Arhive etichetă: istoria baptiștilor

Scurt istoric al Bisericii Baptiste Speranța Brașov


Biserica Baptistă Speranța Brașov

La data de 30 Ianuarie 1977, un grup de 34 de frati si surori s-au constituit într-o noua biserica baptista. La data de 3 Aprilie 1977, au fost informate organele ierarhice superioare cu privire la începerea serviciilor de cult. Tot odata s-au facut demersurile necesare în vederea obtinerii autorizatiei de functionare. Deoarece solicitarea bisericii nu a fost aprobata, din acel moment biserica a functionat în ilegalitate începându-si serviciile religioase pe data de 10 Aprilie 1977. Ca urmare a acestui fapt, organele securitatii statului au intervenit în mod brutal cu scopul de a intimida, oprind desfasurarea serviciului religios din 11 Aprilie 1977, a doua zi de Pasti.

Deoarece membrii bisericii au continuat sa frecventeze serviciile religioase ale bisericii, le-a fost retrasa membralitatea din Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania. În aceste momente critice, Biserica Baptista Sfânta Treime din Bucuresti pastorita de fratele Talos Vasile, si-a asumat responsabilitea de a-i primi în cult prin biserica lor pe toti fratii din Biserica Baptista Speranta din Brasov.

Chiar si dupa acest eveniment, actiunile securitatii au continuat persecutând sub diferite forme pe toti membrii bisericii. În ciuda amenintarilor, interogatoriilor, amenzilor, pierderilor de serviciu, exmatricularilor din scoli, si a altor presiuni, fratii si surorile erau hotarâti sa continue sa-L slujeasca pe Dumnezeu indiferent de pretul cerut. Biserica si-a continuat activitatea în aceste conditii suportând persecutia regimului comunist pâna la data de 22 Decembrie 1989. Odata cu instaurarea libertatii în România, Biserica Baptista Speranta a primit autorizatia de functionare pe data de 22 Februarie 1990.

În luna Ianuaria 1993, Biserica Baptista Speranta Îl cheama ca pastor pe fratele David Butts prin care Dumnezeu îsi continua lucrarea cu aceasta biserica. În urma viziunii data de Dumnezeu, biserica s-a implicat activ începând 10 biserici misiune în jurul Brasovului si nu numai. Din luna Septembrie 1995, încep lucrarile la constructia prezentului locas de închinaciune, lucrari ce au fost finalizate pe data de 11 Iulie 1999 prin sacrificiul fratilor si surorilor din biserica cât si a prietenilor ei de peste hotare.

Pe data de 22 Octombrie 2000, Biserica Baptista Speranta îl cheama pe fratele George Pordea ca si pastor asistent. Dupa 9 luni, mai exact pe data de 19 August 2001, Biserica îl voteaza pe fratele George Pordea ca pastor principal care prin harul lui Dumnezeu continua lucrarea începuta prin harul Domnului nostru în 1977.

Privind în urma, nu putem decât sa Îl laudam si sa-I multumim lui Dumnezeu pentru modul miraculos prin care a binecuvântat si continua sa binecuvânteze aceasta biserica.

http://www.bbsperanta.ro

Articolul Pastorii baptiști în volumul Destine individuale și colective în comunism, Polirom, Iași, 2013


Destine individuale și colective in comunism coperta1
Cosmin Budeancă a anunțat pe blogul său, dar și pe mine personal, apariția la Editura Polirom, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc și a Memorialului Rezistentei Anticomuniste – Țara Făgărașului, volumul Destine individuale și colective în comunism. Acesta cuprinde lucrările ediției a V-a Simpozionului internațional de la Făgăraș – Sâmbăta de Sus, care s-a desfășurat între 22-25 iulie 2010.
Volumul prezintă destinele unor personalități urmărite de organele de represiune comuniste (Constantin Titel Petrescu, Augustin Pacha, N. Steinhardt, Adrian Marino etc.), dar și ale unor întregi colectivități (evrei, chiaburi, pastori baptiști, istorici). Relatările despre victimele regimului sunt completate cu date referitoare la torționari, oferind o imagine de ansamblu a mecanismelor de urmărire și control ale acestuia. Cadre universitare, cercetători și doctoranzi de la universități și institute de cercetare din țară și străinătate, autorii abordează o tematică variată, de la rezistența armata anticomunistă la cazurile în care cei persecutați pentru convingerile politice au devenit colaboratori ai Securității, evidențiind complexitatea regimurilor comuniste și demonstrând importanța cunoașterii acestora.
Volumul poate fi achiziționat de cei interesați și de pe site-ul Editurii Polirom.
În cadrul acestui volum se regăsește și articolul meu despre pastorii baptiști. Menționez faptul că documentarea este la nivelul anului 2010. Pentru informații mai noi a se vedea cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965). Cei care doresc să o comande pot face acest lucru de pe site-ul Editurii Cetatea de Scaun. Cei care sunt interesați de problematica abordată în carte pot participa la lansarea oficială a cărții, eveniment ce va avea loc la Institutul Teologic Baptist din București, vineri, 5 aprilie 2013, 0ra 11.
Cuprinsul volumului este redat mai jos.
Cuvânt înainte……………………………………………………………………7
Destine individuale
Adrian Mihuţ Lider al grupului de rezistenţă de pe Valea Crişului Alb (1948-1956) (Gabriel Moisa)……………………….……………………13
Radiografia unor destine. „Bandiţi” în Grupul Arsenescu (Constantin Vasilescu) ……………………………22
Constantin-Titel Petrescu în vizorul organelor represive (1945-1957) (Cristina Roman)…………………..……47
Contraamiralul Horia Macellariu (1894-1989), erou marinar şi luptător anticomunist (Olimpiu Manuel Glodarenco)……………..……………56
Camil Demetrescu sau puterea de a spune „nu” (Elena Gherman)………………………………………………….65
Despre învinşi… Zaharia Boilă în dosarele Securităţii (Andrea Dobeş)… 74
De la rezistenţă la colaborare. Părintele Ioan Deliman şi Securitatea (Robert Fürtös)……………………………………………..93
Procesul Episcopului Augustin Pacha şi al membrilor Aulei Episcopale Romano-Catolice de Timişoara – Portrete şi destine din Arhivele Episcopiei timişorene (Claudiu Călin)……………..………………….111
Elite ale Bisericii Greco-Catolice din Banat, 1944-1965: prepozitul capitular Nicolae Brînzeu din perspectiva dosarelor Securităţii (Sergiu Soica)…130
Experienţe anticomuniste. Mărturii ale unor foste deţinute politice din România (Claudia-Florentina Dobre)…………………140
Destine sioniste în comunism. Avram Leiba Zissu şi Mişu Benvenisti în dosarele de anchetă din anii ’50 (Liviu Carare)………………52
Destin de scriitor, destin de roman. Dinu Pillat, Nicu Steinhardt (Clara Mareş)…………………………….160
Ion Negoițescu: „Simt că mi s-a rupt viaţa în două…” (Crina Bud)… 171
A fost Adrian Marino un informator „incomod” al Securităţii? (Simona-Maria Pop)…………177
Supravegherea din spatele cortinei. Mari actori români şi Securitatea. Ştefan Ciobotăraşu (Leontin Negru)…………………192
Iosif Constantin Drăgan – dosarul de Securitate (Iuliu Crăcană)… 210
Avram Bunaciu – Un personaj uitat al regimului comunist (Liviu Ţăranu)… 228
Dosarul de cadre al unui torţionar: Aurel Mihalcea (Mihai Burcea) …250
Destine colective
Problema emigrării evreilor în documentele Comitetului Democratic Evreiesc (1945-1953) (Magdalena Ionescu) …………………………265
Identificarea chiaburilor şi procesul de deschiaburire în localitatea Băleni (Raionul Târgovişte/Judeţul Dâmboviţa). 1950-1956 (Iulia Barbu)… 272
Pastorii baptişti din România între anii 1948-1965 (Marius Silveşan)……………………………………………282
Istoricii şi cenzura comunistă (1966-1977) (Ion Zainea) …………306
Basarabenii şi spionajul în favoarea U.R.S.S. în timpul primei ocupaţii sovietice (1940-1941) (Mariana S. Ţăranu) …………………320
Viţelul de pâine, idol sovietic (Larisa Turea)…………………331
Situaţia şi evoluţia vieţii bisericeşti din R.S.S.M. în perioada 1945-1962 (Romeo Cemîrtan)…………………………347
Armata sovietică între concept, structură şi ideologie (anii 1970) (Ion Xenofontov)………………………………360
Trabantul şi inelul Kennedy. Identitatea de consumator a femeilor muncitoare din Ungaria socialistă (Eszter Zsófia Tóth)………………367
Slovenia – tărâmul crimelor în masă (Boštjan Kolarič)…………………374

Începuturile baptismului modern în Romania (III). Constantin Adorian – Evanghelia trece la români


În primul articol privitor la începuturile baptismului modern în România am scris despre zonele geografice în care s-a răspândit credința baptistă în secolul XIX precum și despre botezul nou testamental. Am continuat în articolulul doi să scriu despre baptismul în Muntenia, formarea Bisericii Batiste Germane din București și apoi a primei Biserici Baptiste Române din București care l-a ales ca păstor pe Constantin Adorian.

Cel de-al treilea articol din această serie prezintă o scurtă biografie a pastorului și liderului comunității baptiste românești, Constantin Adorian. Răsfoind această filă de istorie cititorii vor descoperii o personalitate complexă care a avut un rol fundamental în definirea direcțiilor de acțiune ale baptiștilor români.

Biografia lui Constantin Adorian este o parte din cartea mea Bisericile Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), lucrare care tratează istoria baptiștilor din România pe parcursul primei perioade a comunismului românesc.

CONSTANTIN ADORIAN

Constantin Adorian este un pionier al credinței baptiste în România. Născut la data de 15 iulie 1882 în Bucureşti, a fost botezat în aprilie 1903 în aceiași localitate de către Carl Scharschmidt şi a fost ordinat ca pastor în Bucureşti în anul 1913[1] de către o comisie formată din Teodor Sida, Gheorghe Slev şi B Scharschmidt[2]. După ce a activat o perioadă ca pastor acesta a trebuit să plece pe front, unde a stat între anii 1916-1918[3].

Constantin Adorian este cel care a pus bazele bisericii baptiste române din București care număra la început cinci membri, ajungând ca după o munca neobosită pe câmpul Evangheliei de 40 de ani, la moartea sa în anul 1954 biserica să numere câteva sute de membri[4].

În privința studiilor documentele menționează Seminarul Teologic Baptist[5] și Liceul Matricol Droghist[6].

Constantin Adorian a fost primul președinte al Uniunii Baptiste (1919-1925), membru fondator[7], primul director al Seminarului Teologic Baptist (1922-1925) și profesor de Vechiul Testament[8] în cadrul aceleiași instituții. De asemenea acesta a fost și vicepreședinte al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R. (1951[9]-1954[10]). În anul 1946 acesta era președintele Cercului Predicatorilor și al Diaconilor care reunea comunitățile baptiste I, II, III și IV din București[11].

Conform fișei de evidență a datelor sale acesta era în anul 1949 predicator în biserica baptistă din bulevardul Nicolae Titulescu[12].

În cadrul unui articol din anul 1954 Constantin Adorian este prezentat ca fiind plin de o dorință arzătoare pentru lucrul Domnului. De asemenea acesta avea „o mare bucurie de a merge și de a fi trimis  ori unde era nevoie, oricât de departe ar fi fost o biserică care îl chema.” [13] În privința sfaturilor pe care acesta le dădea se menționează că ele erau „întotdeauna sfaturi părintești pentru tinerii păstori care i le cereau, iar experiențele sale bogate din lucrarea Evangheliei  serveau ca un imbold pentru toți.” [14]

Putem spune că „a încetat din viață omul, dar lucrarea lui mai dăinuiește” [15] și astăzi.

Ca pastor Constantin Adorian „era de o blândețe și bunătate de neîntrecut.” [16] Acesta a cheltuit „tot ce a avut rămânând sărac dar gata să se sacrifice pentru membrii bisericii, pe care i-a iubit în mod dezinteresat și sincer reprecupețind nici o osteneală când era vorba de frații și surorile lui.”[17] A dat dovadă de devotament pentru cauza Domnului. Datorită caracterului și acțiunilor sale „era iubit de marea mulțime a tuturor prietenilor săi oriunde se afla fie în străinătate între diferite personalități, fie în mijlocul celor de aici, unde dădea atenție celui mai umil membru.”[18] Câștiga simpatia oamenilor prin zâmbetul său care completa astfel portretul unui om al lui Dumnezeu care nu dorea nimic pentru el ci pentru gloria Mântuitorului său Isus Hristos[19].


[1] Acesta a fost angajat ca pastor în anul 1912 cf. „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.

[2] „ Evidența datelor predicatorului Adorian Constantin”, (intrarea nr. 768 din luna august 1950) în AUBCBR, dosar 100/1949, vol. III Fișe pastori.

[3] „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.

[4] Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R., „O pierdere simțitoare” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, pp. 1-2.

[5] Din Hamburg.

[6] „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.

