Arhive etichetă: revistaclipa.com

Alegerea de patriarh (1948) văzută de la Moscova


De Acad. Florin Constantiniu

În cele două masive volume de documente, Puterea şi Biserica în Europa de Est, 1944-1953 (în limba rusă, Moscova, ROSSPEN, 2009), se găsesc şi numeroase informaţii despre Biserica Ortodoxă Română, ca de altminteri şi despre celelalte Biserici din ţările intrate în sfera de hegemonie sovietică. Documentele din cele două volume, tipărite de istoricii ruşi, vor trebui cunoscute şi valorificate de cercetătorii istoriei Bisericii Ortodoxe Române prin confruntarea cu sursele româneşti şi – se înţelege de la sine – cu spiritul critic de rigoare.

Uneori, documentele sovietice aduc informaţii în răspăr cu imaginile devenite tradiţionale în România. De pildă, opinia atât de răspândită că preotul Ioan Marina, ajuns patriarhul Justinian Marina, a făcut surprinzătoarea şi fulgerătoarea carieră cu sprijinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe care îl adăpostise după evadarea de la Târgu-Jiu. Aşa cum se va vedea mai jos, sursele sovietice prezintă o altă versiune.

Moscova urmărea cu mare atenţie situaţia Bisericii Ortodoxe Române, mai ales după moartea patriarhului Nicodim, în urma căreia tronul patriarhal devenise liber. Astfel, la 13 aprilie 1948, G.G. Karpov, un fost colonel de securitate ajuns preşedintele Consiliului pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS, a adresat o notă lui K.E. Voroşilov privind vizita unei delegaţii a Bisericii Ortodoxe Române la Moscova, însoţită de profesorul Stanciu Stoian, ministru Cultelor din România. În ampla dare de seamă despre vizita acestei delegaţii, fostul colonel sovietic se ocupă de problema alegerii viitorului patriarh: „În Biserica Română există trei candidaturi: mitropolitul Transilvaniei Nicolae Bălan, mitropolitul (Moldovei – n. n.) Justinian şi episcopul de Oradea, Nicolae (Popovici) – membru al delegaţiei. În jurul acestor candidaturi, se desfăşoară o luptă. După părerea majorităţii clerului, cel mai demn – din punctul de vedere bisericesc – este Nicolae Bălan, dar activitatea lui pro-fascistă din trecut constituie un mare obstacol şi el nu se bucură de încrederea guvernului. Candidatura lui Nicolae Popovici, după propria lui mărturie, este sprijinită de Petru Groza. Cel mai activ pretendent la tronul patriarhal este mitropolitul Justinian, sprijinit de Partidul Comunist, faţă de care are meritul de a fi ajutat şi a fi ascuns pe comunişti în timpul regimului Antonescu. Caracterizându-l pe Justinian ca autoritar, hotărât, capabil să înlăture obstacolele din calea sa, membrii delegaţiei consideră candidatura lui nepotrivită deoarece Justinian este un om insuficient de instruit. Ei declară direct că, dacă alegerea patriarhului va fi liberă de imixtiunea guvernului şi a partidelor politice, atunci patriarh va fi ales mitropolitul Nicolae Bălan. Referindu-se la Justinian, acesta (Nicolae Bălan – n. n.) a spus: «Dacă se doreşte ca patriarhul să-i urmeze pe comunişti, atunci trebuie ales Justinian, iar dacă se doreşte ca Biserica să-i urmeze pe comunişti, atunci poate fi ales oricine, dar nu Justinian». Nu este exclusă posibilitatea – continuă raportul sovietic – ca acestea să fi fost spuse din considerente tactice şi, poate, nu fără ştiinţa ministrului Cultelor din România, Stanciu Stoian, al doilea secretar general al partidului Frontul Plugarilor, caracterizat de Ministerul Afacerilor Externe al URSS drept un carierist şiret. Până în 1938, Stanciu Stoian a fost membru al Partidului Naţional-Ţărănesc” (Vlasti i ţerkov v Vostocinoi Evrope, vol. I, p. 667-668).

La 30 aprilie 1948, V.S. Karpovici, locţiitorului şefului Secţiei pentru problemele conducerii centrale a Bisericii Ortodoxe Ruse din cadrul Consiliului pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lângă guvernul sovietic, a trimis următoarea notă informativă şefilor săi: „Problema candidaturii pentru funcţia de patriarh al României nu a fost încă rezolvată. Candidatura lui Justinian Marina este propusă de Pauker şi Luca, dar întâmpină obiecţiile lui Gheorghiu-Dej, deoarece Justinian nu se bucură de suficientă autoritate în rândurile clerului. La sfârşitul lui mai, vor avea loc alegerile şi întronizarea patriarhului şi se intenţionează să fie invitate să participe delegaţii ale Bisericilor din Alexandria, Constantinopol, Ierusalim şi a celei din Rusia” (ibidem, p. 671).

Nota lui V.S. Karpovici aruncă o lumină cu totul nouă în cazul poziţiei adoptate de cei trei conducători comunişti din România: Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca. Spre deosebire de ceea ce se considera până acum, sursa sovietică arată că Gheorghiu-Dej avea rezerve în a sprijini candidatura lui Justinian Marina. Argumentul său nu era lipsit de consistenţă: proaspătul ierarh al Bisericii nu se bucura de autoritate în rândurile clerului, având în vedere că pregătirea sa teologică era destul de precară. În acelaşi timp, faptul că cei doi rivali ai lui Dej din conducerea Partidului – Ana Pauker şi Vasile Luca (acesta din urmă responsabil cu problemele bisericeşti pe linie de partid şi de stat) – îl susţineau pe Justinian, îl făcea, probabil, pe Dej să fie rezervat în promovarea lui Justinian.

Evident, toate aceste probleme vor trebui studiate şi în lumina documentelor furnizate de istoricii ruşi. Deocamdată, lucrarea cea mai temeinică privind alegerea şi activitatea patriarhului Justinian o datorăm lui George Enache şi Adrian Nicolae Petcu (Patriarhul Justinian şi Biserica Ortodoxă Română în anii 1948-1964, Galaţi, Ed. Partener, 2009). Pentru dispunerea forţelor în ajunul alegerilor, amintim că, potrivit autorilor, Justinian Marina era „agreat de Gheorghiu-Dej, Emilian Antal, locţiitor de mitropolit al Sucevei, sprijinit de Emil Bodnăraş şi Vasile Luca” şi Nicolae Popovici, episcopul Oradiei „susţinut, se pare, de Petru Groza” (p. 42).

Numai cercetări viitoare vor putea desluşi corect raporturile dintre puterea comunistă şi Biserica Ortodoxă în acest moment crucial, anul 1948, atât în istoria ţării, cât şi în istoria cultelor creştine din România.

Radu Oprea, 170 de ani de la nașterea marelui evanghelist Mihai Cornea (Mihaly Kornya)


Am primit recent pe email un link de la acest articol în care se elogiază caracteristicile de evanghelist ale lui Mihai Cornea, sau Mihaly Kornya mai corect deaorece chiar dacă era român acesta trăia în Impreiul Austro Ungar și avea numele maghiarizat. Astfel de materiale sunt binevenite si de dorit. În cazul de față acest articol este o sinteză a cărții Viața misionarului Mihály Kornya în cadrul căruia accentul cade pe munca de evanghelist a lui Kornya. Pentru cercetătorii care cunosc limba maghiară cred că sunt documente care pot să întregească imaginea acestui mare om al lui Dumnzeu.

La 22 februarie 2014  se implinesc 170 de ani de la nasterea unuia dintre cei mai mari evanghelisti ai Europei. MIHAI CORNEA (Mihaly Kornya)   – nascut in localitatea  Salonta din judetul Bihor,  la data de 22 februarie 1844  –,  se inscrie cu certitudine in constelatia marilor evnghelisti care si-au desfasurat activitatea de raspandire a Cuvantului lui Dumnezeu in partea centrala si estica a Europei. Activitatea binecuvantata  a acestui om va marca inceputul existentei majoritatii bisericilor baptiste din partea de vest a Romaniei, (judetele Bihor, Arad si Satu-Mare) si de est a Ungariei (judetele Szatmar, Bihar si Bekes).

Copilaria si tineretea lui Mihai Cornea sunt marcate de o munca staruitoare pentru intretinerea traiului familiei din care face parte. Copil fiind, lucreaza initial ca servitor, iar mai apoi la varsta adolescentei devine vizitiul familiei Rozvany, o familie de maghiari foarte instarita si influenta in Bihor. In 1866, la varsta de  22 de ani, se casatoreste cu Maria Patki.

Anul 1874 – (pe cand avea  de 30 de ani –  a fost marcat de inceputul unei schimbari majore in viata, cu repercursiuni neasteptate pentru comunitatile de romani si maghiari, in special din zona Salontei. La sfarsitul acestui an de la Budapesta soseste in Salonta un colportor de Biblii, Antal Novak. Acesta initiaza in casa unui anume Janos Laios, cateva intalniri de studiu biblic. A fost momentul in care Mihai Cornea a citit pentru prima data din Cuvantul lui Dumnezeu. Impactul a fost hotarator in schimbarea vietii tanarului Mihai. Iar in anul urmator, la 26 august 1875, misionarul baptist Heinrich Mayer oficiaza primul botez la Salonta, in apele Crisului Alb. Mihai Kornea este unul dintre cei botezati. Sursele istorice mentioneaza ca in toamna aceluiasi an, Mihai Cornea, la varsta de 31 de ani, si-a inceput cu toata pasiunea predicarea Cuvantului, in special in comunitatea de romani din Salonta si mai apoi din imprejurimi. Acesta a fost inceputul uneia dintre cele mai mari lucrari de evanghelizare cunoscute in partile Europei Centrale si de Est.  Timp de aproape patru decenii de slujire misionara neintrerupta, atat in Romania cat si in Ungaria, Mihai Cornea / Mihaly Kornea a predicat in sute de sate si comune,  plantand zeci de biserici. Se estimeaza ca numarul celor botezati in urma predicarii Cuvantului de catre Mihai Cornea este cuprins intre 8.000 si 11.000 de personae!

In ultimii ani ai vietii, Mihai Cornea a lucrat ca misionar in localitatea Diosig, Bihor. A trecut la Domnul in ziua de 3 ianuarie 1917. Inzestrat cu iscusinta si curaj, Mihai Cornea este exemplul unui om simplu care s-a pus in totalitate la dispozitia lui Dumnezeu. Mostenirea si rezultatele activitatii misionare transmise de acest barbat generatiilor care au urmat sunt o marturie incontestabila privind lucrarea de chemare la mantuire a lui Dumnezeu, adresata oamenilor din  partile de vest ale Ardealului si nu numai. Intreaga viata a acestui mare misionar s-a centrat pe pasajul din Matei 10:5-15. Referindu-se la  viata si activitatea misionara a lui Mihai Cornea,  Otniel Ioan Bunaciu, presedintele Cultului Baptist din Romania si al Federatiei Baptiste Europene a concluzionat:

”Consider ca Mihai Cornea a fost pentru Romania ceea ce a fost  Gerhard Onken pentru Germania. Entuziasmul sau misionar, claritatea sa doctrinara si abilitatile sale organizatorice, insotite de puterea Duhului Sfant, au contribuit enorm la raspandirea credintei baptiste in Romania. Sunt convins ca studierea biografiei si a lucrarii sale va fi o importanta sursa de inspiratie pentru generatia actuala de slujitori.“

Radu Oprea

http://www.clipa.com/a6488-170-de-ani-de-la-nasterea-marelui-evanghelist-Mihai-Cornea.aspx

Despre Mihai Cornea (Mihaly Kornya) mai puteți citi:

Lăpugean Emanuel – Recenzie Bertalan A. KIRNER, Viaţa misionarului Mihály Kornya

Faptul că Bertalan A. Kirner (1884-1973) este autorul biografiei lui Kornya, este unul dintre cele mai mari atu-uri ale cărții. Nu doar că a fost un creștin pasionat de istorie, dar lucrarea lui a fost una obținută prin multă trudă, multă căutare și multe zbateri în a afla până în cel mai mic detaliu viața pionierului Creștin Baptist, Mihaly Kornya.

Mihály Kornya despre caracteristicile unui credincios baptist

După cum am scris în cadrul articolului Recomandări (1) – Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya, Kornya impunea credincioșilor care doreau să facă parte din comunitatea baptistă un standard destul de ridicat.
Oare câți dintre cei care ne numim astăzi baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie am mai putea păstra acest nume dacă ne-am raporta la acest standard?

Mihály Kornya despre români

După ce am terminat cartea Istoriile mele. Eugen Stancu în dialog cu Lucian Boia, Humanitas, București 2012, carte despre care îmi doresc să scriu câteva cuvinte și pe istorieevanghelica.ro, mi-am propus să termin de citit Viața misionarului Mihály Kornya. Astăzi am citit câteva pasaje remarcabile printre care și unul care exprimă poziția lui Kornya despre români.

Recomandări (1) – Bertalan A Kirner, Viața misionarului Mihály Kornya

La sfârșitul lunii decembrie a anului 2009, UBCBR a lansat, în cadrul Sesiunii de comunicări științifice organizată cu ocazia celebrării a 400 de ani de mărturie baptistă, Viața Misionarului Mihaly Kornya.

Mihaly Kornya, “străbunicul” meu » Vestea bună

Mihai Cornea sau Mihaly Kornya a fost unul din pionierii credinței baptiste în Transilvania. Influența sa după cum remarcăm și din cadrul acestei mărturii a fost decisivă pentru întoarcerea multor vieții de la pierzare către Hristos.

CARACTERISTICILE CARE FĂCEAU DIN MIHÁLY KORNYA UN EVANGHELIST AUTENTIC

În zilele noastre sunt tot mai multe persoane care se declară creștini autentici, evangheliști, persoane care spun că îi îndrumă pe oamenii către Cristos, însă acest lucru nu este adevărat, iar faptele și caracterul lor dovedesc acest lucru. În antiteză cu astfel de persoane, Kornya era un om dedicat lui Cristos și lucrării de misiune, iar caracterul său șlefuit de Dumnezeu prin încercări și bucurii,dovedește că a fost numit pe drept evanghelist.

%d blogeri au apreciat: