Arhive categorie: Diverse

Când a mai venit sfârşitul lumii


Gravură din secolul XVI. Cei patru călăreți ai Apocalipsului- Albrecht Durer

Încă din secolul XII, oamenii au început să prezică sfârşitul lumii, potrivit publicaţiei Vanity Fair, care face o trecere în revistă a celor mai răsunătoare predicţii din istorii. Cea mai nouă Apocalipsă a fost anunţată în urmă cu două zile, pe 21 mai.
Totuşi, întrebat ce va face pe 22, dacă nu vine sfârşitul lumii, predicatorul american Harold Camping a declarat pentru publicaţia New York Magazine: „Vine. Sigur se va întâmpla.”În 6 septembrie 1994, predicatorul a anunţat pentru prima dată sfârşiul lumii, tot la radioul pe care îl conduce. Întrebat ulterior cum comentează că nu a fost Apocalipsa, el s-a scuzat şi a spus că a greşit calculele, din cauza unor versete din cartea lui Matei.

1184. Ioachim din Fiore, un călugăr italian, a fost printre primii prezicători ai Apocalipsei. A împărţit timpul în trei perioade, iar, la sfârşitul Erei Fiului, urma să fie şi sfârşitul omenirii. Adică undeva între 1200 şi 1600, când lumea intra în Era Spiritului.
Totuşi, călugărul nu a apucat să vadă că nu i s-a împlinit prezicerea: era deja mort când trebuia să vină Apocalipsa.

1650. James Ussher, un episcop anglican, a scris o cronologie a lumii, în care susţine că a doua venire a lui Iisus pe Pământ va fi în 2000. Nu s-a împlinit.

1844. William Miller, un predicator baptist din Massachusetts, reuşeşte să adune 100.000 de adepţi, pe care îi convinge că lumea se sfârşeşte între 21 martie 1843 şi 21 martie 1844. Când a văzut că n-a venit Apocalipsa, s-a scuzat: „Am vrut să spun pe 22 octombrie”.

Adepţii lui i-au spus „Marea Dezamăgire”, însă o parte din ei au fondat „Adventiştii de Ziua a Şaptea” şi încă aşteaptă sfârşitul.

1859. John Nelson Darby, un predicator britanic, strânge o mulţime de adepţi în Statele Unite. Fără să numească o zi anume, Darby susţine că sfârşitul este inevitabil. Denumeşte această zi „Rapture”, moment în care adevăraţii creştini se vor ridica la cer şi vor privi, timp de şapte ani, cum restul omenirii va suferi pe Pământ.
El nu a fost nevoit să se confrunte cu eşecul, întrucât nu a prezis o zi anume.

1914. Charles Taze Russell, care a fondat Mişcarea Turnul de Veghe al Sionului în 1844 (ulterior, va fi cunoscută drept „Martorii lui Iehova”) a crezut că, în 1914, urmează a doua venire a lui Iisus pe Pământ. În plus, Russel le-a spus oamenilor că şi în 1874 a fost „o revenire invizibilă”.

1970. Hal Lindsey publică bestsellerul „The Late, Great Planet Earth” (Târzia, Marea Planetă Pământ), din care a vândut milioane de exemplare. Deşi nu a nominalizat ziua în care se va produce sfârşitul lumii, a scris despre toate semnele care vor vesti Apocalipsa.

Cât despre 21 mai 2011, pe website-ul lui Lindsey, se precizează: „Vreau ca toţi prietenii mei să ştie că sunt împotriva oricărei preziceri exacte a zilei în care se va produce sfârşitul lumii”.

1982. Pat Robinson, evanghelistul telegenic, a anunţat, încă din 1976, că, peste şase ani, vine Apocalipsa. Nu a venit.

1988. Edgar Whisent, inginer la NASA, a scris o altă carte devenită bestseller „88 Reasons why the Rapture will be in 1988″ (88 de motive pentru care Apocalipsa va fi în 1988”. Ca şi Lindsey, a vândut milioane de exemplare.

După ce a trecut anul 1988, el a spus că Apocalipsa „vine la anul”. A mai anunţat sfârşitul lumii în 1989, 1993 şi 1994.

http://www.romanialibera.ro

Lista articole publicate 22 mai 2011


Maxima zilei – 22 mai 2011

Ne doare despartirea de Iosif Ton

John Upton, presedintele Aliantei Mondiale Baptiste la Biserica Baptista Providenta video p.2

Dionis Bodiu și reflecțiile sale asupra congresului cultului baptist

Tinerii BCB Providenta Bucuresti, Spala-mi Doamne gandul

Grup de studentii de la Universitatea Emanuel Oradea la Biserica Baptista Romana din Brescia
Comunicatul Uniunii Baptiste cu privire la congresul cultului baptist

La multi ani, Prof. Dr. Daniel Barbu


Daniel Barbu (b. May 21, 1957) is a Romanian political scientist, publisher, essayist, journalist, and professor at the University of Bucharest‘s Faculty of Political Science. The head of the Research Institute at the University of Bucharest, and former dean of the Faculty, he was also director of Realitatea Românească, a daily newspaper, in 1991-1992. Barbu worked as a State Adviser for President Emil Constantinescu between 1997 and 1999. He is the author as of June 2007 of eight books and many more articles on political science, and a contributor to the magazine Sfera Politicii.

Early years

Barbu was born in Bucharest, and graduated from the Nicolae Bălcescu High School (the present-day Saint Sava National College) in 1976. In 1976, the Union of Communist Youth, official youth organization in Communist Romania, refused to grant him permission to attend either the Faculty of History-Philosophy or that of Law. Consequently, Barbu attended Art History in Cluj-Napoca, at the present-day Babeş-Bolyai University, graduating in 1980. He then was employed as a curator at the Village Museum (1980) and the National Museum of Romanian History (1981–1986). Between 1987 and 1992, he was a researcher at Bucharest University’s Institute of South-Eastern European Studies.

Post-1989

After the Romanian Revolution of 1989, he took doctoral training in Switzerland, at the University of Fribourg‘s Faculty of Theology; he received a Ph.D. in history from the Babeş-Bolyai University in 1991. In 1999, he took a second doctorate, in Philosophy, from the University of Bucharest, where he has been teaching since 1991.

Between 1990 and 1991, he was head of Editura Meridiane, a prestigious Bucharest-based publishing house.

Barbu was the Dean of the Political Science Department of the University of Bucharest from 1994 to 2000, and then again from 2002 to 2004. Since 2004, he has been the Political Science Chair of the Political Science Department of the University of Bucharest.

He has been a visiting Professor at the École des hautes études en sciences sociales in Paris, the La Sapienza University in Rome, the National and Kapodistrian University of Athens, Pittsburg State University, Jackson State University, and many others.

Barbu has specialized in the Comparative History of European Civilizations, Political Science and Comparative Political Science, Social and Political Models of the State, Minorities and Confessional Groups in Romania, Constitutions, Government, and Politics in Europe, Totalitarian Regimes, Communisme et Socialisme d’État, and Political Anthropology.

Latest works

  • Die abwesende Republik [The Absent Republic], Frank & Timme, Berlin, 2009.
  • Politica pentru barbari [Politics for the Barbarians], Nemira, Bucharest, 2005.
  • Republica absentă. Politică şi societate în România postcomunistă [The Absent Republic. Politics and Society in Post-Communist Romania], 2nd edition (revisited), Nemira, Bucharest, 2004.
  • Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică românească [Byzantium contra Byzantium. Exploring Romanian political culture], Nemira, Bucharest, 2001 (1st ed. 1999).
  • O arheologie constituțională românească. Studii şi documente [A Romanian constitutional archeology. Studies and documents], Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2000.
  • Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la production politique de la foi au Moyen Âge [Byzantium, Rome, and the Romanians. Essays on the political production of faith in the Middle Ages], Éditions Babel, Bucarest, 1998.
  • Şapte teme de politică românească [Seven Themes of Romanian Politics], Antet, Bucharest, 1997.

http://en.wikipedia.org/

Pentru alte  detalii accesați http://www.unibuc.ro

Ca unul care am avut personal onoarea să-l cunosc și să-l apreciez pentru profesionalitatea analizelor sale îi urez la mulți ani. Pentru cei interesați, menționez că site-ul Istorie Evanghelică a publicat de-a lungul timpului mai multe articole ale distinsului politolog, precum și anunțuri despre conferințe sau  prelegeri la care acesta a participat.

Top Posts – 18-25 aprilie 2011


Patimile lui Isus si Isus din Nazaret (regia F Zefireli)- DVD cu Adevarul

Maxime şi cugetări creştine

Cazul Iosif Țon – Străjerii

Cred sau cercetez? Pastorul Sorin Badragan in direct la A2

Paula Seling, La umbra crucii tale

Evanghelizarea lui Billy Graham în România comunistă(1985) – arhivă foto

Iosif Țon la Conferința de post și rugăciune de la Băile Felix 11.12.2010 -foto

Fratii de la Toflea in concert la Biserica Betel din Bucuresti

Îndrumătorul Creștin Baptist

Liviu Olah, Om al rugaciunii

Omagiu profesorilor Dinu C. Giurescu si Zoe Petre ”pusi pe tusa” de reforma invatamantului

Top Posts this week, 25 aprilie 2011, 20.40

Top Posts – 21 aprilie 2011


Cred sau cercetez? Pastorul Sorin Badragan in direct la A2

Maxime şi cugetări creştine

Patimile lui Isus si Isus din Nazaret (regia F Zefireli)- DVD cu Adevarul

Liviu Olah, Om al rugăciunii

Paula Seling, La umbra crucii tale

Evanghelizarea lui Billy Graham în România comunistă(1985) – arhivă foto

Cazul Iosif Țon – Străjerii

Top Posts – 19 aprilie 2011


Patimile lui Isus si Isus din Nazaret (regia F Zefireli)- DVD cu Adevarul

Maxime şi cugetări creştine

Cazul Iosif Țon – Străjerii

Iosif Țon la Conferința de post și rugăciune de la Băile Felix 11.12.2010 -foto

Drumul crucii – Biserica Baptista Providenta (Ferentari) din Bucuresti

Freedom House: Libertatea in declin, la nivel global


14 ian 2011 | Politică

România este una dintre ţările lumii unde oamenii se bucură de libertate şi drepturi civile, conform raportului prezentat, ieri, de organizaţia Freedom House. Totuşi, anul 2010 a fost al cincilea an consecutiv în care libertatea a înregistrat un declin, la nivel global.

 

freedomhouse.org

Numărul ţărilor considerate „libere” în 2010, de autorii raportului, se ridică la 87. Altfel spus, 43% din populaţia lumii este considerată „liberă”. „Libertatea parţială” caracterizează 60 de state ale lumii, adică 22% din populaţia globală.

 

Calificativul „lipsite de libertate” a fost acordat pentru 47 dintre ţările lumii. Acestora le corespunde o populaţie de 2.434.250.000 de locuitori ai planetei. Este important de reţinut că aproximativ jumătate din acest număr sunt persoane care trăiesc într-o singură ţară: China.

 

Şapte dintre cele 47 de state în care cetăţenii sunt lipsiţi de drepturi politice şi libertăţi civile au primit cel mai mic punctaj: Coreea de Nord, Turkmenistan, Uzbekistan, Libia, Sudan, Burma şi Guineea Ecuatorială.

 

România este considerată o ţară liberă, în timp ce vecinii din Moldova sunt consideraţi parţial liberi. Pentru România, nivelul de respectare a drepturilor politice şi a libertăţilor civile a fost evaluat la 2, pe o scară cu 7 grade, unde nivelul 1 reprezintă cel mai înalt grad de libertate, iar 7 este gradul cel mai redus de respectare a drepturilor şi libertăţilor.

 

Raportul menţionează câteva trenduri actuale:

Violenţa şi crima organizată se afirmă ca inamici ai democraţiei. În Guatemala, la sfârşitul anului trecut a fost instituită stare de asediu într-o anumită regiune a ţării, din cauza creşterii infracţionalităţii. Un val de criminalitate greu de controlat confruntă şi autorităţile din Mexic.

Asigurarea libertăţii reprezintă o problemă majoră în ţările cu populaţie majoritar musulmană. Cele mai multe dintre aceste ţări nu au făcut progrese în direcţia asigurării libertăţilor civile. Se detaşează Indonezia, unde procesul democratic a fost accelerat.

Criza economică a adus provocări noi ţărilor din Europa Centrală. Fostele state comuniste, în ciuda influenţei UE, dau semne de regres în domeniul asigurării şi respectării libertăţii. Autorii raportului dau ca exemple Letonia şi Ungaria.

 

China continuă încălcarea drepturilor omului, sub diferite pretexte. Dacă în 2008, Jocurile Olimpice de la Beijing şi, în 2009, aniversarea a 60 de ani a Partidului Comunist au fost motivele invocate pentru acţiuni represive, în 2010, a fost invocată aşa-zisa ostilitate creată în jurul acordării Premiului Nobel pentru Pace disidentului chinez Liu Xiaobo.

Persistă problemele imigranţilor. Franţa s-a detaşat, în 2010, prin scandalul expulzării rromilor proveniţi din sud-estul Europei, precum şi prin atitudini discriminatorii faţă de imigranţii din Africa şi Orientul Mijlociu. Totuşi, cu probleme similare au fost confruntaţi şi cei care au imigrat în Statele Unite, ţări vest-europene, state al Americii de Sud etc.

Raportul Freedom in the World 2011 menţionează o serie de aspecte pozitive. În primul rând, este menţionat faptul că instituţiile democratice nu au înregistrat, în lume, un regres major, în condiţiile în care lumea este confruntată cu o criză economică puternică. De asemenea, în ciuda crizei economice, rezistenţa democratică s-a menţinut în statele autoritare.

www.semneletimpului.ro

Statuia lui Lenin asezata peste capela Casei Impreiale Ruse a Romanovilor


Așezarea statuii lui Lenin deasupra capelei Casei Imperiale Ruse a Romanovilor mă duce cu gândul la un simbolism politico-religios. Cred că este un exemplu de secularizare elocvent precum și un mod în care comunismul s-a substituit religiei creștine.

capela memoriala a Casei Imperiale a Romanovilor si statuia lui Lenin Reconstructia capelei memoriale a Romanovilor
Șefa Casei Imperiale Ruse a Romanovilor, Maria Vladimirovna, a favorizat ideea reconstruncţiei capelei memoriale cu ocazia comemorăirii aniversării a 300 de ani a Casei de Romanovilor, în Kostroma.


„Cred că reconstrucţia capelei memoriale va însemna un moment istoric, si va pune capăt încălcărilor sentimentelor religioase ale creştinilor”, a spus Marea Ducesă într-un răspuns la scrisoarea arhitectului Evghenii Efremov.

În scrisoarea sa – o copie fiindu-i transmisă şi Patriarhului Kirill – Evghenii Efremov a reamintit faptul că biserica a fost fondată în 1913, dar construcţia a fost lăsată neterminată. Monumentul lui Lenin a fost aşezat, mai târziu, pe locul acesteia.

Potrivit lui Efremov, viitoarea aniversare a 400 de ani a Casei Imperiale a Romanovilor ar putea fi celebrată prin „restaurarea capelei inițiale, în scop religios”.

Sursa: www.stiri.lacasuriortodoxe.ro

Yahoo messenger a inceput sa cenzureze discutiile


Cel mai popular program de mesagerie instantanee din România încă funcţionează la parametri normali, însă asta s-ar putea schimba în viitor. Cu o zi în urmă, un sistem online de partajare de fişiere – e vorba de Filestube- a observat că link-urile sale nu mai sunt transmise de Yahoo Messenger. Nici expeditorul şi nici destinatarul nu sunt anunţati că acel link a fost blocat. În fereastra expeditorului apare acel link ca fiind trimis. Filtrarea are loc în serverele aplicației, așa că utilizatorii nu prea au cum s-o ocoloească.

Din testele realizatea de noi în redacţie se pare că alte link-uri trec cu bine de acel filtru. Momentan, cei de la Yahoo nu s-au deranjat să facă vreo declaraţie în legătură cu acest filtru, însă este suspectată o înţelegere cu un distribuitor major de filme sau muzică din Statele Unite. Ne întrebăm ce se va întâmpla dacă Yahoo merge mai departe cu această practică. Cine ar mai putea beneficia de filtrarea conversaţiilor? Autorităţile unei ţări? Cei care cumpără reclamă la Yahoo?

Sursa: Go4it.ro

Viitorul care nu a fost niciodata (galerie foto)


Biblioteca Națională a Franței deține o colecție uimitoare de ilustrații realizate în anul 1910. Ele înfățișează viața din Paris și din lume la anul 2000, așa cum era proiectată în primul deceniu al secolului trecut.

at_the_school_400Autorul ilustratelor se numește Villemard, dar nu se cunosc prea multe informații despre el. Biblioteca Națională a Franței le-a prezentat sub titlul Utopia. Atrage atenția faptul că deși reprezentările în sine sunt departe de realitatea la care suntem martori, unele concepte, absolut imaginare în 1910, s-au realizat efectiv. Pe de altă parte se observă contrastul între tehnologia proiectată ca una a viitorului și costumația personajelor sau designul interioarelor care sunt aceleași, de început de secol XX.

În 1910 oamenii își imaginau că la finalul mileniului unele lucruri aveau să fie o realitate, iar altele ceva de domeniul trecutului: patine cu rotile propulsate cu baterie, frizerie, cosmetică sau croitorie automatizată, vehicule zburătoare folosite de public, de pompieri sau polițiști alături de ideea de „drive-thru”, trenul electric de la Paris la Beijing, prezentarea audio a știrilor din presă, dar și caii prezentați ca un mijloc de locomoție dintr-un secol trecut și mai degrabă o „curiozitate”.

Sursa: semneletimpului.ro

Galerie foto

Calul vazut ca o … curiozitate

 

Echipa de salvare

Croitorie de ultimă oră

Pompierii zburători

Cum se învață la școala anului 2000

Vehicule militare

Patine cu rotile cu baterii

Ascultarea știrilor

Cosmetică automatizată

Drive-thru?

Echipa de urmărire

Agent de pază

Polițist zburător

Bulevardul spre Operă

Frizerie automatizată

Trenul electric Paris-Beijing