Arhive etichetă: Mihai Florin Răzvan

Începuturile baptismului modern în România (I)


Articolul de față, integrează informații despre începuturile baptismului modern în România, înțelegând prin termenul modern o datare din punct de vedere istorică și nu o referire la doctrina baptistă. Cercetarea de față se dorește o completare a articolului Cum s-a format comunitatea baptistă din România .

Deschidem astfel o serie de articole privitoare la identitatea baptistă modelată de istoria comunității baptiste. În cadrul acestui prim articol articol am prezentat zonele geografice unde putem vorbi de un început al baptismului în România, semnificația botezului pentru baptiști și modul în care acesta este înțeles prin  intermediul doctrinei baptiste. Partea de final a acestui articol aduce în atenția cititorilor succinte date statistice care evidențiază o creștere lentă dar constantă a baptiștilor în România. 

Cuvinte cheie: baptiști, istoria baptiștilor, România, recensăminte, statistică, botez, secolul XIX

Puritani (ndtimepilgrim.org)

Puritani (ndtimepilgrim.org)

„În secolul al XIX-lea, în București, vestul Transilvaniei, sudul Basarabiei, Bucovina şi Dobrogea coloniști și emigranți germani au răspândit doctrina privitoare la botezul adulților.” (Mihai Florin Răzvan, Cum s-a format comunitatea baptistă din România). Doctrina baptiștilor era opusă punctului de vedere tradițional privitor la botezul copiilor nou născuți prin faptul că aceștia consideră că botezul trebuie să fie administrat numai adulților. Prin termenul de adult în acest context am în vedere persoanele care sunt conștiente de separația existentă între om și Dumnezeu iar întoarcerea lor se poate realiza doar prin căință sinceră și personală aspect simbolizat prin actul botezului. Diferența de doctrină dintre cele două confesiuni: ortodoxă și baptistă este relevată de faptul că pentru cea dintâi actul botezului este o taină pe când pentru cea de a doua acesta reprezintă un act simbolic, un act de cult. În doctrina baptistă actul botezului simbolizează moartea omului vechi și aducerea la viață a omului nou transformat de către Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. (Pentru mai multe despre botez în doctrina baptistă vezi și Ioan Bunaciu, Exegeza textelor biblice controversate, Editura Universității din București, 1999, pp. 171-199). Transformarea simbolizată de actul botezului este un proces care nu se realizează dintr-o dată. Ținând cont de cele exprimate mai sus putem considera secolul al XIX-lea ca un nou început pentru credința baptistă în spațiul românesc.

În ceea ce privește evoluția numerică a baptiștilor din România, datele statistice relevă faptul că aceștia au avut o creștere lină ajungând în prezent la un procent de 0,6% din populația României. Potrivit datelor Recensământului din 1930, pe întreg teritoriul României, trăiau 60.562 credincioși baptiști, dintre care 10.286 în Transilvania, 6.770 în Banat şi 20.773 în Crişana şi Maramureş. De-a lungul secolului XX, numărul baptiștilor a crescut în mod constant. În 1978 erau 84.615, iar în 1988117.715. (Informații preluate din cadrul unui articol publicat de Camelia Sisko pe Corso).  Numărul baptiștilor din Romania în anul 2002 era de 129937, ceea ce reprezenta 0,6% din populația României, conform Institutului National de Statistica (http://www.recensamant.ro/). La recensământul din anul 2011 s-au declarat de confesiune baptistă  11.803 persoane ceea ce reprezenta un procent de 0,6% din populația recenzată.  Baptiștii sunt răspândiți în toate județele țării dar au o pondere mai însemnată în vestul României (judeţele Bihor, Arad, , Caraş-Severin, Timiș, Sălaj, Cluj, Hunedoara).

Reprezentată grafic situația se prezintă astfel:

Grafic preluat de pe sitiricrestine.ro

Județele cu cel mai mare număr de baptiști, conform datele furnizate de Institutul Național de Statistică în data de 28 august 2012  sunt în ordine următoarele:

Baptiști

Bihor – 21839
Arad – 15882
Caraș-Severin – 11092
Timiș – 9738
Sălaj – 8299
Cluj – 74242
Mun. București – 2889

Va urma,

Articole relaționate:

Începuturile baptismului modern în România (II)

Cum s-a format comunitatea baptistă din România – Mihai Florin Răzvan


Nu toate informațiile prezentate în acest articol sunt conforme cu realitate însă consider că este un material care are la bază o anumită documentare și prezintă succint informații referitoare la începuturile baptismului modern în România. Nu se amintește în acest articol despre anabaptiști și nici despre alte filiere de pătrundere a confesiunii baptiste în România în afara cele germane. Ținând cont de controversatul articol despre penticostali scris de doamna Lavinia Betea, analizat de către Emanuel Conțac sub titlul Lavinia Betea „crede și nu cercetează”. Note de subsol la articolul din „Adevărul”, despre penticostali, am fost rezervat inițial în a menționa acest articol, dar am considerat că este un demers care are ca scop cunoașterea comunității baptiste din România.

O abordare istorică complexă chiar dacă nu și completă a baptismului românesc în secolul XIX se regăsește în cadrul articolului Începuturile baptismului modern în România

Un articol de Mihai Florin Răzvan pentru adevărul.ro

În secolul al XIX-lea, în Bucureşti, vestul Transilvaniei, sudul Basarabiei, Bucovina şi Dobrogea colonişti şi emigranţi germani au răspândit doctrina potrivnică tainei botezului la nou-născuţi.

Conform recensământului general al populaţiei din 2002, 0,6 % dintre cetăţenii români (adică 129.937 locuitori) sunt adepţii credinţei baptiste. Foarte numeroşi în vestul României (judeţele Bihor, Arad, Timiş, Caraş-Severin, Sălaj şi Hunedoara), baptiştii au apărut în România încă din secolul al XIX-lea. Atunci s-a răspândit printre români doctrina care consideră că botezul trebuie să fie acordat numai adulţilor creştini ce se căiesc de păcatul originar.

Muntenia, Transilvania, Dobrogea

După propriile socoteli, primii baptişti au sosit la Bucureşti în 1856. Tâmplarul Karl Johann Scharschmidt fusese botezat la Hamburg, de un anume Onken. Împreună cu câţiva apropriaţi, meseriaşul a practicat credinţa din Germania natală. Şi, alături de alţi conaţionali, a întemeiat o comunitate în „oraşul lui Bucur”. Din 1865, în Ţara Românească, le-au fost recunoscute drepturile religioase. Moment din care au putut întocmi şi ţine registre de stare civilă. La începutul secolului al XX-lea, în „Micul Paris” au sosit doi predicatori americani. Dintre care unul, Beniamin Schlipf, foarte zelos, a rămas în misiune până în 1922.
Între timp, baptismul apăruse, pe o altă filieră, şi în Transilvania. Infiltrarea a fost mai puternică în părţile Bihorului, Aradului, Timişoarei şi Clujului. Prima biserică baptistă peste Carpaţi a fost înfiinţată în anul 1875, fiind opera croitorului maghiar Novak Antal. Prin convertirea unui grup de reformaţi maghiari, Salonta a devenit un centru baptist important.
În fine, tot în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, baptişti germani s-au stabilit în Dobrogea (la Cataloi) şi în Basarabia (la Tarutino). Biserica germană din sudul Basarabiei a fost „cartierul general” al misionarilor baptişti.

Credinciosii din Mangalia in anul 1934 (bisericacrestinabaptistaemanuelmangalia)

Credinciosii din Mangalia in anul 1934 (bisericacrestinabaptistaemanuelmangalia)

Adorian, primul bucureştean baptist

În Bucureşti, primul pastor al Bisericii Baptiste Române a fost Constantin Adorian (1882-1954), un tânăr sărac, cunoscător al limbii germane, angajat al unei farmacii. Fusese convertit în 1902, prin intermediul lui F.W. Schuller, care i-a devenit şi cumnat. În 1908, Adorian a fost trimis la un congres european al baptiştilor. Era o modalitate prin care se încuraja convertirea populaţiei române.
Iată cum povesteşte Adorian acest moment important din viaţa sa şi a comunităţii: „În anul 1908 se ţinea, la Berlin, Congresul Baptist European. Comunitatea germană trebuia să trimită unul, cel mult doi delegaţi care să reprezinte Comunitatea şi să prezinte interesele Comunităţii. (…) Congresul a fost interesant pentru motivul că erau toate naţiunile europene reprezentate; englezi erau foarte mulţi. În prima duminică am fost la adunarea din Gubmerstrasse unde am fost prezentaţi. Am vorbit cu atâta ardoare, că plângeam cu hohot şi îi rugam să ne vie în ajutor să aducem Evanghelia poporului român care şade în mare întuneric”.
Când să-ţi ţină discursul, de emoţie, tânărul Adorian s-a poticnit. „Improvizai câteva crâmpeie din ce doream să le spui şi mă repezii într-un foc de a le spune ce doream pe scurt. Rushbrooke mă trase de haină căci el voia să traducă ce spuneam. Eu nu mai ţinui seama de nimic şi vorbii înainte şi terminai. Rushbrooke începu să râdă. (…) Se ţinu în fine marele concert şi ultima adunare de adio. Splendida şi impozanta adunare de adio – ne deterăm cu toţii mâna şi ne strecurarăm acasă. Eu plecam cu cele mai frumoase impresii din Berlin şi cu un ghiozdan plin cu referate germane şi engleze, cu cocarde cu insigne şi mici cadouri” (Constantin Adorian, Jurnalul comunităţii baptiste române).

Şi în Bucovina, tot germanii

O imagine a metodelor de răspândire a credinţei baptiste în România ne oferă lucrarea memorialistică a „fratelui” Loghin Motrescu (Istoria baptiştilor din Bucovina). Acesta relatează evenimente din viaţa comunităţii din Bucovina, între anii 1911 şi 1943. În provincia din nordul României, primii baptişti proveneau din familiile de colonişti germani, stabilite în secolul al XIX-lea. Buni meseriaşi – cizmari, dulgheri, tâmplari, tăietori de lemne – coloniştii s-au împrietenit şi amestecat cu populaţia românească. Astfel au apărut biserici organizate la Cernăuți și în comuna Frătăuții Vechi.
Un misionar baptist important a fost Iohan Malișevschi, colportor de Biblii de origine poloneză se pare. Prin 1905, Societatea de Biblii Britanică din Transilvania l-a trimis în Bucovina. „Cu rucsacul plin de Biblii româneşti, germane, ucrainiene şi poloneze, în toate zilele, iarna și vara, pe vreme bună şi pe vreme rea, ani de-a rândul, neabătut şi neobosit”, Malişevschi a cutreierat provincia, răspândind credinţa baptistă, scrie Motrescu. „Începea satul sau oraşul de la o margine, din casă în casă şi din poartă-n poartă, oferind cu un preţ mic o carte sfântă”.
Românii au preluat învăţătura baptistă prin intermediul a doi muncitori plecaţi la lucru peste Carpaţi. Tinerii Păduche şi Calancea, originari din comuna Straja, au fost botezaţi în comuna Nadeci (jud. Cluj), de un pastor originar din Tăuţ (Bihor). Pe de altă parte, mai mulţi baptişti bucovineni au lucrat la o fabrică de cherestea din Mărăşeşti, în Vechiul Regat. După ce au predicat Evanghelia printre munteni, ei au atras câţiva adepţi la credinţa lor. Iar în Bucovina, din 1913, datează prima biserică baptistă română, la Pătrăuții de Jos.

Reguli pentru „fraţi”

Din 1919, bisericile baptiste au format Uniunea Comunităţilor Creştine Baptiste din România, condusă de un preşedinte, un vicepreşedinte, un secretar, un casier, 5 controlori şi 73 membri consilieri. Libertatea cultului a fost recunoscută prin lege. Iar Uniunea a redactat un statut, din care aflăm regulile sale de organizare.
O comunitate baptistă se forma în jurul unui predicator, a unei case de rugăciuni şi unei „şcoli de duminică pentru copii”. Membrii, care-şi spuneau între ei „fraţi”, erau primiţi doar prin botez. Doar comunitatea decidea cine putea fi hirotonisit ca „pastor”. Înainte de a fi ales, cel „ordinat” (numit) era cercetat. Dacă trecea bine testul, devenea „serv al confesiunii”, într-una din categoriile: premergător (care conducea comunitatea), predicator (păstorul sufletesc al comunităţii), bătrân (cel care avea grijă de membrii simpli), evanghelist (cel care lucra ca „vestitor” al Evangheliei), diacon (care manipula averea comunităţii sau ajuta orfanii şi văduvele) şi diaconeasă (care ajuta familiile văduvelor şi orfanilor, săracii, bolnavii).
Botezul noilor membri urma un ritual. Cel botezat venea în straie albe, simbol al neprihănirii sale. Pastorul purta în schimb vestminte negre. Botezul se oficia în „ape curgătoare, stătătoare sau în baptiseriu (clădire folosită pentru taina botezului, n.r.)”. Bărbaţii şi femeile se îmbrăcau şi se dezbrăcau în locuinţe separate, „eventual corturi”. Se cânta, se citeau predici, se înălţau rugi, iar cel botezat era scufundat, o singură dată, în apă. La final se ţinea „cina Domnului”, unde credincioşii împărţeau pâine şi vin.

Resping botezul nou-născuţilor

Cine şi când a întemeiat doctrina baptistă nu este clar nici acum istoricilor religiilor. Numeroase tratate de specialitate îl creditează pe englezul John Smyth (1570-1612), stabilit în Amsterdam (Olanda), printre primii pastori ai comunităţii. S-a remarcat prin contestarea botezului nou-născuţilor. Apoi practicile baptiste s-au răspândit în Anglia, în două variante: generală (conform căreia ispăşirea lui Iisus Hristos salvează întreaga omenire) şi particulară (îi salvează doar pe cei aleşi).
Prima congregaţie baptistă a apărut în coloniile nord-americane, la iniţiativa lui Roger Williams (1638). După care, în secolele următoare, comunităţile s-au înmulţit cu repeziciune pe ambele părţi ale Oceanului Atlantic.
Printre cele mai importante puncte ale doctrinei baptiste trebuie amintite: absolutizarea Bibliei ca singura autoritate în materie de credinţă, convingerea că botezul adulţilor trebuie făcut printr-o „mărturie publică”, respingerea Tradiţiei creştine, a posturilor Bisericii, a obiectelor şi simbolurilor liturgice.

%d blogeri au apreciat asta: