Un studiu recent al EUROSTAT a constatat că 93,5% dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an.

Aceste cifre descriu o adevărată tragedie culturală. Mă intreb insă care ar fi acest procent pentru românii evanghelici.
Este cunoscut faptul că impactul social al unui grup nu depinde de mărimea, ci de calitatea acestuia. Iar calitatea depinde de câteva ingrediente: nivelul de educație, lectura, inițiativa antreprenorială, standardele etice/valorile grupului.
Pornind de la aceste idei, mi-a trecut prin minte ideea, ba chiar am cerut
parerea unor prieteni cu privire la actualitatea si utilitatea unui
MANIFEST PENTRU LECTURĂ
adresat comunităților evanghelice de la noi, urmărind trei obiective concrete:

1. promovarea lecturii coerente și informate hermeneutic a Bibliei;
2. stimularea lecturii textelor creștine fundamentale (dincolo de literatura devoțional-siropasă care domină astăzi aceste comunități);
3. încurajarea lecturii textelor mari din literatura umanității, atât a celei de ficțiune, cât și a celei de reflecție (eseistică, filosofie etc).
   În…

„Modernitatea nu a început cu Iluminismul kantian sau cu idealizarea rousseauistă a „bunului sălbatic”. A început prin platonismul teologiei politice augustiniene. Pe baza Noului Testament (unde Iisus Hristos ne spune că Împărăția Lui nu e din „lumea aceasta”, dar are reflexe în sufletul creștinului, încă de aici), Augustin instalează în centrul destinului occidental tensiunea dintre „cetatea terestră” și „cetatea divină”.”

http://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/cetati-visate-cetati-ruinate

Dă clic pentru a accesa 2651.pdf

Bună sau rea, istoria este istorie. Nu o putem schimba. Zilele acestea, unii ar dori să o șteargă. Să șteargă tot ce e rău și să rămână doar ce e bun. Problema este că foarte puține persoane din istorie sunt imaculate. Spre exemplu, Winston Churchill a fost un susținător al epurării pe criterii rasiale și a măsurilor eugenice (dacă nu știați, puteți găsi suficiente materiale online despre măsurile susținute sau impuse în India și Kenya). Însă nu pentru asta i s-au ridicat statui, ci pentru curajul de a lua frâiele unei țări aflate în haos și în război, fiind gata să fie unul din liderii mondiali care a dus la înfrângerea nazismului.

Ce facem atunci? Statuile sunt simboluri care sunt ridicate fie în semn de mulțumire, fie pentru a motiva generațiile următoare să urmeze exemplul celui cinstit (sunt, cu siguranță, mai multe motive; eu le-am menționat pe cele pe care…

Iată Legea:

Legea 45/2020 calcă drepturi și libertăți și se dovedește deficitară

Conducerea Cultului Creștin Penticostal din România vine cu recomandări privitor la Legea nr. 43/3 aprilie 2020:

Când a venit noaptea, i-au urcat într-un camion militar pe cei 200 de bărbați și au plecat spre gara Pitești. Într-o margine, pe o linie separată, i-au coborât din camion și i-au urcat pe toți într-un vagon. De jur împrejur erau soldați cu arme automate care aveau ordin să tragă la orice încercare de evadare. În mod normal, într-un compartiment încăpeau 8 persoane. Erau zece compartimente și au băgat câte 20 de condamnați în fiecare. Vagonul a fost atașat la urma unui tren de călători care circula pe ruta Pitești-București. Dimineața a ajuns în Gara de Nord. Ferestrele vagonului fuseseră vopsite ca să nu se vadă nimic dinăuntru afară și invers. Pe exterior erau montate grilaje groase, din bare de fier, care nu puteau fi date jos decât cu aparatul de tăiat cu oxigen. Patru soldați, militari în termen, păzeau vagonul fiind puși câte doi la fiecare capăt.

Deținuții erau…

Trecuseră 4 luni de când Florea Cruceru ajunsese la Capul Midia, numit de cei peste 10.000 de condamnați lagărul morții. Așa cum și-a dorit de la început, și cum s-a și rugat de când fusese arestat, a găsit un număr însemnat de credincioși evanghelici care erau deja în lagăr, iar în perioada cât a stat acolo (1950-1951) s-au tot adăugat. Unii erau eliberați, alții veneau, iar o parte din ei mureau în lagăr de foame, bătăi, boală sau muncă epuizantă fără hrana necesară.  După ce l-a găsit pe Roșculț Costea (pe care l-a văzut rugându-se înainte de ceea ce comuniștii numeau prânz) acesta l-a introdus pastorului baptist Bîcu Ioan, pastor la Biserica Baptistă nr. 1 din Timișoara, lângă care a dormit mare parte din detenție (l-am cunoscut personal în 1970), fratelui Fronius Martin (un credincios baptist sas din Brașov), pastorului penticostal Pop Ionaș de la Cluj alături de care tata…