Exodul 2:23 „ Strigătele acestea… s-au suit până la Dumnezeu.”

Experienţa rugăciunii este comună tuturor oamenilor indiferent de vârstă, sex, rasă, clasă socială, religie… ş.a.m.d. Dar în comparaţie cu mulţimea celor ce se roagă, experienţa rugăciunii ascultate este una destul de rară. Avem în Scriptură exemple de oameni ai rugăciunilor ascultate. Citindu-le şi meditând la ele tânjim în lăuntrul nostru după această împlinire extraordinară a ascultării rugăciunilor înălţate către Dumnezeu. Avem în generaţia noastră oameni ai rugăciunii şi unii dintre aceştia pot mărturisi că Dumnezeu le-a şi ascultat rugăciunea. Cred că este foarte important să ştim câteva lucruri înainte de a-L ruga pe Dumnezeu să ne asculte şi să ne răspundă la rugăciunea înălţată către El. Iată care sunt acestea :

1.      Dumnezeu aude şi înregistrează tot ceea ce se vorbeşte pe pământ, inclusiv rugăciunile oamenilor.

Ceea ce spunea Domnul Isus în Evanghelia după Matei 12:36,37 dovedește cu prisosinţă afirmaţia de mai sus: „Vă spun că în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” Mai mult decât atât este faptul mărturisit de psalmist în psalmul 139:4 „Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoști în totul.” Deci, mare atenţie la tot ceea ce gândim şi vorbim. Se înregistrează totul. Orice cuvânt rostit de mine şi de tine poate fi folosit ca probă în marele proces final la Scaunul de judecată al lui Dumnezeu. Poţi fi considerat fără vină sau osândit. Doamne ai milă de noi, Te rugăm !

2.      O rugăciune auzită şi ascultată de Dumnezeu trebuie să fie sinceră.

Robii din Egipt, Evreii, au avut o perioadă în care au gemut de durere, apoi au început să scoată strigăte desnădăjduite smulse din inimile lor de robia aspră a egiptenilor, şi deabia atunci rugăciunea lor a ajuns la Dumnezeu. O rugăciune superficială, rostită numai de pe buze (Isaia 29:13) nu poate fi ascultată de Dumnezeu. Ea este auzită cu siguranţă, dar nu şi ascultată. O inimă zdrobită şi un duh mâhnit (smerit) din pricina robiei, de orice natură ar fi aceasta, pot fi ascultate (Isaia 57:15). Doamne, dă-ne puterea sincerităţii în rugăciune ca să ne poţi asculta !

3.       Rugăciunea este întotdeauna ascultată pe „credit”.

Iată un „amănunt” demn de luat în seamă. Rugăciunile robilor evrei (gemetele lor) ajung la Dumnezeu şi sunt ascultate în baza unui legământ sfânt încheiat între înaintaşii robilor din Egipt (Avraam, Isac şi Iacov) şi Dumnezeu. Exodul 2:24 “ Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isac şi Iacov.” Noi cei de astăzi avem pe Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Mijlocitorul nostru la Dumnezeu. Suntem ascultaţi dacă ne prezentăm în rugăciune în Numele Domnului Isus (Ioan  14:13,14; Coloseni 3:17). Tată ceresc, vrem să venim înaintea Ta în rugăciune întotdeauna în Numele Domnului Isus Hristos. Ascultă-ne Te rugam. Îţi mulţumim. Amin.

Pastor, Elisei Pecheanu

„ Sunt  încredinţat că Acela care a început în voi această bună  lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1:6)

Nu, nu am ajuns încă desăvârşiţi. Mai este încă de lucru în fiinţele noastre. În atelierul de lucru al lui Dumnezeu se lucrează intens. Fiecare credincios care a intrat de bună voie în acest loc simte din plin efectele lucrării de modelare, cioplire, şlefuire spirituală, lucrare făcută cu multă migală şi atenţie desăvârşită din partea Maestrului. Trebuie să ne asemănăm din zi în zi mai mult cu Domnul Isus. De aceea prin Duhul Sfânt, Tatăl nostru din ceruri lucrează clipă de clipă la pregătirea noastră pentru a deveni o Mireasă „fără pată şi fără zbârcitură” pentru Mirele nostru drag, Domnul Isus Hristos. Această lucrare de transformare, de sfinţire a celor credincioşi uneori „doare”. Zgura răufăcătoare se desprinde uneori foarte greu de metalul preţios, aşa că suntem chemaţi la răbdare, îndelungă răbdare şi chiar la răbdarea sfinţilor. Maestrul lucrează cu mare atenţie aşa încât să nu se piardă nimic din ceea ce s-a câştigat până acum, nimic din ceea ce s-a câştigat prin jertfa de la Calvar. Suntem preţuiţi în ochii lui Dumnezeu. Suntem pregătiţi intens pentru cerul care de asemenea este pregătit pentru noi. Trebuie să devenim oameni pregătiţi pentru locul pregătit. Vine ziua „graduării” noastre.

1. 1.      Fii bine încredinţat de lucrurile acestea. 

Nimic din ce se întâmplă în viaţa ta de credincios nu este la întâmplare. Eşti sub privirea binecuvântată a Marelui Maestru. Tu trebuie să devii „cineva”. Eşti special în ochii Domnului.

1. 2.      Fii conştient că Cel ce te prelucrează nu este un om ci Dumnezeu.

Da, de cele mai multe ori nu mâna directă a lui Dumnezeu te atinge pentru a te prelucra ci intervenţia umană. Dumnezeu se foloseşte de fraţii de credinţă şi chiar de oamenii din afara Bisericii, ca de nişte unelte ascuţite şi tăioase ca să te modeleze după voia Sa.

1. 3.      Fii bucuros că ceea ce se petrece în viaţa ta este ceva bun, o bună lucrare.

Chiar dacă doare, chiar dacă suferi, chiar dacă trebuie să rabzi mult… lucrarea care o face Dumnezeu este o lucrare bună, de calitate. El ne vrea binele vremelnic şi mai ales cel veşnic.

1. 4.      Fii răbdător, lucrarea se va termina, se va isprăvi.

Orice început are şi un sfârşit. Dumnezeu nu lasă lucrurile începute, neterminate. El tot ceea ce începe duce la bun sfârşit. Aşteaptă cu răbdare ziua lui Isus Hristos. Este hotărâtă de Dumnezeu. Vine în curând. Nu vei fi dezamăgit. Soseşte ziua „graduării” spirituale. Vine ziua răsplătirilor. Se pregăteşte şi cununa pentru cei ce se vor asemăna cu Domnul Isus şi-I vor fi mireasă Sa.

Doamne Te rugăm să te ocupi de noi. Te rugăm să lucrezi în noi desăvârşirea Ta. Te rugăm să ne faci să ne asemănăm cu Domnul Isus. Te rugăm să ne dai răbdare să putem aştepta răsplătirea Ta. Îţi mulţumim.

Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Pastor, Elisei Pecheanu

Ioan 13:17 „ Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.”

Toţi oamenii de pe pământ doresc să fie fericiţi. Nimeni nu doreşte în mod conştient şi intenţionat să ajungă nefericit. Este o permanentă alergare a tuturor generațiilor după fericire. Tot aşa de adevărat este faptul că unii caută fericire numai în lucrurile trecătoare. Chiar dacă acestea sunt necesare existenţei noastre vremelnice, dacă fericirea umană este condiţionată numai de ele atunci odată cu trecerea lor piere şi fericirea. De aceea Domnul Isus prezintă adevărata fericire ca fiind un rezultat al celor două atitudini faţă de Cuvântul divin: cunoaştere şi împlinire.

Cunoaşterea Cuvântului Sfânt

„Dacă ştiţi aceste lucruri…” 

Domnul Isus a fost fericit în adevăratul sens al cuvântului deşi a cunoscut ce înseamnă lipsa, durerea trupească şi sufletească, plânsul, respingerea, batjocura, moartea. Toate aceste stări ne sunt şi nouă familiare de aceea Domnul Isus ne oferă posibilitatea trăirii adevăratei fericiri. El ştia: „că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu se duce” (Ioan 13:3). Toate acestea şi încă multe alte adevăruri cunoscute de El Îl făceau fericit în împlinirea misiunii Sale de Mesia, Hristosul, Răscumpărătorul omenirii păcătoase. El este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat (Ioan 1:1). El este Adevărul (Ioan 14:6). Cuvântul Său este adevărul (Ioan 17:17). Tu cunoşti ADEVĂRUL ?  Adevărul cunoscut aduce slobozenia, adică adevărata fericire (Ioan 8:32), cu o condiţie: împlinirea Adevărului (Cuvântului), nu numai cunoaşterea Lui. Cunoaşterea fără împlinire aduce osânda (Evrei 10:26-27).

Împlinirea Cuvântului Sfânt

„…ferice de voi dacă le faceţi.”

Foarte interesantă este relaţionarea dintre împlinire şi cunoaştere prezentată de Domnul Isus. Aici în textul prezentat, Domnul spune că fericit este cel ce aplică ceea ce cunoaşte despre Adevăr. În aceeaşi Evanghelie la capitolul 7 cu versetul 17, Domnul Isus spune astfel : „Dacă vrea cineva să facă voia Lui (a Tatălui din ceruri), va ajunge să cunoască…” Iată deci, cunoscând şi împlinind Adevărul ajungi la fericire, şi împlinind Adevărul cunoscut, ajungi să cunoşti şi mai mult despre Adevărul infinit. Aşa se capătă adevărata fericire. Tu dragul meu, eşti fericit ?  Care este izvorul fericirii tale ?  Domnul Isus este adevăratul izvor al fericirii şi dătătorul cu inimă largă al acesteia. El a zis : „Eu am venit ca oile (Mele) să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10/b)  Tot El a zis : „Veniţi al Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28)

Doamne Isuse, ajută-mă să Te cunosc şi mai mult, să Te iubesc şi mai mult, să Te ascult şi mai mult, să împlinesc Cuvântul cunoscut şi mai mult şi să Te aştept şi mai mult. Amin !

Pastor, Elisei Pecheanu

Galateni 5:19-23

Ce lăsăm în urma noastră ? Zgomot (gălăgie, deranj…) sau un sunet plăcut? Moise, omul lui Dumnezeu din vechime, în psalmul 90:9/b ne spune că anii celui credincios trec lăsând în urmă ca amintire pentru generațiile viitoare un sunet plăcut, armonios. Cum îşi vor aduce aminte de noi cei ce ne vor urma: copiii, nepoții, strănepoţii …, Biserica lui Hristos ? Aceasta este o întrebare demnă de luat în seamă de către fiecare credincios în parte. Nu la întâmplare apostolul Pavel, inspirat de Duhul Sfânt, aşează la locul potrivit aceste adevăruri. El a avut de-a face în misiunea sa cu cel puţin două feluri de creştini: duhovniceşti si fireşti. De aceea el scrie atenţionându-ne pe toţi : „umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16)

Firea pământească are poftele ei specifice care pot produce : „ preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările…” (Galateni 5:19-21)  Dar va zice cineva: eu nu am în viaţa mea astfel de lucruri urâte…  Atenţie ! Lista lui Pavel se încheie astfel : „ şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.” Deci rafinamentul satanic din vremea noastră s-ar putea să înşele pe cineva cu alte lucruri, neenumerate aici, dar tot fireşti şi satanice.  Să nu ne înşelăm singuri : ceea ce facem vorbeşte mai tare decât ceea ce spunem altora ! În astfel de stare nimeni nu poate moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (v.21/b). Este numai zgomot zadarnic !

Roada Duhului, dimpotrivă, este : „ dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” (v.22,23). Deci cine se lasă călăuzit de Duhul Sfânt va avea cu siguranţă această Roadă binecuvântată. În urma lui va rămânea un sunet plăcut, o amintire scumpă, de neuitat, o viaţă trăită în slujba Domnului şi în frica de Domnul. Nu ţi-ai dori o astfel de viaţă ? Să se poată spune cu adevărat şi despre tine : acesta a fost omul lui Dumnezeu !  Dacă da, atunci lasă-te „altoit în Hristos”, născut din nou prin Duhul Sfânt în urma pocăinţei sincere şi a credinţei personale, şi lasă-L pe Duhul Sfânt să-ţi cârmuiască viaţa. În limba greacă termenul folosit pentru cuvântul „roadă” este „karpos” şi are înţelesul de : fruct, rezultat, câştig, rod, sau în mod figurativ: descendent sau lăstar. Adică ceea ce stăpâneşte în interiorul fiinţei va rodi şi se va vedea în afară, va rămânea în urma noastră. Roada Duhului (la singular) este prezentată prin cele nouă faţete, sau atribute vizibile ale vieţii unui creştin duhovnicesc.  Am putea împărţi în mod arbitrar, în trei grupuri, cele nouă faţete ale roadei Duhului Sfânt astfel: dragostea, bucuria şi pacea, să definească relaţia noastră cu Dumnezeu; îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, să definească relaţia noastră cu semenii noştri; iar următoarele trei : credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor să definească relaţia creştinului cu sine însuşi. Luându-le însă împreună, aşa cum ne-au fost transmise, şi avându-le din belşug, ele vor demonstra că aparţinem lui Dumnezeu, că suntem cârmuiţi de Duhul Sfânt şi că vom moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Pastor, Elisei Pecheanu