[7] Dumitru Baban., „Fratele Constantin Adorian” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 4.

[8] Ibidem.

[9] Pentru anul 1951 vezi articolul „Comitetul Uniunii” în Îndrumătorul Creștin Baptist,An VI, nr. 5-6, mai-iunie 1951, p. 8.

[10] Constantin Adorian moare în anul 1954.

[11] ACNSAS, fond Documentar, dosar 6902 vol. 2, f. 41.

[12] „Evidenţa datelor predicatorului Adorian Constantin”, (intrarea nr. 768 din luna august 1950) în AUBCBR, dosar 100/1949, vol. III, f. 1.

[13] Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R., „O pierdere simțitoare” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 1.

[14] Ibidem.

[15] Alexandru Balc., „Un veteran a trecut pe celălalt țărm” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 2.

[16] F. W. Schuller, „Omul și lucrarea. Un tribut prietenesc, fratelui meu Constantin Adorian” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, pp. 5-6.

[17] Ibidem, p. 6.

[18] Ibidem.

Începuturile baptismului modern în România (II)


În primul articol din seria referitoare la istoria baptiștilor din România (Începuturile baptismului modern în România (I)), respectiv perioada modernă, am prezentat zonele geografice unde putem vorbi de un început al baptismului în România. De asemenea în primul articol am prezentat ce semnificație are botezul pentru baptiști și semnificația acestuia în doctrina baptistă.

Articolul de față își propune să continue explorarea istoriei comunității baptiste din România în secolului al XIX – lea prin prezentarea modului în care credința baptistă ajunge în București, fondarea și recunoașterea de către autorități a primei biserici baptiste de limbă germană la mijlocul secolului XIX. Explorarea continuă cu prezentarea unor informații referitoare la modul în care credința baptistă s-a răspândit printre români și cum s-a format prima biserică baptistă de limba română în București care îl va alege pe Constantin Adorian, un român cu studii la Hamburg, ca păstor al ei.

Cuvinte cheie: baptiști, istoria baptiștilor, România, secolul XIX, baptiști germani, Constantin Adorian, Muntenia, Gerhard Oncken, Karl Johann Scharschmidt, București, libertate religioasă, Biserica Baptistă Germană din București, București, Prima Biserică Baptistă Română, Muntenia.

Muntenia

Particularitatea secolului al XIX-lea și relațiile pe care România le avea cu Prusia și ulterior cu Germania a permis multor germani să vină la București. Odată sosiți în România, baptiștii germani au împărtășit credința lor printre conaționali astfel că  în anul 1856 se întemeiază prima biserică baptistă de limbă germană în București prin activitatea misionară a lui Karl Johann Scharschmidt, tămplar de meserie, botezat la Hamburg, de Gerhard Onken care avea ca și mott-o al activității sale: „fiecare baptist un misionar”. Scharsmidt, care s-a mutat de la Hamburg  în Ungaria, a fost implicat direct și profund în activitatea misionară. Rezultatul muncii misionare în care a avut și suportul soției sale Augusta, a fost fondarea la București a unei asociații cu scopul de a răspândi tractate religioase. Ca urmare a acestei activități misionare se pun bazele la București ale unei mici comunități baptiste de limbă germană care avea nevoie de îndrumare spirituală, Scharsmidt neputând fi ordinat ca pastor. În acest context acesta i-a scris lui Gerhard Oncken ca rugămintea de a trimite pe cineva care să călăuzească spiritual comunitatea baptistă din România. Răspunsul a venit prin trimiterea la București a lui Heinrich Koch, care a ajuns în anul 1861. Un an mai tărziu, respectiv 1862 a avut loc primul botez în București. Au fost botezați atunci Franz și Maria Tabory care mai apoi s-au implicat în lucrarea misionară din Sarajevo. (Ian M. Randall& D.B., „Romania, Baptist history” in Studies in Baptist history and thought, vol. 33  A Dictonary of European Baptist Life and Thought, p. 436). Începând cu anul   1865, baptiștilor din Vechiul Regat le-au fost recunoscute drepturile religioase, moment din care au putut întocmi şi tine registre de stare civilă. Am menționat Vechiul Regat deoarece în Transilvania baptiștii aveau recunoaștere legală în baza unor legi care funcționau în Imperiul Austro-Ungar, situația care s-a menținut o perioadă de timp și după Unirea de la 1918.  Anul 1865 a devenit astfel unul de referință pentru comunitatea baptistă din București care număra în anul 1864 doisprezece membri. Am spus că acest moment este unul de referință deoarece acum „magistrul orașului București acordă baptiștilor drepturi egale  cu și luteranilor de a-și întocmi și conduce (?) registre de stare civilă (înainte de punerea în aplicare a Codului Civil din anul 1866).” (D.B, Istoria creștinilor baptiști, vol. I p. 4 [7] ).

După primirea libertății de manifestare din punct de vedere religios baptiștii au crescut din punct de vedere numeric, astfel că la începutul secolului XX aveam mai multe comunități germane în România. Acesta este contextul în care, germanii baptiști din Dobrogea care au emigrat în America au trimis în anul 1908 doi predicatori pentru a vizita comunitățile germane din România, mai ales pe cea din București. „Unuia dintre ei, Beniamin Schlipf, îi plăcu aici și în urma unor invitații primite din partea Comunității din București, se stabili aici și sluji până în anul 1922 ca cetățean american. A putut să stea în țară în timpul războiului mondial [referire la primul război mondial] și să servească totodată și Biserica Luterană, iar după plecarea sa în America, Comunitatea germană a fost condusă de către predicatorul Carol Strobel până în anul 1928, când a fost înlocuit de către eminentul teolog Johan Fleischer.” (D.B, Istoria creștinilor baptiști, vol. I pp. 4-5 [7-8]).

 Constantin Adorian – Evanghelia trece la români

Baptismulmodern în spațiul românesc și organizarea lor își are începutul în anul 1856, odată cu apariția primei biserici baptiste de limbă germană la București. Baptiștii germani s-au preocupat și de comunitatea românească astfel că treptat, „pas cu pas lucrarea s-a extins dinspre comunitatea germană spre români”, fapt care a făcut că până în anul 1912 să fie botezați și câțiva credincioși români[1]. Dat fiind faptul că lucrarea de misiune printre români a continuat s-a simțit nevoia organizării unei biserici a lor. În acest context anul 1912 devine crucial deoarece se reușește formarea primei biserici baptiste române în București pe strada Apele Minerale nr. 14-16[2]. Inaugurarea festivă a primei biserici baptiste române din București „a avut loc în prima duminică de după Crăciunul din 1912. Membrii fondatori au fost: Constantin Adorian, Ioan Barnea, N. Ianculescu, I. Haralambie, N. Șerbănescu cu soțiile lor și alte două persoane.”[3]

Primul pastor al Bisericii Baptiste Române a fost Constantin Adorian (1882-1954), care fusese convertit în 1902, prin intermediul lui F.W. Schuller. Acesta a fost botezat în aprilie 1903 în București de către Carl Scharschmidt şi a fost ordinat ca pastor al primei Biserici Baptiste Române din Bucureşti în anul 1913.


[1]Aurel Mateescu, „Prima biserică baptistă română în București: originre și dezvoltare” în  Supliment Teologic „Creștinul azi” periodic de teologie baptistă, vol. III, nr. 1/2002, p. 52.

[2] Ibidem, p. 53.

[3] Ibidem.

Va urma

Articole relaționate:

Începuturile baptismului modern în România (I)

Începuturile baptismului modern în România (I)


Articolul de față, integrează informații despre începuturile baptismului modern în România, înțelegând prin termenul modern o datare din punct de vedere istorică și nu o referire la doctrina baptistă. Cercetarea de față se dorește o completare a articolului Cum s-a format comunitatea baptistă din România .

Deschidem astfel o serie de articole privitoare la identitatea baptistă modelată de istoria comunității baptiste. În cadrul acestui prim articol articol am prezentat zonele geografice unde putem vorbi de un început al baptismului în România, semnificația botezului pentru baptiști și modul în care acesta este înțeles prin  intermediul doctrinei baptiste. Partea de final a acestui articol aduce în atenția cititorilor succinte date statistice care evidențiază o creștere lentă dar constantă a baptiștilor în România. 

Cuvinte cheie: baptiști, istoria baptiștilor, România, recensăminte, statistică, botez, secolul XIX

Puritani (ndtimepilgrim.org)

Puritani (ndtimepilgrim.org)

„În secolul al XIX-lea, în București, vestul Transilvaniei, sudul Basarabiei, Bucovina şi Dobrogea coloniști și emigranți germani au răspândit doctrina privitoare la botezul adulților.” (Mihai Florin Răzvan, Cum s-a format comunitatea baptistă din România). Doctrina baptiștilor era opusă punctului de vedere tradițional privitor la botezul copiilor nou născuți prin faptul că aceștia consideră că botezul trebuie să fie administrat numai adulților. Prin termenul de adult în acest context am în vedere persoanele care sunt conștiente de separația existentă între om și Dumnezeu iar întoarcerea lor se poate realiza doar prin căință sinceră și personală aspect simbolizat prin actul botezului. Diferența de doctrină dintre cele două confesiuni: ortodoxă și baptistă este relevată de faptul că pentru cea dintâi actul botezului este o taină pe când pentru cea de a doua acesta reprezintă un act simbolic, un act de cult. În doctrina baptistă actul botezului simbolizează moartea omului vechi și aducerea la viață a omului nou transformat de către Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. (Pentru mai multe despre botez în doctrina baptistă vezi și Ioan Bunaciu, Exegeza textelor biblice controversate, Editura Universității din București, 1999, pp. 171-199). Transformarea simbolizată de actul botezului este un proces care nu se realizează dintr-o dată. Ținând cont de cele exprimate mai sus putem considera secolul al XIX-lea ca un nou început pentru credința baptistă în spațiul românesc.

În ceea ce privește evoluția numerică a baptiștilor din România, datele statistice relevă faptul că aceștia au avut o creștere lină ajungând în prezent la un procent de 0,6% din populația României. Potrivit datelor Recensământului din 1930, pe întreg teritoriul României, trăiau 60.562 credincioși baptiști, dintre care 10.286 în Transilvania, 6.770 în Banat şi 20.773 în Crişana şi Maramureş. De-a lungul secolului XX, numărul baptiștilor a crescut în mod constant. În 1978 erau 84.615, iar în 1988117.715. (Informații preluate din cadrul unui articol publicat de Camelia Sisko pe Corso).  Numărul baptiștilor din Romania în anul 2002 era de 129937, ceea ce reprezenta 0,6% din populația României, conform Institutului National de Statistica (http://www.recensamant.ro/). La recensământul din anul 2011 s-au declarat de confesiune baptistă  11.803 persoane ceea ce reprezenta un procent de 0,6% din populația recenzată.  Baptiștii sunt răspândiți în toate județele țării dar au o pondere mai însemnată în vestul României (judeţele Bihor, Arad, , Caraş-Severin, Timiș, Sălaj, Cluj, Hunedoara).

Reprezentată grafic situația se prezintă astfel:

Grafic preluat de pe sitiricrestine.ro

Județele cu cel mai mare număr de baptiști, conform datele furnizate de Institutul Național de Statistică în data de 28 august 2012  sunt în ordine următoarele:

Baptiști

Bihor – 21839
Arad – 15882
Caraș-Severin – 11092
Timiș – 9738
Sălaj – 8299
Cluj – 74242
Mun. București – 2889

Va urma,

Articole relaționate:

Începuturile baptismului modern în România (II)

Cum s-a format comunitatea baptistă din România – Mihai Florin Răzvan


Nu toate informațiile prezentate în acest articol sunt conforme cu realitate însă consider că este un material care are la bază o anumită documentare și prezintă succint informații referitoare la începuturile baptismului modern în România. Nu se amintește în acest articol despre anabaptiști și nici despre alte filiere de pătrundere a confesiunii baptiste în România în afara cele germane. Ținând cont de controversatul articol despre penticostali scris de doamna Lavinia Betea, analizat de către Emanuel Conțac sub titlul Lavinia Betea „crede și nu cercetează”. Note de subsol la articolul din „Adevărul”, despre penticostali, am fost rezervat inițial în a menționa acest articol, dar am considerat că este un demers care are ca scop cunoașterea comunității baptiste din România.

O abordare istorică complexă chiar dacă nu și completă a baptismului românesc în secolul XIX se regăsește în cadrul articolului Începuturile baptismului modern în România

Un articol de Mihai Florin Răzvan pentru adevărul.ro

În secolul al XIX-lea, în Bucureşti, vestul Transilvaniei, sudul Basarabiei, Bucovina şi Dobrogea colonişti şi emigranţi germani au răspândit doctrina potrivnică tainei botezului la nou-născuţi.

Conform recensământului general al populaţiei din 2002, 0,6 % dintre cetăţenii români (adică 129.937 locuitori) sunt adepţii credinţei baptiste. Foarte numeroşi în vestul României (judeţele Bihor, Arad, Timiş, Caraş-Severin, Sălaj şi Hunedoara), baptiştii au apărut în România încă din secolul al XIX-lea. Atunci s-a răspândit printre români doctrina care consideră că botezul trebuie să fie acordat numai adulţilor creştini ce se căiesc de păcatul originar.

