Am avut ocazia de a primi relatarea unui martor ocular a bombardamentelor aliate asupra Capitalei din 4 aprilie 1944.

Domnul L. D. este născut în anul 1928 și la momentul bombardamentului acesta avea 15 ani și se pregatea să devină ofițer fiind la Marele Stat Major, în prezent sediul DNA. La momentul respectiv, adică în vara anului 1944, se făceau exerciții cu sirena, iar oamenilor li se spusese să și sape adăposturi la ei acasă. În dimineața zilei de 4 aprilie, parcă pe la 9.30 a sunat sirena, dar nu a mai dat și sunetul de terminare. Primul era modular, iar al doilea prelung, cel de incheiere dacă am reținut bine. Așadar, oamenii erau sfătuiți să stea acasă, dar arunci ei au ieșit pe străzi. În acea dimineață a auzit din nou sirena, iar acest lucru i-a bulversat, nedumerit pe unii oamenii dat fiind faptul că sirena sunase și mai devreme, as zice eu de avertizare, de pericol, și nu dăduse și sunetul de terminare, iar acum suna din nou.

La scurt timp după aceea a venit primul val de avioane care a bombardat Bucureștiul. Avioanele americane și britanice veneau văluri, văluri și un val avea cam 16? avioane și au fost vreo 16 valuri în total. De atunci au început bombardamentele asupra țării noastre, cu precădere în zona Ploieștiului care era zonă petroliferă. Avioanele au plecat de la o bază din Italia și au intrat in Romania pe la Timișoara. La scurt timp a intrat în acțiune și apărarea antiaeriană și de-a lungul timpului au fost doborâte mai multe avioane. Piloții se parașutau, iar unii dintre ei au fost duși la Marele Stat Major pentru a fi interogați. Interlocutorul zicea că existau zvonuri despre bombardamente, exista o teamă, o neliniște. În ziua respectivă niște evrei din România au comunicat în Italia că populația din București? s-a adunat la o școală militară și din ce îmi aduc aminte s-a crezut, considerat că populația era oarecum la adăpost, iar avioanele au primit ordin să decoleze.

Domnul L se afla atunci la la Marele Stat Major aflat la momentul respectiv pe strada Știrbei Vodă unde se află în prezent sediul DNA. În curtea unității militare erau săpate șanțuri, astfel că în dimineața respectivă s-a putut adăposti acolo.
După amiază, după ce a trecut atacul aerian, datorită faptului că era răcit s-a dus la o farmacie situată în spatele Palatului Regal de pe Calea Victoriei. A trebuit să se ducă până acolo deoarece la momentul respectiv în București nu erau multe farmacii. Cu acest prilej a putut constata faptul că bombardamentele au avut consecințe dezastruoase pentru bucureșteni. După ce a trecut atacul erau multe clădiri dărâmate, oameni morți, iar unii erau lipiți de zidurile clădirilor care au rămas în picioare de suflul exploziilor, al bombelor.