„…Isus a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis:”Pace vouă ! „Isus le-a zis din nou: „Pace vouă !” „După opt zile…a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le-a zis: ”Pace vouă !” (Ioan 20:19,21,26)

Trăim într-o lume afectată de păcat, de satana, de urmările ascultării de firea pământească… o lume lipsită de pace, o lume într-o continuă frământare, o lume tulburată… În această lume însă a venit Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos. El a venit să ne aducă tuturor pacea Sa. El a murit pe crucea de pe Golgota pentru păcatele noastre, a fost îngropat, şi a treia zi a înviat din morţi, oferindu-ne în dar neprihănirea Sa. El a promis ucenicilor Săi pacea adevărată, pacea Lui, o pace care nu se aseamănă cu pacea lumii acesteia (Ioan 14:27). După învierea Sa din morţi, se adresează ucenicilor care erau înfricoşaţi, tulburaţi, nedumeriţi, cu salutul Său binecuvântat : „Pace vouă !” Da, ei aveau nevoie de pacea Sa, şi El ştie bine lucrul acesta, de aceea le-o oferă cu generozitate, dovedindu-le că este viu. Avem şi noi nevoie de această pace în inimile noastre ? Da. În ciuda războaielor care continuă pe planeta noastră, a neînţelegerilor între popoare, a veştilor care îngrozesc inimile oamenilor, avem la dispoziţia noastră o pace care întrece orice pricepere, pacea lui Dumnezeu (Filipeni 4:7). Vrei şi tu, dragul meu, să ai această pace ? Dacă da, atunci ai nevoie urgentă de Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, pe care să-L primeşti prin credinţă în inima ta ca Mântuitor şi Domn al vieţii tale.

El, Domnul Isus, Cel înviat din morţi şi viu în vecii vecilor, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: ”Pace vouă !” Prezenţa Lui între ucenicii Săi, în mijlocul lor, chiar dacă uşile casei în care erau adunaţi laolaltă erau încuiate de frica iudeilor (Ioan 20:19), le aduce pace în inimile lor. O pace sfântă, o pace divină, o pace care nu le poate fi furată de nimeni şi nimic din lumea aceasta. El este cu ei, este chiar în mijlocul lor. El este viu, El este Biruitorul. El ne-a promis şi nouă prezenţa Sa cu noi până la sfârşitul veacului (Matei 28:20). Să păstrăm în inimile noastre  şi în mijlocul nostru prezenţa Domnului Isus  prin Duhul Său cel Sfânt. Nu întristaţi pe Duhul Sfânt, nu vă împotriviţi Duhului Sfânt, nu stingeţi Duhul… sunt îndemnurile Bibliei care ne ajută să beneficiem de pacea lui Dumnezeu.

El, Domnul Isus, Cel înviat din morţi şi viu în vecii vecilor, a stat în mijlocul lor… şi le-a zis din nou: ”Pace vouă !” Iertarea Lui, oferită celor ce s-au lepădat de El prin cuvinte, atitudini, fapte, gânduri… le aduce acum din belşug, pacea Lui. Erau vinovaţi. L-au lăsat în mâinile celor fărădelege. S-au ascuns… Chiar acum erau încuiaţi de frică… iar El le oferă prin prezenţa Sa şi prin Cuvântul Său, în dar, iertarea Sa. Fără iertarea lui Dumnezeu nu poate avea nimeni pace în inimă. Noi toţi am păcătuit şi avem nevoie de iertare.  Ai primit această iertare din partea Lui ?

El, Domnul Isus, Cel înviat din morţi şi viu în vecii vecilor, după opt zile…a venit din nou, a stătut în mijloc, şi le-a zis: ”Pace vouă !”  Puterea Lui, puterea învierii din morţi, puterea asupra duşmanilor Săi, puterea de a ierta pe cei ce se pocăiesc sincer, puterea de a iubi până la capăt, puterea de a apărea şi dispărea din privirea lor nefiind împiedecat de zidurile materiale ale acestei lumi… le oferă pacea Sa.  „ Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

„Pace fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa, din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos !” ( Efeseni 6, 23)

Pastor, Elisei Pecheanu

Astăzi sărbătorim „duminica Tomei”. Ceea ce este special la aceasta duminică este faptul că ea reprezintă una din principalele ocazii din an când se vorbeşte despre credinţă.  Prin urmare, şi eu îmi propun să lansez, pe scurt, câteva reflecţii despre credinţă care sper să ne fie de folos.

