Prieteni dragi, rugați-vă Domnului să vă blagoslovească (binecuvânteze) dăruindu-vă bucuria.
Bucurați-vă ca niște copii, ca păsările văzduhului. Să nu vă înspăimânte ticăloșia oamenilor, nici să nu vă gândiți că v-ar putea zătnici în ostenelile voastre, zădărnicindu-vă truda. Să nu ziceți: „Vajnic este păcatul, aprigă ticăloșia și plină de vârtoșie răutatea ce ne înconjoară când noi suntem singuri și slabi. Răutatea lumii se va ridica stavilă în calea străduințelor noastre, osteneala și toată fapta bună nu vor fi de nici un folos”. Nu lăsați să biruie deznădejdea, feții mei !
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 547.