Exodul 13:21 „ Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.

Ai fost ispitit vreodată să dai înapoi pe calea credinţei ? Ai avut vreodată calea întunecată înaintea ochilor tăi ?  Ai ajuns măcar o dată în viaţă la o răscruce de drumuri şi să nu ştii încotro s-o apuci ?  Ti s-a făcut vreodată negru în faţa ochilor tăi ?  Ai experimentat în viaţa ta vreodată dezorientarea spirituală ?  Ştii tu ce înseamnă călătorie fără călăuză  prin pustiul vieţii ?

Nu ştiu ce răspuns vei da tu acestor întrebări în faţa conştiinţei tale. Ştiu însă că sinceritatea creştină te va face să recunoşti că ai trecut pe acolo, de aceea vei fi gata să spui şi tu: Da, aşa este. Şi totuşi astăzi eşti aici în Biserică nu acolo în dezorientare, în întuneric, ci aici în lumina Domnului. Recunoaştem deci împreună că Domnul Isus a fost şi este Călăuza noastră permanentă, sigură şi binecuvântată. Numai ochii credinţei noastre să fie deschişi permanent asupra Călăuzei şi urechea deschisă să poată auzi clar vocea Sa binecuvântată.

Pe Calea credinţei nu-i drum `napoi. Evreii aveau permanent prezenţa Domnului înaintea lor tocmai ca să nu dea curs ispitirilor de a se întoarce înapoi în Egipt.  Doamne, de multe ori au vrut ei să se întoarcă în Egipt ! Dar Majestatea Divină mergea tot înaintea lor să-i atragă după El. Doamne, atrage-ne şi pe noi întotdeauna după Tine pe Calea credinţei, spre locul locuinţei tale ! Dacă Domnul îngăduie să ajungi într-o pustie, să treci prin ea, El nu te va lăsa singur, nu te va pierde, ci va avea grijă să te conducă prin ea !

Pe Calea credinţei avem satisfacţia prezenţei Domnului cu noi. Câtă mângâiere purtau în sufletele lor Moise, Aron, bătrânii lui Israel şi toţi evreii evlavioşi ştiind că nu sunt singuri ci că au parte de prezenţa Domnului alături de ei în această călătorie plină de obstacole, pericole şi peripeţii ! Norul prezenţei divine  îi însoţea la fiecare pas. Dacă ţinta călătoriei noastre este slava Domnului şi dacă Cuvântul Domnului este norma vieţii de zi cu zi, dacă sfatul Duhului Sfânt este ascultat permanent şi dacă providenţa divină este conduita faptelor noastre, atunci purtăm pe deplin în noi satisfacţia umblării cu Domnul Isus. Deşi nu-L putem vedea cu ochii aceştia de carne, totuşi Îi simţim prezenţa şi putem spune cu certitudine că mergem înainte prin credinţă.

Pe Calea credinţei nu se stă pe loc ci se înaintează permanent. Evreii aveau ca semn al însoţirii divine în călătoria lor prin pustie stâlpul de nor ziua şi stâlpul de foc noaptea „pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.” Domnul Isus este pentru noi  „Lumina lumii” şi tot El este „Calea, Adevărul şi Viaţa”. Cuvântul său este ca „o candelă” pentru noi. Toate aceste binecuvântări le avem tocmai pentru a putea înainta permanent pe această Cale.

Vă invit dragi cititori „să ne uită ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus” ca să putem ajunge în siguranţă în patria de sus, în Canaanul ceresc.

Pastor, Elisei Pecheanu