Sunt [unii] care, fără să comită nici un asasinat, gândesc şi simt ca nişte criminali şi sunt tot aşa de mârşavi în adâncul sufletului lor. Singuri, faţă-n faţă cu propria lor conştiinţă, poate că se întreabă în taină: «Ce înseamnă, în definitiv, să fii cinstit? Nu cumva vărsarea de sânge este şi ea o prejudecată?».

F. M. Dostoievski, Frații Karamazov, vol. I-II (vol. II), p. 847.