Semnalez, mai întâi, ambiguitatea  „credinţei”. Aceasta înseamnă că oamenii înţeleg multe lucruri prin credinţă: religie, denominaţie, curaj, încredere, optimism, practici etc. Deci, cu toate că se vorbeşte mult despre ea, „credinţa” rămâne pentru mulţi un termen destul de vag.

Punctez acum sensul „credinţei”. Aleg să definesc credinţa nu plecând de la dictionare si explicaţii sociologice, ci de la Biblie. Din terminologia biblică (fără a intra în detalii), mai ales din prepoziţia „în”, rezultă că „credinţa” are două sensuri: 1. „A crede” ceva- adică a avea un set de adevăruri, de informaţii şi date pe care să le consideri autentice. 2. „A crede” în Cineva sau dacă facem din particula „în” un prefix: a te în-crede – aceasta înseamnând un angajament personal, o dimensiune relaţională pe baza convingerilor avute. Cele două sensuri ale credinţei trebuie ţinute mereu în echilibru. Niciodată Dumnezeu nu ne cheamă la o „credinţă oarbă”, adică să credem fără să avem informaţii (ceva de genul: dacă sari în gol, dar crezi din toată inima, o să învingi gravitaţia), dar nici la o „credinţă drăcească” adică să avem informaţii fără relaţie personală (ştii totul despre Dumnezeu dar nu Îl faci Domnul tău personal). Toma a spus: „Domnul meu şi Dumnezeul meu.” (sublinierea îmi aparţine), Ioan 20:28. De aici rezultă  acţiunea credinţei. Ideea este că în funcţie de ceea ce credem ajungem să ne în-credem în ceva sau în cineva.  În final, acţiunile şi comportamentul nostru sunt rezultate din ceea ce credem. Luăm medicamente întrucât credem în efectul lor, mergem la şcoală întrucât credem că ne va fi de folos etc. Fiecare om crede şi se încrede în ceva dar nu toţi în Dumnezeul Scripturii.

În concluzie, testul prin care putem verifica credinţa creştină autentică este acesta: să credem toate învăţăturile Scripturii în urma unei interpretări corecte şi să ne încredem în Dumnezeul Scripturii având o relaţie personală cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Ambele principii trebuie să funcţioneze simultan.

Doamne, măreşte-ne credinţa!

Pastor, Costel Ghioancă

In ultimul timp, „Romania a manifestat pe plan international o evidenta pozitie favorabila homosexualitatii. Reprezentantii tarii noastre au votat anul trecut, in cadrul ECOSOC, in favoarea acordarii de statut de observator ONU unui grup homosexual brazilian suspectat de pedofilie. La sfarsitul lui 2008, Romania a votat si in favoarea unei alte rezolutii pro-homosexuale initiate de aceasta data de Franta. […]

Europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor a tinut sa precizeze […] „Nu se poate asa ceva. […] Sodomia este dupa ucidere, al doilea pacat de moarte. Nu voi fi cu nimic de acord care sa sustina homosexualitatea. […] Am ajuns in situatia ca ei sa se considere normali, iar pe noi nebuni. […]

Pe de alta parte, specialistul in teologie Dan Ciachir este de parere ca votul exprimat de Guvernul Romaniei este unul „anticrestin” si care se coreleaza cu paganismul Europei Centrale.”

Astfel de actiuni se datoreaza departarii de Divinitate, prezenta din ce in ce mai putin in spatiul public dar si in cel privat,  fapt care face  ca  tarile europene, asa zise tari crestine, printre care se numara si Romania, sa promoveze o legislatie straina de crestinism.

Ziare.ro

Anti-Homosexuality Bill Divides Ugandan and American Christians

American pastors and leaders are united in condemning the legislation while Ugandans are united in support.

The proposed anti-homosexuality legislation in Uganda has created tension between American Christians who have condemned the legislation and Ugandan Christians who don’t want to see homosexuality become an acceptable practice.

Several American pastors and leaders have condemned proposed legislation in Uganda that, if passed in its proposed version, would punish homosexual acts between adults—including touching „with the intent of committing the act of homosexuality”—with life imprisonment. The punishment for „serial offenders,” homosexual sex with minors or the disabled, or homosexual sex while being HIV-positive, is death …

More about this subject on Christianity Today magazine