am în viaţa mea astfel de lucruri urâte… Atenţie ! Lista lui Pavel se încheie astfel : „ şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.” Deci rafinamentul satanic din vremea noastră s-ar putea să înşele pe cineva cu alte lucruri, neenumerate aici, dar tot fireşti şi satanice. Să nu ne înşelăm singuri : ceea ce facem vorbeşte mai tare decât ceea ce spunem altora ! În astfel de stare nimeni nu poate moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (v.21/b). Este numai zgomot zadarnic !
Roada Duhului, dimpotrivă, este : „ dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” (v.22,23). Deci cine se lasă călăuzit de Duhul Sfânt va avea cu siguranţă această Roadă binecuvântată. În urma lui va rămânea un sunet plăcut, o amintire scumpă, de neuitat, o viaţă trăită în slujba Domnului şi în frica de Domnul. Nu ţi-ai dori o astfel de viaţă ? Să se poată spune cu adevărat şi despre tine : acesta a fost omul lui Dumnezeu ! Dacă da, atunci lasă-te „altoit în Hristos”, născut din nou prin Duhul Sfânt în urma pocăinţei sincere şi a credinţei personale, şi lasă-L pe Duhul Sfânt să-ţi cârmuiască viaţa. În limba greacă termenul folosit pentru cuvântul „roadă” este „karpos” şi are înţelesul de : fruct, rezultat, câştig, rod, sau în mod figurativ: descendent sau lăstar. Adică ceea ce stăpâneşte în interiorul fiinţei va rodi şi se va vedea în afară, va rămânea în urma noastră. Roada Duhului (la singular) este prezentată prin cele nouă faţete, sau atribute vizibile ale vieţii unui creştin duhovnicesc. Am putea împărţi în mod arbitrar, în trei grupuri, cele nouă faţete ale roadei Duhului Sfânt astfel: dragostea, bucuria şi pacea, să definească relaţia noastră cu Dumnezeu; îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, să definească relaţia noastră cu semenii noştri; iar următoarele trei : credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor să definească relaţia creştinului cu sine însuşi. Luându-le însă împreună, aşa cum ne-au fost transmise, şi avându-le din belşug, ele vor demonstra că aparţinem lui Dumnezeu, că suntem cârmuiţi de Duhul Sfânt şi că vom moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Aşa să ne ajute Dumnezeu !
Pastor, Elisei Pecheanu
Istorie Evanghelica 