Muntenia, Transilvania, Dobrogea

După propriile socoteli, primii baptişti au sosit la Bucureşti în 1856. Tâmplarul Karl Johann Scharschmidt fusese botezat la Hamburg, de un anume Onken. Împreună cu câţiva apropriaţi, meseriaşul a practicat credinţa din Germania natală. Şi, alături de alţi conaţionali, a întemeiat o comunitate în „oraşul lui Bucur”. Din 1865, în Ţara Românească, le-au fost recunoscute drepturile religioase. Moment din care au putut întocmi şi ţine registre de stare civilă. La începutul secolului al XX-lea, în „Micul Paris” au sosit doi predicatori americani. Dintre care unul, Beniamin Schlipf, foarte zelos, a rămas în misiune până în 1922.
Între timp, baptismul apăruse, pe o altă filieră, şi în Transilvania. Infiltrarea a fost mai puternică în părţile Bihorului, Aradului, Timişoarei şi Clujului. Prima biserică baptistă peste Carpaţi a fost înfiinţată în anul 1875, fiind opera croitorului maghiar Novak Antal. Prin convertirea unui grup de reformaţi maghiari, Salonta a devenit un centru baptist important.
În fine, tot în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, baptişti germani s-au stabilit în Dobrogea (la Cataloi) şi în Basarabia (la Tarutino). Biserica germană din sudul Basarabiei a fost „cartierul general” al misionarilor baptişti.

Credinciosii din Mangalia in anul 1934 (bisericacrestinabaptistaemanuelmangalia)

Credinciosii din Mangalia in anul 1934 (bisericacrestinabaptistaemanuelmangalia)

Adorian, primul bucureştean baptist

În Bucureşti, primul pastor al Bisericii Baptiste Române a fost Constantin Adorian (1882-1954), un tânăr sărac, cunoscător al limbii germane, angajat al unei farmacii. Fusese convertit în 1902, prin intermediul lui F.W. Schuller, care i-a devenit şi cumnat. În 1908, Adorian a fost trimis la un congres european al baptiştilor. Era o modalitate prin care se încuraja convertirea populaţiei române.
Iată cum povesteşte Adorian acest moment important din viaţa sa şi a comunităţii: „În anul 1908 se ţinea, la Berlin, Congresul Baptist European. Comunitatea germană trebuia să trimită unul, cel mult doi delegaţi care să reprezinte Comunitatea şi să prezinte interesele Comunităţii. (…) Congresul a fost interesant pentru motivul că erau toate naţiunile europene reprezentate; englezi erau foarte mulţi. În prima duminică am fost la adunarea din Gubmerstrasse unde am fost prezentaţi. Am vorbit cu atâta ardoare, că plângeam cu hohot şi îi rugam să ne vie în ajutor să aducem Evanghelia poporului român care şade în mare întuneric”.
Când să-ţi ţină discursul, de emoţie, tânărul Adorian s-a poticnit. „Improvizai câteva crâmpeie din ce doream să le spui şi mă repezii într-un foc de a le spune ce doream pe scurt. Rushbrooke mă trase de haină căci el voia să traducă ce spuneam. Eu nu mai ţinui seama de nimic şi vorbii înainte şi terminai. Rushbrooke începu să râdă. (…) Se ţinu în fine marele concert şi ultima adunare de adio. Splendida şi impozanta adunare de adio – ne deterăm cu toţii mâna şi ne strecurarăm acasă. Eu plecam cu cele mai frumoase impresii din Berlin şi cu un ghiozdan plin cu referate germane şi engleze, cu cocarde cu insigne şi mici cadouri” (Constantin Adorian, Jurnalul comunităţii baptiste române).

