1 Corinteni 16:22

Lăsând la o parte amatorismul unor aşa zişi „profeţi” pe aceasta temă, credincioşii adevăraţi şi sinceri ştiu şi cred din toată inima lor că evenimentul revenirii Domnului Isus Hristos pe acest pământ este o realitate inevitabilă.

Aşa a spus El, Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, când a fost pe pământ cu ucenicii Săi.

„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:1-3)

Aşa au spus îngerii trimişi din cer, ucenicilor, la înălţarea la cer a Domnului Isus Hristos.

„După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer ? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

Aşa au crezut şi au propovăduit primii creştini.

„Maranata ! Domnul nostru vine ! (1 Corinteni 16:22)

„Căci însuşi Domnul… Se va pogorî din cer… „ (1 Tesaloniceni 4:16)

„Unde este făgăduinţa venirii Lui ?”„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii..” (2 Petru 3:4,9)

Aşa credem şi propovăduim şi noi, Biserica Sa răscumpărată.

Nu ştim însă nici mileniul, nici deceniul, nici anul, nici luna, nici săptămâna, nici ziua, nici ceasul, şi nici clipa, când acest eveniment glorios va avea loc (Matei 24:36; 1 Corinteni 15:51-52). Nu este treaba noastră să ne ocupăm de calcule ca să aflăm ceea ce ne este ascuns (Fapte 1:6,7). Suntem chemaţi să veghem (Matei 24:42; 1 Petru 4:7), să fim gata (Luca 12:35-40; Efeseni 6:14), să-L iubim pe Domnul Isus (1 Petru 1:8), să-L aşteptăm cu răbdare şi într-o trăire sfântă (2 Petru 3:10-13), să-L mărturisim (Fapte 1:8), şi să ne pocăim permanent (2 Petru 3:14). Noi, credincioşii, zicem din toată inima : Maranata, Domnul nostru vine ! Amin, vino Doamne Isuse !   Tu ce zici ?

Pastor, Elisei Pecheanu

Ioan 20:25

Patruzeci de zile au trecut de la învierea din morţi a Domnului Isus până la înălţarea Sa la ceruri. Doctorul Luca ne relatează faptul că în această perioadă Domnul Isus, înviat din morţi, li S-a înfăţişat ucenicilor deseori, dovedindu-le realitatea învierii Sale şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1:3).

Acest mare adevăr este exprimat foarte frumos, sub inspiraţie divină, în versurile următoarei cântări creştine: „Din gură–n gură salutul: „Hristos a înviat!’’ „Adevărat ca Hristos a înviat!” Învăluise pământul c-un zâmbet voios, Măreaţa veste ca viu e Hristos!’’ … 

Cine s-a întâlnit cu Domnul Isus este un om transformat. Acesta nu va mai fi niciodată ca mai înainte. Maria din Magdala nu mai plânge, motivele tristeţii sale au fost spulberate de prezenţa şi cuvintele  Celui viu. Petru se pocăieşte şi are cugetul iertat, curăţit de Cel ce biruise moartea. Toma mărturiseşte cu bucurie şi curaj : „Domnul meu şi Dumnezeul meu !”. Ioan se ţine de Domnul, n-ar vrea să mai plece de lângă El niciodată. Cei doi din Emaus, nu pot să rămână la casa lor deşi este întuneric… acum arde inima în ei şi sunt motivaţi să caute părtăşia cu fraţii lor de credinţă. Toţi ucenicii sunt plini de bucurie. Saul, prigonitorul, devine apostolul Pavel. Tu, cum eşti ? Poţi mărturisi transformarea din viaţa ta ? O simţi cu adevărat ? O pot vedea şi cei din jurul tău ?  Sau ai rămas acelaşi, ca mai înainte… Cercetează-te ! Altfel, degeaba cânţi „Hristos a înviat din morţi…” dacă viaţa ta nu dovedeşte aceasta, ci mai degrabă faptul că Hristosul tău în care „crezi” este tot în mormânt…  Nu descuraja, mai este încă har ! Pocăieşte-te  sincer !

Cine s-a întâlnit cu Domnul Isus este un bun mărturisitor al învierii din morţi. Interesant este faptul că după înviere, Domnul Isus S-a arătat numai celor ce au fost cu El, şi care L-au urmat. Nu s-a mai arătat nici lui Pilat, nici lui Irod, nici Marelui Preot, nici cărturarilor şi fariseilor… nici unui duşman de-al Său. Aceştia, prin atitudinea lor, şi-au semnat sentinţa : necredincioşi. De dragul banilor, de dragul oportunităţilor, de dragul prezentului tentant, de dragul vieţii acesteia, de frica morţii, L-au trădat şi L-au dat la moarte pe Isus. Au spus că învierea este o minciună inventată de ucenicii Acestuia (Matei 28:11-15). Domnul Isus S-a arătat numai celor ce crezuse în El. Deşi erau numai oameni simpli, pescari majoritatea dintre ei, aceştia erau oamenii de nădejde ai Domnului. Pe ei I-a trimis să meargă până la marginile pământului să-L mărturisească tuturor oamenilor (Marcu 16:15-16). Ei erau de acum încolo martorii Domnului (Faptele Apostolilor 1:8). Şi ei s-au dus. Cu preţul vieţii lor au plătit această mărturie. De partea lor era Adevărul. Ei ştiau aceasta. Pentru Adevăr  merită să trăieşti şi chiar să mori dacă se cere aceasta. Nu s-au dat înapoi, n-au fugit, n-au trădat… Au rămas buni mărturisitori ai învierii din morţi a Domnului lor Isus Hristos, mărturisind prin aceasta că şi pentru ei va fi o înviere. O înviere pentru viaţă veşnică, o înviere pentru răsplată veşnică. O înviere binemeritată. (Ioan 5:28-29; 1 Corinteni 15:20; 1 Tesaloniceni 4:14). Tu ce mărturie depui ? În slujba cui te afli ? Ce iubeşti mai mult în lumea aceasta ?

Doamne Isus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel viu în vecii vecilor, Cel ce va reveni pe norii cerului ca Judecător şi Domn, Te rugăm : ai milă de noi, mai stai încă o dată înaintea noastră şi transformă-ne, făcând din noi buni mărturisitori ai învierii Tale din morţi şi ai revenirii Tale în lumea noastră !

Pastor, Elisei Pecheanu

Din însemnătatea numelui ce-l poartă, reiese clar că Toma a mai avut un frate geamăn, dar nu se ştie sigur cine a fost acesta. Nici o problemă. Vom afla când ne vom întâlni cu Toma acolo sus în veşnicie. Poate că va fi şi fratele lui geamăn acolo şi-l vom putea întâlni personal. Dar de ce oare a ascuns Duhul Sfânt acest amănunt de noi, cei din vremurile viitoare ?  Poate ar trebui să ne punem noi alte întrebări, şi anume : Nu cumva eu sunt fratele geamăn al lui Toma ? Sau : Aş dori eu să devin frate geamăn al lui Toma ? Prin ascunderea numelui acestuia, locul rămâne liber. Ocupă-l tu. O zicală veche spune astfel: „ Prietenii ţi-i alegi tu singur, dar fraţii ţi-i dă Dumnezeu”. Eu cred că Toma din Scripturi este, sau dacă nu încă, poate deveni fratele meu şi al tău, frate geamăn. Iată ce apreciază Scriptura (Duhul Sfânt) la fratele nostru geamăn, Toma:

1.      Este gata să meargă cu Domnul său în Iudeea să moară împreună cu El (Ioan 11:16).

Lazăr murise, surorile acestuia, Maria şi Marta, au trimis vestea aceasta tristă Domnului Isus chemându-L în ajutor, Domnul mai zăboveşte două zile, apoi se hotărăşte să meargă în Betania să săvârşească minunea învierii din morţi a lui Lazăr. Ucenicii Săi protestează ştiind despre intenţia iudeilor de a-L omorî pe Domnul, iar Toma intervine chemându-i pe toţi să-L urmeze pe Domnul Isus, chiar şi în moarte. Ca să ai parte cu Domnul Isus şi aici şi-n veşnicie trebuie să accepţi moartea Sa în locul tău şi să fii gata să te identifici cu Hristos Domnul în moartea Sa şi în învierea Sa. „ Şi Să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia Suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui ;”(Filipeni 3:10). Tu dragul meu creştin, în ce stare te afli ?

2.      Este sincer, mărturisind că nu înţelege unde se va duce Domnul Isus şi nici calea într-acolo (Ioan 14:6).

Înainte de moartea Sa pe Golgota, Domnul promite ucenicilor Săi că se va duce să pregătească un loc minunat în Casa Tatălui pentru ei, spunându-le : „Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo”. Intervenţia promtă a lui Toma este: Doamne, nu ştim… cum putem şti ? El „ştia” dar nu „înţelegea”. Şi noi ştim multe din Scripturi dar nu avem pretenţia că le înţelegem pe toate… Doamne, ajută-ne să credem şi să pricepem prin Duhul Sfânt tot ce ne este necesar pentru mântuirea sufletului,  iar celelalte, ascunse de ochii noştri, ştim că Îţi aparţin numai Ţie ( Deut.  29:29).

3.      Este unicul mărturisitor în felul lui, faţă de Domnul Isus Cel înviat din morţi (Ioan 20:28).

„Domnul meu şi Dumnezeul meu” a zis Toma privind cu uimire la mâinile Domnului ce purtau semnele răstignirii pe cruce. Nici unul dintre ucenici nu a mai depus o astfel de mărturie. Mărturia  lui Toma a rămas peste veacuri, pentru noi, ca o lecţie minunată de teologie practică. Tu ce mărturie ai depus în faţa Celui înviat din morţi şi viu în vecii vecilor ?

Pastor, Elisei Pecheanu

“ Porți, ridicați-vă capetele; ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!”
(Psalmul 24:7)

Ziua de Florii, ziua intrării triumfale a Domnului nostru Isus Hristos în Ierusalim a fost şi rămâne o zi importanta în viaţa Bisericii Sale şi a Creștinismului în general. În această zi El, Domnul Isus vorbeşte încă o dată omenirii întregi, înainte de a merge la Golgota, care este aprecierea Sa faţă de fiinţa umană. De aceea Duhul Sfânt a avut grijă ca încă din vremuri străvechi să-l inspire pe împăratul David să scrie acest psalm, un mesaj profetic,  în care este de asemenea prezentată aprecierea lui Dumnezeu faţa de noi, fiecare în parte. Iată care este mesajul :

        1.      Omul este o fiinţă responsabilă în faţa lui Dumnezeu.

Atenţie, suntem asemănaţi cu nişte porţi şi nu cu nişte ziduri ! Creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, omul are voinţă proprie şi liberă. Dumnezeu nu a forţat şi nici nu va forţa voinţa nimănui, deşi are toată puterea şi toată autoritatea să o facă, dacă voieşte. Nimeni nu poate să se certe cu Dumnezeu, sau dacă încearcă să o facă, este în zadar. „ Porţi (oameni ! ) ridicaţi-vă capetele !” Nu aşteptaţi să vi le ridice alţii, şi nici ziua când vi le va ridica Dumnezeu la judecată, obligaţi fiind ! Ridicaţi-le acum singuri, de bună voie, câtă vreme se mai zice astăzi, mâine s-ar putea să fie prea târziu ! Tu decizi şi tu răspunzi în faţa lui Dumnezeu ! Nimeni nu va fi chemat să răspundă în locul tău ! Ai curajul să ridici privirea şi să te uiţi în ochii Domnului, acum !

        2.      Omul este o fiinţa veşnică.

O, ce mulţi sunt şi în vremea noastră acei oameni care ar dori să se termine totul la cimitir, la groapă, la mormânt ! Să trăiască cum vor ei, după poftele lor şi la moarte să dispară totul, să nu mai fie nimic. Dar nu este aşa. Psalmistul inspirat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu spune :   „ ridicaţi-vă (capetele ) porţi veşnice…”. Da, omul este o făptură veşnică a lui Dumnezeu. A fost creat să trăiască veşnic. Ce mare binecuvântare ! Să purtăm în noi gândul veşniciei şi să  experimentăm veşnicia la vremea hotărâtă de Dumnezeu. Există viaţă după moarte. De aceea suntem atenţionaţi şi chemaţi să luăm o decizie personală faţă de Dumnezeu şi faţă de dragostea Sa arătată prin Domnul Isus Hristos, acum cât încă mai suntem pe pământ, în viaţa aceasta. Nu te înşela crezând minciunile diavolului. Tu eşti o fiinţă veşnică. Ai un suflet nemuritor.

        3.      Omul este o fiinţa onorată de Dumnezeu.

Poarta fiinţei umane trebuie deschisă numai în faţa Împăratului slavei. El, Creatorul nostru, doreşte să intre în inimile noastre devenind astfel Mântuitorul şi Domnul nostru personal. Această deschidere se face  prin credinţă şi pocăinţă personală a omului păcătos şi vinovat. Dumnezeu apreciază fiinţa mea şi a ta de aceea doreşte să intre în ea. Numai prezenţa Sa ne asigură o veşnicie fericită. Invită-l pe Împăratul slavei, Domnul Isus Hristos în inima ta si vei fi fericit şi aici şi-n veşnicie.

Pastor, Elisei Pecheanu

„ Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, să-l înalțe spre biruința adevărului.”

Steagurile şi drapelele sunt semne distinctive ale unor grupuri umane, reunite pe baze etnice, sociale, politice, profesionale sau religioase. Taberele israeliţilor erau așezate pe familii, fiecare familie în jurul steagului ei (Numeri 2:34, Ezechiel 27:7). La începuturi, drapelul era mai mult un însemn de război, de acțiune îndreptată împotriva forţelor rele ale dușmanilor. Moise, după înfrângerea amaleciţilor, zidește un altar şi-i pune numele Jehova-nisi, adică „Domnul (este) steagul meu” (Exod 17:15).  Psalmistul David biruise pe Edomiţi prin Ioab în Valea Sării, dar purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din Ţoba pe care trebuie să-i biruiască. De aceea îşi încurajează oștenii spunându-le că Domnul este de parte lor dându-le steagul biruinței care trebuia înălțat. Pentru noi, credincioșii din vremea harului, „Steagul Domnului” este Evanghelia Domnului Isus. A fost adusă de către Domnul nostru Isus Hristos, a fost preluată şi purtată până la marginile pământului de către înaintaşii noștri, şi avem acum datoria sfântă să purtăm acest steag cu cinste şi demnitate, predându-l generațiilor viitoare spre slava Domnului. Un steag purtat cu cinste va fi înălțat întotdeauna spre biruința adevărului. Un steag căzut la pământ aduce ruşine şi dovedeşte înfrângerea. Steagul Evangheliei nu va fi în bernă niciodată deoarece Domnul nostru Isus Hristos nu mai moare ci este viu în vecii vecilor. De aceea noi credincioşii preţuim Evanghelia Domnului Isus Hristos, Steagul Domnului şi Steagul nostru.

1. Evanghelia Domnului Isus, steagul nostru, adună pe cei risipiţi şi împrăştiaţi care caută un reper pentru sufletul lor. „El va înălța un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniții lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului.” (Isaia 11:12) Domnu Isus a spus : „Veniți la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi…” (Matei 11:28). Tu, dragul meu, unde te găseşti acum ? Eşti sub steagul Domnului sau eşti cu cei risipiţi de Satana ?

2. Evanghelia Domnului Isus, steagul nostru, uneşte şi încurajează pe cei ce duc lupta cea bună în vederea vieţii veşnice. Apostolul Pavel spune lui Timotei: tu Timotee „propovăduieşte Cuvântul…” ( adică Evanghelia Domnului Isus) (v.2)  pentru că eu „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da , în ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:7-8) Tu, dragul meu, ce fel de luptă duci în viaţa aceasta ? Eşti în unitate cu cei credincioși şi încurajat de Domnul împreună cu ei ?

3. Evanghelia Domnului Isus, steagul nostru, aduce biruinţă credincioşilor şi spaimă vrăjmaşilor Domnului. „… căpeteniile lui ( ale Asirianului ) vor tremura înaintea steagului, zice Domnul…” (Isaia 31:9)  „ De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele care este mai pe sus de orice nume; pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ…” (Filipeni 2:9-11) Dragul meu, dacă vrei să fii biruitor, vino împreună cu noi sub Steagul Evangheliei Domnului Isus Hristos.

1 Corinteni 5:7 “ Măturaţi aluatul cel vechi ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat;”

Slăvit să fie Domnul Isus Hristos !

În sfârşit, a sosit mult aşteptata şi mult dorita primăvară ! Soare, cald, aer proaspăt, cânt de păsărele, vânt care adie plăcut, dor de ieşire în aer liber, în parcuri, din când în când câte o ploaie binevenită care spală şi curăţă praful şi noroiul depus în timpul iernii… ce să mai vorbim, dor de viaţă !  Acum este timpul potrivit pentru mătură (aspiratoare…) ! Fiecare casă, gospodărie, fiecare colţişor, intră sub incidenţa… curăţeniei generale obligatorii ! Doamne, ajută-ne ! Doamne dă-ne sănătatea şi puterea necesară fiecăruia în parte ! Cu siguranţă curăţenia trebuie făcută şi întreţinută permanent, nu numai primăvara. Acum însă, aşa cum am văzut la bunicii şi părinţii noştri, totul trebuie mişcat de la locul lui. Totul trebuie să treacă prin mâna harnică a gospodinei şi a gospodarului ! Totul trebuie curăţit ! Inclusiv curtea şi grădina, chiar şi pomii din grădină ! Măturaţi totul ce trebuie măturat ! „ Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni !” (Tit 3:8)  Deci curăţenie generală obligatorie !

Apostolul Pavel vorbeşte credincioşilor din Corint despre o curăţire a sufletului. “ Măturaţi aluatul cel vechi ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat;” ( 1 Corinteni 5:7)

1. „Măturaţi…!”

Este o lucrare pe care trebuie să o facă fiecare în dreptul lui. Fiecare să se cerceteze pe sine însuşi. Fiecare este responsabil de sufletul lui. Fiecare creştin are la dispoziţie prezenţa şi autoritatea Duhului Sfânt care poate face adevărata curăţire a sufletului (Romani 8:26,27). Deci, măturaţi !

2. „ …aluatul cel vechi…”

Aluatul în Biblie reprezintă păcatul ( Luca 12:1). Sub orice formă s-a manifesta, în orice măsură v-ar afecta, orice nume nou ar purta… el rămâne acelaşi, păcatul care ne desparte de Dumnezeu. Chiar dacă ai fost ispitit să păcătuieşti pentru prima dată, păcatul rămâne „aluatul cel vechi” deoarece a intrat în lumea noastră încă din Eden. Nu te lăsa ispitit, este vechi şi dibaci ! Te biruie, deci fugi de păcat !

3. „… ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat.”

Rezultatul binecuvântat al curăţeniei spirituale este o nouă făptură, fără aluatul păcatului. „Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17) Domnul are nevoie de noi în lucrarea Sa şi se poate folosi de noi numai dacă suntem curaţi, făpturi noi. Jertfa Domnului Isus de pe Calvar poate curăţi orice păcat. Crede în Domnul Isus !

Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Pastor, Elisei Pecheanu