„Orice haină are și față și căptușală. Cei de la cult sunt fața iar noi căptușală.”

Care va să zică, cei de la cult erau costumul, iar Biserica Subterană era căptușeala… De faptul că liderii care colaborau cu Securitatea erau haina, și încă una confortabilă, nu se mai îndoiește nimeni. În schimb, Biserica Subterană nu a fost căptușeala, ci zeghea. Creștinii care s-au opus comunismului au fost dezbrăcați de haine, au îndurat frigul la Canal (cazul lui Caraman), au purtat zeghe peste trupul uscat de foame și plin de bătături făcute de lopețile cu care au muncit în lagărele comuniste. Doar cei compromiși s-au bucurat și de haină și de căptușeală.

Vasilică Croitor, http://rascumparareamemoriei.wordpress.com

Recomandări:

Lacrimile de durere- cântec al Bisericii subterane în perioada comunistă

Un demers necesar. Recuperarea istoriei Bisericii subterane

Richard Wurmbrand despre Constantin Caraman

Constantin Caraman despre colaborarea cu conducerea politică comunistă