Şi în Bucovina, tot germanii

O imagine a metodelor de răspândire a credinţei baptiste în România ne oferă lucrarea memorialistică a „fratelui” Loghin Motrescu (Istoria baptiştilor din Bucovina). Acesta relatează evenimente din viaţa comunităţii din Bucovina, între anii 1911 şi 1943. În provincia din nordul României, primii baptişti proveneau din familiile de colonişti germani, stabilite în secolul al XIX-lea. Buni meseriaşi – cizmari, dulgheri, tâmplari, tăietori de lemne – coloniştii s-au împrietenit şi amestecat cu populaţia românească. Astfel au apărut biserici organizate la Cernăuți și în comuna Frătăuții Vechi.
Un misionar baptist important a fost Iohan Malișevschi, colportor de Biblii de origine poloneză se pare. Prin 1905, Societatea de Biblii Britanică din Transilvania l-a trimis în Bucovina. „Cu rucsacul plin de Biblii româneşti, germane, ucrainiene şi poloneze, în toate zilele, iarna și vara, pe vreme bună şi pe vreme rea, ani de-a rândul, neabătut şi neobosit”, Malişevschi a cutreierat provincia, răspândind credinţa baptistă, scrie Motrescu. „Începea satul sau oraşul de la o margine, din casă în casă şi din poartă-n poartă, oferind cu un preţ mic o carte sfântă”.
Românii au preluat învăţătura baptistă prin intermediul a doi muncitori plecaţi la lucru peste Carpaţi. Tinerii Păduche şi Calancea, originari din comuna Straja, au fost botezaţi în comuna Nadeci (jud. Cluj), de un pastor originar din Tăuţ (Bihor). Pe de altă parte, mai mulţi baptişti bucovineni au lucrat la o fabrică de cherestea din Mărăşeşti, în Vechiul Regat. După ce au predicat Evanghelia printre munteni, ei au atras câţiva adepţi la credinţa lor. Iar în Bucovina, din 1913, datează prima biserică baptistă română, la Pătrăuții de Jos.

Reguli pentru „fraţi”

Din 1919, bisericile baptiste au format Uniunea Comunităţilor Creştine Baptiste din România, condusă de un preşedinte, un vicepreşedinte, un secretar, un casier, 5 controlori şi 73 membri consilieri. Libertatea cultului a fost recunoscută prin lege. Iar Uniunea a redactat un statut, din care aflăm regulile sale de organizare.
O comunitate baptistă se forma în jurul unui predicator, a unei case de rugăciuni şi unei „şcoli de duminică pentru copii”. Membrii, care-şi spuneau între ei „fraţi”, erau primiţi doar prin botez. Doar comunitatea decidea cine putea fi hirotonisit ca „pastor”. Înainte de a fi ales, cel „ordinat” (numit) era cercetat. Dacă trecea bine testul, devenea „serv al confesiunii”, într-una din categoriile: premergător (care conducea comunitatea), predicator (păstorul sufletesc al comunităţii), bătrân (cel care avea grijă de membrii simpli), evanghelist (cel care lucra ca „vestitor” al Evangheliei), diacon (care manipula averea comunităţii sau ajuta orfanii şi văduvele) şi diaconeasă (care ajuta familiile văduvelor şi orfanilor, săracii, bolnavii).
Botezul noilor membri urma un ritual. Cel botezat venea în straie albe, simbol al neprihănirii sale. Pastorul purta în schimb vestminte negre. Botezul se oficia în „ape curgătoare, stătătoare sau în baptiseriu (clădire folosită pentru taina botezului, n.r.)”. Bărbaţii şi femeile se îmbrăcau şi se dezbrăcau în locuinţe separate, „eventual corturi”. Se cânta, se citeau predici, se înălţau rugi, iar cel botezat era scufundat, o singură dată, în apă. La final se ţinea „cina Domnului”, unde credincioşii împărţeau pâine şi vin.

Resping botezul nou-născuţilor

Cine şi când a întemeiat doctrina baptistă nu este clar nici acum istoricilor religiilor. Numeroase tratate de specialitate îl creditează pe englezul John Smyth (1570-1612), stabilit în Amsterdam (Olanda), printre primii pastori ai comunităţii. S-a remarcat prin contestarea botezului nou-născuţilor. Apoi practicile baptiste s-au răspândit în Anglia, în două variante: generală (conform căreia ispăşirea lui Iisus Hristos salvează întreaga omenire) şi particulară (îi salvează doar pe cei aleşi).
Prima congregaţie baptistă a apărut în coloniile nord-americane, la iniţiativa lui Roger Williams (1638). După care, în secolele următoare, comunităţile s-au înmulţit cu repeziciune pe ambele părţi ale Oceanului Atlantic.
Printre cele mai importante puncte ale doctrinei baptiste trebuie amintite: absolutizarea Bibliei ca singura autoritate în materie de credinţă, convingerea că botezul adulţilor trebuie făcut printr-o „mărturie publică”, respingerea Tradiţiei creştine, a posturilor Bisericii, a obiectelor şi simbolurilor liturgice.

%d blogeri au apreciat asta: