1 Corinteni 5:7 “ Măturaţi aluatul cel vechi ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat;”

Slăvit să fie Domnul Isus Hristos !

În sfârşit, a sosit mult aşteptata şi mult dorita primăvară ! Soare, cald, aer proaspăt, cânt de păsărele, vânt care adie plăcut, dor de ieşire în aer liber, în parcuri, din când în când câte o ploaie binevenită care spală şi curăţă praful şi noroiul depus în timpul iernii… ce să mai vorbim, dor de viaţă !  Acum este timpul potrivit pentru mătură (aspiratoare…) ! Fiecare casă, gospodărie, fiecare colţişor, intră sub incidenţa… curăţeniei generale obligatorii ! Doamne, ajută-ne ! Doamne dă-ne sănătatea şi puterea necesară fiecăruia în parte ! Cu siguranţă curăţenia trebuie făcută şi întreţinută permanent, nu numai primăvara. Acum însă, aşa cum am văzut la bunicii şi părinţii noştri, totul trebuie mişcat de la locul lui. Totul trebuie să treacă prin mâna harnică a gospodinei şi a gospodarului ! Totul trebuie curăţit ! Inclusiv curtea şi grădina, chiar şi pomii din grădină ! Măturaţi totul ce trebuie măturat ! „ Adevărat este cuvântul acesta, şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni !” (Tit 3:8)  Deci curăţenie generală obligatorie !

Apostolul Pavel vorbeşte credincioşilor din Corint despre o curăţire a sufletului. “ Măturaţi aluatul cel vechi ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat;” ( 1 Corinteni 5:7)

1. „Măturaţi…!”

Este o lucrare pe care trebuie să o facă fiecare în dreptul lui. Fiecare să se cerceteze pe sine însuşi. Fiecare este responsabil de sufletul lui. Fiecare creştin are la dispoziţie prezenţa şi autoritatea Duhului Sfânt care poate face adevărata curăţire a sufletului (Romani 8:26,27). Deci, măturaţi !

2. „ …aluatul cel vechi…”

Aluatul în Biblie reprezintă păcatul ( Luca 12:1). Sub orice formă s-a manifesta, în orice măsură v-ar afecta, orice nume nou ar purta… el rămâne acelaşi, păcatul care ne desparte de Dumnezeu. Chiar dacă ai fost ispitit să păcătuieşti pentru prima dată, păcatul rămâne „aluatul cel vechi” deoarece a intrat în lumea noastră încă din Eden. Nu te lăsa ispitit, este vechi şi dibaci ! Te biruie, deci fugi de păcat !

3. „… ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat.”

Rezultatul binecuvântat al curăţeniei spirituale este o nouă făptură, fără aluatul păcatului. „Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17) Domnul are nevoie de noi în lucrarea Sa şi se poate folosi de noi numai dacă suntem curaţi, făpturi noi. Jertfa Domnului Isus de pe Calvar poate curăţi orice păcat. Crede în Domnul Isus !

Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Pastor, Elisei Pecheanu

Luca 10:42 „ … un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea buna care nu i se va lua.”

Psalm 73:25  „ Pe cine altul am eu în cer afară de Tine ? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.”

Dacă ne-ar cere cineva să alcătuim o lista completă cu lucrurile care ne-ar trebui, spuneţi dumneavoastră  cititorilor, cât de lungă v-ar fi lista proprie ? Sincer vorbind, fiinţa umană este nelimitată în gândire, în dorinţe, în imaginaţie… ş.a.m.d. Realmente, fiecare dintre noi, zilnic, dis de dimineaţă, ne alcătuim cel puţin în minte, o listă cu „ce ar trebui” pentru ziua care vine şi pentru viitor. Seara, înainte de culcare, în meditaţia personală asupra activităţilor din ziua ce aproape a trecut, constatăm că mai aveam încă ceva de făcut… Lucrul nu se termină niciodată.

Iată care este atitudinea Domnului Isus faţă de Maria, în confruntarea cu reacţia critică a sorei acesteia, adică  a Martei: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună care nu i se va lua .” Singurul lucru care trebuie ales în viaţă este „să fii”. Să fii fiu de Dumnezeu, să fii pocăit, să fii credincios, să-L ai pe El, pe Domnul Isus, singurul în care să te încrezi şi în care să-ţi găseşti toată plăcerea ta. Aceasta este partea cea bună care nu ţi-o poate lua nimeni niciodată. Toate celelalte alegeri sunt trecătoare, chiar dacă multe dintre ele sunt şi necesare… mâncarea se termină, ordinea se transformă repede în dezordine, praful se aşterne din nou… totul trebuie luat de la capăt ! Isus are să-ţi spună ceva. Ascultă-L. Nu ştii dacă se va mai întoarce. Acum este momentul potrivit. Fii gata să-ţi începi slujirea în fiecare zi plecând de la picioarele Lui, dându-I ascultarea cuvenită.

„ A fi ”  este superior lui „ a face ”. Suntem fiinţe active, dorim să facem întotdeauna câte ceva, chiar şi atunci când nu ni se cere specific… dar constatăm cu durere de multe ori că degeaba facem ceva dacă nu suntem ceea ce trebuie să fim. Marta era o foarte buna gospodină, de mare folos familiei şi musafirilor. Îngrijorările ei însă nu sunt pe placul Domnului Isus. Chiar dacă Domnului Isus Îi este foame, iată El este mai mulţumit de ascultarea Mariei decât de îngrijorările Martei.

„ A fi ” este superior lui „ a avea ” . Lumea decăzută în care trăim doreşte cu nesaţ să aibă, să posede, să stăpânească dacă se poate mult mai mult faţa de alţii ! Fiul Omului, Domnul Isus, n-a avut nimic în această lume, nici măcar unde să-Şi  plece capul, în lumea în care chiar şi vulpile au ceva, au vizuinile lor !!! El însă a putut spune:  „ Eu sunt Fiul lui Dumnezeu ! ”

„ A fi ” este superior lui „ a exista vremelnic ”. Ne naştem, trăim şi murim. Tot ce rămâne este uitarea care se aşterne încet chiar şi peste cuvintele săpate pe piatra funerară. Dacă nu eşti „cineva” atunci degeaba ai trăit aici, în vremelnicie. Ce înseamnă „cineva” ? Exact cuvintele Domnului Isus : Fiul (copilul) lui Dumnezeu.

Acesta este singurul lucru care trebuieşte : siguranţa că eşti fiul lui Dumnezeu, că Îi aparţii Lui pentru vremelnicie şi pentru veşnicie. Cine are această siguranţă atunci poate face voia lui Dumnezeu, are tot ce îi trebuie deoarece Domnul este Păstorul lui si nu va duce lipsă de nimic, şi există nu numai vremelnic ci pentru veşnicie cu Dumnezeul lui. Singura cale de rezolvare a acestei probleme este pocăinţa şi credinţa în Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca Mântuitor personal.

Un singur lucru trebuie … îl ştii şi tu ?  Eşti copilul lui Dumnezeu ?  Te încrezi în El ? Îl asculţi ?

Pastor, Elisei Pecheanu

“ Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.” 2 Cronici 16:9/a

Asa, împăratul lui Iuda, a fost un împărat despre care Cartea Cronicilor ne spune că a avut o inimă în totul predată Domnului, pe tot parcursul vieţii lui (2 Cronici 15:17). Către sfârşitul domniei sale însă, atacat de către armatele lui Baeşa, împăratul lui Israel, Asa în loc să se sprijinească pe Domnul Dumnezeul lui şi al părinţilor lui, cere ajutorul armatelor străine de poporul Domnului, şi anume ale Siriei, conduse de Ben-Hadad. Lucrul acesta nu a plăcut Domnului care-l trimite pe Hanani văzătorul la Impăratul Asa să-i spună : „ Ai lucrat ca un nebun în privinţa aceasta…” (versetul 9/b), sau cu alte cuvinte : Scopul nu scuză mijloacele ! După cum Domnul te-a scăpat de Etiopieni şi de Libieni pentru că te-ai încrezut în El,  tot aşa te putea scăpa şi de noua ameninţare ! De ce nu te-ai încrezut în Domnul ca şi mai înainte ? A slăbit oare Dumnezeu în putere sau înţelepciune ? Nicidecum.

Dragi fraţi şi surori în Domnul Isus, scopul nostru este să ne închinăm lui Dumnezeu, să ne echipăm şi să ne edificăm prin Duhul Sfânt ca mădulare în Trupul spiritual al Domnului Isus (Biserica), şi să ducem mai departe Evanghelia la cei pierduţi în păcat, ca şi ei să fie mântuiţi. Suntem încurajaţi să ne  îndeplinim scopul şi misiunea noastră de următoarele adevăruri :

1.Domnul Dumnezeul nostru îşi întinde privirile peste tot pământul. El, Creatorul, Susţinătorul şi Desăvârşitorul tuturor lucrurilor are aceeaşi putere acum ca şi atunci. Avem un Dumnezeu Atotputernic, Atoatevăzător… nimic nu se poate ascunde de privirea Lui. Putem spune ca şi psalmistul :” Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de faţa Ta ?” (Psalmul 139:7), sau ca şi proorocul Zaharia care zice :”Aceşti şapte sunt ochii Domnului, cari cutreieră tot pământul ” (Zaharia 4:10/b). Fiind deci încredinţaţi că „ Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face „ (Evrei 4:13), să mulţumim Domnului împreună cu Moise, că am căpătat trecere înaintea ochilor Săi (Exodul 33:13,16; 34:9).

2.Domnul Dumnezeul nostru are putere suficientă să sprijinească, să ajute. El nu este un om, o creaţie a cuiva, o fiinţă limitată, ci este Creatorul lumilor văzute şi nevăzute, Atotputernicul. Oştile cereşti sunt la dispoziţia Sa. Un singur înger, la porunca Domnului, a nimicit într-o noapte 185.000 de soldaţi asirieni (Isaia 37:36). Cât de întristat a fost Dumnezeu atunci când împăratul Asa a apela la ajutorul omenesc şi a neglijat ajutorul divin pe care îl experimentase adeseori în viaţa lui ! De aceea l-a trimis pe văzătorul Hanani la împărat, să-l mustre pentru necredinţa lui. Să ne încredem deci în puterea lui Dumnezeu, în toate împrejurările prin care vom trece în viaţa aceasta.  El are o deosebită plăcere să ajute pe oameni. Este ca un tată bun şi iubitor care îşi găseşte plăcerea în a-şi ajuta copiii.

3.Domnul Dumnezeu nostru ne vrea să-I aparţinem cu totul numai Lui. Da, El ajută şi este gata să spijinească, dar nu pe oricine, ci numai „ pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui”. De aceea glasul Domnului răsună şi astăzi: „Fiule, dă-Mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele!” (Proverbe 23:26).  Să ne predăm cu sinceritate întreaga fiinţă Domnului !

Aşa să ne ajute Domnul Dumnezeul nostru pe toţi !

Pastor, Elisei Pecheanu

Exod 33:15 “Moise I-a zis (Domnului): “Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.”

Suntem într-o permanentă călătorie. De când ne naştem şi până când murim, călătorim. Mai bine, mai rău, mai fericiţi, mai supăraţi, mai săraci, mai bogaţi, mai cu soare, mai cu nor, singuri sau însoţiţi, încrezători sau şovăitori, cu maşina sau pe jos, … călătorim. Lumea este un furnicar în plină activitate. Dar câţi dintre aceşti călători sunt conştienţi de prezenţa sau absenţa divină din viaţa lor ? Câţi stau o clipă doar să mediteze la acest mare adevăr  şi anume, prezenţa lui Dumnezeu în viaţa şi activitatea lor ? Unii cred că se descurcă singuri, aşa că o iau înainte şi nu se gândesc la consecinţe. Alţii, ca Moise, stau şi gândesc profund la ce poate însemna o călătorie în necunoscut, fără prezenţa şi călăuzirea lui Dumnezeu. Tu printre care eşti ? Acum la început de nou an, ai cerut ca şi Moise prezenţa lui Dumnezeu lângă tine ? Iată de ce este nevoie să facem această rugăciune :

Suntem fiinţe limitate. Nu cunoaştem viitorul. Nu ştim ce poate veni la următorul pas. Nu ştim ce poate aduce ziua de mâine, şi nici dacă o vom apuca. Ne culcăm şi nu ştim dacă ne mai sculăm. Plecăm şi nu ştim dacă vom ajunge sau dacă ne vom mai întoarce. Începem un lucru şi nu ştim dacă îl vom termina. De aceea nu pleca la drum fără Dumnezeu. El este Atoatecunoscător şi Atotputernic. În mâna Lui este locul cel mai sigur din univers. Cu El nu dăm greş niciodată. El n-a înşelat pe nimeni niciodată. Prezenţa lui înseamnă biruinţă. Mărturie vie stă o istorie întreagă, istoria lui Israel, istoria creştinismului…

Suntem fiinţe dependente. Aşa am fost creaţi de Dumnezeu, să depindem de El. Cine o recunoaşte sincer, va cere prezenţa şi călăuzirea divină, cine nu, merge singur în necunoscut şi neajutorat. Domnul Isus a spus: „despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5). Moise ştie bine lucrul acesta de aceea cere însoţirea divină în călătoria ce le stă înainte. Diavolul ştie şi el lucrul acesta, şi anume nevoia noastră de „cineva” mai tare decât noi. Şi se oferă singur. Unii îl cred pe cuvânt şi ajung rău. Domnul Isus cheamă însă pe toţi ce trudiţi şi împovăraţi la El (Matei 11:28). Tu cu cine te-ai hotărât să mergi anul acesta ? Nu uita, nimeni nu poate sluji la doi stăpâni (Matei 6:24).

Suntem fiinţe veşnice. Pragul veşniciei e la un singur pas de fiecare dintre noi (1 Samuel 20:3). Moartea ne va despărţi de tot ce este vremelnic : de casă, de avere, de cei dragi, de serviciu, de relaţii, de prieteni, de tot ce e pământesc. Dar eu şi tu suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, deci suntem fiinţe veşnice. „Unde vei fi în veşnicii, tu ce de Domnul eşti creat ?” Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi a fost luat de Dumnezeu acasă la El. Bogatul nemilostiv a umblat cu altcineva, şi acel altcineva l-a luat cu el… în chinuri veşnice (Luca 16:23-24). Tu unde vrei să-ţi petreci veşnicia ? Cu cine ? Moise s-a hotărât. El a cerut însoţirea şi călăuzirea lui Dumnezeu. Să o cerem şi noi, şi ne va fi dată negreşit, dacă o cerem sincer (Ieremia 29:11-13).

Doresc din toată inima tuturor pentru anul 2011, o  călătorie fericită şi însoţirea lui Dumnezeu în această călătorie în necunoscut. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi ! Amin.

Pastor, Elisei Pecheanu