F. M. Dostoievski – De ce a venit Cristos în lumea noastră?
Dostoievski surprinde destul de bine aici scopul venirii lui Cristos și misiunea sa.

În capitolul „Răzvrătirea” din „Frații Karamazov”, Ivan îi explică lui Alioșa de ce nu se poate împăca cu ideea creștină a armoniei finale, potrivit căreia, într-o bună zi, „când tăriile Cerului se vor deschide” și când „judecățiile divine vor fi date pe față”, sensul cumplitei suferințe ce-i însoțește pe oameni de-a lungul istoriei lor se va lămuri, și victimele și călăii se vor îmbrățișa, prinși în hora iertării generale. Ivan nu crede că acest lucru este firesc. Căci nimeni pe această lume, nimeni, spune el, nu poate ierta fapta călăului care și-a torturat și ucis victima. Pentru ca armonia finală să se poată instaura, este nevoie ca ea să fie precedată de o compensație, alta decât răzbunarea (care nu poate repara nicicum soarta celor care au murit în chinuri). „Din dragoste pentru omenire”, spune Ivan, eu nu pot accepta nici împăcarea finală, nici gândul că cineva poate ierta în numele victimei, fie acest „cineva” chiar și mama copilului torturat și ucis.
Ei bine, răspunde Alioșa, există totuși cineva care, nefăcând parte din această lume, a coborât totuși în ea și care „dăruindu-și sângele nevinovat pentru toți și pentru toate” a căpătat dreptul și puterea de a ierta totul. Acest cineva este Isus Cristos.
Toată morala creștină este rezumată în această pagină din Dostoievski și în această morală, după cum spuneam, orice formă de ură se dizolvă în oceanul iubirii și iertării care se naște odată cu venirea lui Dumnezeu în trupul Fiului său infinit suferitor.
(Gabriel Liiceanu, Despre ură, pp. 19-21)
Fragment preluat de la Marius Cimpoae
Tot în Frății Karamazov ni se prezintă revenirea lui Cristos pe pământ, nu în glorie, și faptul că omenirea l-ar trata la fel. Deși oamenii știau cine este El, totuși se ajunge la o judecată din partea unei autorități ecleziastice.
De asemenea, autorul prezintă într-un mod inedit și misiunea Rusiei în această lume, cu mențiunea că în acest caz identificăm și elementele unui mesianism politic.
Maxima zilei – 15 noiembrie 2017
Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali.
F. M. Dostoievski
Maxima zilei – 1 mai 2016
Inteligența este proba naturii și mângâierea vieții.
F. M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă
Maxima zilei – 30 aprilie 2016
Rațiunea e uneori robită de pasiune.
F. M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă
Maxima zilei – 29 aprilie 2016
Mulți cer distrugerea lucrurilor de azi în numele binelui de mâine.
F. M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă
Maxima zilei – 24 martie 2016
Nu ajunge să dai viaţă unui copil pentru a fi tatăl lui, mai e necesar să şi arăţi că eşti demn de acest nume.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 912.
Maxima zilei – 23 martie 2016
«Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri!»
Da, să împlinim noi înşine mai întâi învăţătura lui Hristos şi abia după aceea să cerem acelaşi lucru copiilor noştri. Altfel, nu ne putem numi părinţii, ci duşmanii lor, iar ei nu sunt copiii noştri, ci duşmanii noştri, pe care noi înşine ni i-am făcut vrăjmaşi! «Cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura!» –asta iarăşi nu v-o spun eu, ci cuvântul Evangheliei, care ne învaţă să măsurăm cu aceeaşi măsură de care am avut parte noi. Putem noi, oare, să-i acuzăm pe copii când ne întorc, măsură pentru măsură, ceea ce le-am oferit noi?
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 911.
Maxima zilei – 22 martie 2016
Cu cât o putere este mai mare cu atât mai teribile pot fi urmările ei!
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 907.
Maxima zilei – 21 martie 2016
Conştiinţa înseamnă căinţă (…) Disperarea şi căinţa sunt două sentimente cu totul diferite. Disperarea nu exclude ura şi înverşunarea.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 905.
Maxima zilei – 20 martie 2016
Simţul moral şi mai cu seamă cel estetic sunt câteodată necruţătoare faţă de acela care le nesocoteşte.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 889.
Maxima zilei – 19 martie 2016
Răzbunarea naturii călcate în picioare şi a unei conştiinţe împovărate de crimă e mai cumplită decât orice pedeapsă pe care ar putea-o da justiţia pământească! Mai mult chiar, justiţia pământească şi pedeapsa statornicită de ea uşurează într-un fel osânda la care-l supune natura.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I- II (vol. II), p. 877.
Maxima zilei – 18 martie 2016
Sunt [unii] care, fără să comită nici un asasinat, gândesc şi simt ca nişte criminali şi sunt tot aşa de mârşavi în adâncul sufletului lor. Singuri, faţă-n faţă cu propria lor conştiinţă, poate că se întreabă în taină: «Ce înseamnă, în definitiv, să fii cinstit? Nu cumva vărsarea de sânge este şi ea o prejudecată?».
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 847.
Maxima zilei – 17 martie 2016
Priviţi, domnilor, cu câtă uşurinţa se sinucide tineretul nostru, fără să se mai întrebe ca Hamlet: «Ce va fi dincolo?», fără nici cea mai mică umbră de nelinişte, ca şi când problema existenţei sufletului nostru, şi a ceea ce ne aşteptă după moarte ar fi dispărut de mult, ar fi fost definitiv îngropată şi acoperită de uitare. Priviţi, în sfârşit, desfrâul ce bântuie pretutindeni, uitaţi-vă în jur la cei ce nu trăiesc decât pentru plăcerile simţurilor.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 847.
Maxima zilei -16 martie 2016
Cine crezi că profită de pe urma lor? [referire la „îmblânzirea moravurilor”] Numai cei lipsiţi de conştiinţă, pentru că, din moment ce nu există conştiinţă, nu mai poate fi vorba nici de remuşcări. Şi cine suferă în schimb? Oamenii de treabă, care au mai păstrat un pic de conştiinţă şi de onestitate…
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II, (vol. II), p. 782.
Maxima zilei – 14 martie 2016
Dacă Dumnezeu cel atotputernic nu există, nici virtutea nu există atunci, și nici nu mai e nevoie de ea.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. II, p. 430.
Maxima zilei – 13 martie 2016
Cum rămâne cu omul? Așa, fără Dumnezeu și fără viața viitoare! Înseamnă că totul este permis, că poți, că poți face orice vrei?
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. II, p. 361.
Maxima zilei – 11 martie 2016
În natură nu este nimic caraghios, numai așa ni se pare uneori nouă, oamenilor, fiindcă avem atâtea prejudecăți.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I – II, p. 643.
Maxima zilei – 10 martie 2016
Banii dați cu împrumut înseamnă prietenie stricată.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. II, p. 46.
Maxima zilei – 9 martie 2016
Adevărul înseamnă minune, adevărul înseamnă iertare.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 615.
Maxima zilei – 8 martie 2016
Nu în mâna oamenilor stă cumpăna judecății, ci în mâna lui Dumnezeu.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 574.
Maxima zilei – 7 martie 2016
Se vorbește despre focul gheenei ca de un lucru cu o existență reală; nu încerc a pătrunde taina aceasta de care mă tem, dar mă gândesc că dacă ar fi cu adevărat așa, păcătoșii cu drept cuvânt s-ar bucura, căci suferința pe care ar încerca-o cu simțurile i-ar face să uite, fie măcar pentru o clipă, suferința morală, care este cu mult mai înfricoșătoare. Și de această din urmă suferință nu pot fi izbăviți, căci ea se află chiar înlăuntrul lor, nicidecum în afară.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 553.
Maxima zilei – 6 martie 2016
„Ce este iadul?” Și cuget în sinea mea: „E suferința de a nu mai putea să iubești”.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 552.
Maxima zilei – 5 martie 2016
Când rămâi singur, roagă-te lui Dumnezeu.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 551.
Maxima zilei – 4 martie 2016
Nu te înfricoșa de cei puternici, nici de cei mari, fii înțelept și grijește de păstrează un un chip cuviincios.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 551.
Maxima zilei – 28 februarie 2016
Cel fără prihană moare, dar lumina lui arde mai departe.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 551.
Maxima zilei – 27 februarie 2016
Neclintit fii în credința ta până la capăt, crede chiar dacă toți oamenii de pe pământ s-ar fi lepădat de credință și numai tu, unul, ai păstra candela nestinsă, aducând prinos și dând laudă lui Dumnezeu.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 550.
Maxima zilei – 26 februarie 2016
Trăind în veac orbecăim prin întuneric, și de n-am avea în fața noastră luminosul chip al lui Hristos, ne-am pierde cu toții, așa cum s-a întâmplat cu seminția dinainte de potop.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 548.
Maxima zilei – 24 februarie 2016
Multe din cele mai năstrușnice simțăminte și imbolduri ale firii noastre nu le putem pricepe aici, pe pământ; nu te lăsa uluit de ispită, nici nu-ți închipui cumva că pe temeiul acesta te-ai putea dezvinovăți; judecătorul ceresc nu-ți va cere să dai socoteală pentru ceea ce mintea ta nu s-a învrednicit să priceapă, ci pentru ceea ce era pe înțelesul tău. Și ai să te încredințezi că așa este când ai să te înfățișezi la scaunul judecății, pentru că atunci ai să le vezi pe toate așa cum sunt și n-ai să mai poți tăgădui nimic.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 548
Maxima zilei – 16 februarie 2016
Prieteni dragi, rugați-vă Domnului să vă blagoslovească (binecuvânteze) dăruindu-vă bucuria.
Bucurați-vă ca niște copii, ca păsările văzduhului. Să nu vă înspăimânte ticăloșia oamenilor, nici să nu vă gândiți că v-ar putea zătnici în ostenelile voastre, zădărnicindu-vă truda. Să nu ziceți: „Vajnic este păcatul, aprigă ticăloșia și plină de vârtoșie răutatea ce ne înconjoară când noi suntem singuri și slabi. Răutatea lumii se va ridica stavilă în calea străduințelor noastre, osteneala și toată fapta bună nu vor fi de nici un folos”. Nu lăsați să biruie deznădejdea, feții mei !
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 547.
Maxima zilei – 15 februarie 2016
Fraților, iubirea ne învață să trăim, dar trebuie să știi mai întâi cum să dobândești puterea aceasta scump plătită.
F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I, p. 547.