Îndoctrinare idolatră a copiilor nazisti
În cadrul filmului 180, care poate fi vizionat AICI, se aduce in discutie persoana lui Isus în apărarea lui Hitler. Interesant este faptul că în nazism, care se pretindea a fi o doctrină mesianică, îndoctrinarea începea de la cei mici și continua cu cei mari. Cântarea de mai jos, trimisă de Iosua Faur, este un exemplu clasic de îndoctrinare idolatră a copiilor naziști. Hitler ia locul lui Isus în această cântare care exprimă destul de evident faptul că nazismul se pretindea un înlocuitor pentru creștinism, putând fi considerat datorită caracteristicilor sale o religie politică.
Cântarea de sub nr. 382 –
„We are the happy Hitler Youth;
We have no need for Christian virtue;
For Adolf Hitler is our intercessor
And our redeemer.
No priest, no evil one
Can keep us
From feeling like Hitler’s children.
No Christ do we follow, but Horst Wessel!
Away with incense and holy water pots.”
We have no need for Christian virtue;
For Adolf Hitler is our intercessor
And our redeemer.
No priest, no evil one
Can keep us
From feeling like Hitler’s children.
No Christ do we follow, but Horst Wessel!
Away with incense and holy water pots.”
„Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu.”
Partajează asta:
Biserica există prin misiune
„Biserica există prin misiune aşa cum un foc există prin ardere.”
E. Brunner
Un mesaj de Iosua Faur
Dacă priveşti la tot felul de biserici, chiar numai din Bucureşti, vei vedea că unii îţi vor spune: „Noi suntem o biserică care pune accent pe ucenicie.” sau „Noi suntem o biserică care pune accent pe închinare.” Însă repede îţi dai seama că acestea sunt scuze pentru a nu face evanghelizare. Pe de alta parte este greşit. Cred că nu pui accentul corect pe ucenicie sau pe închinare ca şi biserică decât atunci când oamenii sunt mântuiţi şi botezaţi în biserica ta.
Poţi face o serie de 48 de predici pe Romani 12, dar cum poţi învăţa Noul Testament cu pasiune şi cum poţi să fi profund fără să ajungi la concluzia că oamenii pierduţi trebuie salvaţi? Domnul Isus a spus: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi! Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi!” (Marcu 2:17)
Gândeşte-te la fiecare verset din N.T. în contextul misiunii bazate pe Evanghelie. Evangheliile prezintă misiunea lui Dumnezeu prin Domnul Isus:
– Matei îl prezintă ca un Rege într-o misiune
– Marcu îl prezintă ca un Slujitor într-o misiune
– Luca îl prezintă ca Omul Perfect într-o misiune
– Ioan îl prezintă ca Dumnezeu într-o misiune
La sfârşitul ev. lui Ioan, Domnul Isus spune: Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl [într-o misiune], aşa vă trimit şi Eu pe voi [într-o misiune]. Şi desigur ştiţi Marea Trimitere din Matei 28 sau Luca 24 care sunt de fapt catapulte pentru restul N.T. – un manual de misiune
– Dacă citeşti Faptele Apostolilor şi nu vezi accentul pus pe misiune înseamnă că eşti orb
– Romani este mesajul misiunii
– 1, 2 Corinteni se ocupă cu problemele unei biserici în misiune
– Galateni separă misiunea Evangheliei de o simplă religie
– Efeseni pune accentul pe biserica în misiune
– Epistolele pastorale (1,2 Timotei, Tit) descriu liderul misiunii
– Apocalipsa descrie împlinirea şi scopul misiunii
Dacă Isus şi-a trimis oamenii în lume pentru a fi ucenici care fac ucenici, botezându-i, învăţându-i şi apoi trimiţându-i să-i înveţe pe alţii, iar noi nu facem toate acestea, nu cumva suntem neascultatori? Este biserica măcar biserică, biblic vorbind, dacă oamenii nu se întâlnesc cu Cristos? Eu cred că o biserică nu este biserică decât atunci când se află angajată în misiunea lui Cristos de evanghelizare.
Partajează asta:
Maxima zilei – 1 februarie 2012
„Biserica există prin misiune aşa cum un foc există prin ardere.”
Emil Brunner
Istorie Evanghelica 