Arhive etichetă: Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii (SRSC)

Propaganda împotriva bisericii


Deși acest articol se referă la Biserica Ortodoxă Română îl consider a fi un semnal de alarmă asupra modului cum este prezentată biserica în mass media. Doresc să menționez și faptul că în cadrul acestui articol veți găsi și o definiție interesantă a propagandei care face referire la amestecarea adevărului cu minciuna.

Propaganda împotriva bisericii nu este o invenție a mass mediei românești și nici una care s-a manifestat doar în România secolului XXI. Autoritățile sovietice au folosit din plin această tehnică de luptă împotriva bisericii după preluarea puterii de către comuniști. Biserica din Rusia a fost denigrată atât în perioada interbelică cât și în perioada de după cel de-al doilea război mondial. Îmi aduc aminte de coperțile diverselor reviste prezentate în periodicul Religion in Communsit Land editat de către Keston Center.

În România comunistă activiștii de partid au beneficiat de experiența și logistica rusească. Nu am studiat modul cum au acționat împotriva BOR dar știu că evanghelicii erau considerați ca unii care sunt de partea dușmanului fiind trădători de țară, oameni care luptă împotriva neamului românesc. Interesant este faptul că în perioada comunistă exista o structură specializată în cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist Român care coordona astfel de acțiuni. Instituția a purtat numele de Secția de Propagandă și Agitație fiind responsabilă de propunerea unor măsuri propagandistice atât din punct de vedere politic cât și religios.

Începând cu anii 50 un rol propagandistic important îi va revenii Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii cunoscută sub numele de SRSC, societate despre care am mai scris pe site și căreia i-am dedicat un subcapitol în cartea mea despre istoria bisericilor baptiste sub comunism (1948-1965). SRSC își propunea să lumineze oamenii prin intermediul științei și să-i facă pe aceștia să înțeleagă că schimbările meteorologice, apariția omului precum și alte fenomene pot fi explicate de către știință care spun propagandiștii demonstrează faptul că nu avem de-a face cu Dumnezeu. Succesul lor a fost unul parțial și cu toate că au avut anumite succese de moment totuși această instituție a dispărut la fel ca sistemul care o crease însă Dumnezeu a rămas statornic în dorința de a se releva pe sine omenirii.

Un articol de Pr. dr. Ioan Armași preluat din Ziarul Lumina

Parca din ce in ce mai des, televiziunile comerciale aleg subiecte care au in centru discreditarea notiunilor de biserica, credinciosi, preoti, monahi, ierarhi. Faptul ca in media sunt oglindite preponderent evenimente negative nu ne mai mira, caci exista convingerea de nestramutat a jurnalistilor ca lucrurile pozitive nu aduc audienta. Dar, daca analizam stirile recente referitoare la Biserica Ortodoxa Romana, observam ca multe dintre acestea nu se refera la evenimente sau fapte, ci sunt constructii edificate pe nimic sau pe jumatati de stire conexe mediului clerical, prezentate ca disfunctii general valabile.De ce a devenit Biserica easy-target-ul (tinta predilecta) presei, cui foloseste acest lucru si ce fel de metode se folosesc pentru a induce consumatorului de media ideea ca Ortodoxia si tot ce tine de ea este corupt, retrograd, absurd, impovarator pentru buget etc.? Sunt intrebari pe care avem datoria de le formula pentru a cunoaste si arata minciuna si pe promotorii acesteia, precum si motivele sau interesele lor.Trebuie precizat ca amestecul minciunii cu adevarul este de esenta propagandei, caci o minciuna pura este usor de combatut, iar adevarul pur… nu serveste intereselor emitentului. Atunci cand se pleaca de la un adevar, cat de mic, broderia tesuta pe marginea lui (care, de obicei, denatureaza total mesajul) este foarte greu de risipit, in primul rand pentru ca situatia de a te dezvinovati este, prin ea insasi, ingrata, iar primul mesaj are intotdeauna un impact mai mare.Biserica Ortodoxa Romana este un simbol pozitiv, una dintre putinele axe verticale ale societatii romanesti, este un filon identitar al poporului roman, iar daca vrei sa conduci si sa manipulezi un popor, ii subminezi identitatea, ii negi miturile si valorile nationale, pentru ca apoi sa ii oferi alte pseudovalori convenabile interesului urmarit. Pentru ca fortele raului urasc tot ce este bun si ispitesc oamenii sa adere la actiunile de maculare a binelui.Cui prodest scellus is fecit – cel caruia ii foloseste nelegiuirea este autorul. Alegerea unui subiect de presa poate sa fie justificata de interesul superior al comuntatii pentru care media este un cerber al respectarii legilor. Dar cand prezentarea este tendentioasa, sub un titlu senzational, exagerat, cand un caz particular este pretins a fi reprezentativ, cand stirea este prezentata din ora in ora, la fel, in pofida dezmintirilor sau precizarilor celor vizati… este probabil sa fie si alte interese. De exemplu, clasicul rating, tradus in sume direct proportionale, percepute pentru minutul de publicitate. Sau poate dorinta de afirmare a unora (reporteri, realizatori/producatori de emisiuni, proprietari de televiziuni, publicatii, trusturi de presa) sa fie atat de mare, incat sa incerce obtinerea prim-planului, indiferent de pret si de victimele cola-terale? Dar daca victima (cel prejudiciat de propaganda) este aleasa intentionat? Daca Biserica este, la interval de cateva zile, intentionat prezentata intr-o lumina defavorabila? Cand presa vaneaza momentele in care credinciosii sarmani se inghesuie pentru un pachet de alimente sau pentru agheasma, cand orice caz de suicid se transforma intr-un rechizitoriu la adresa Bisericii nemiloase, care nu „vrea” sa faca slujba, cand oricine are un discurs anti-Biserica primeste imediat timpi de antena… e intamplator? O simpla cautare pe internet ne edifica asupra mijloacelor propagandistice si ne dovedeste, fara echivoc, ca elementul intentie este prezent in multe din relatarile mediatice ostile Bisericii. Personal, am identificat generalizarea fortata, etichetarea tendentioasa, trunchierea adevarului, impunerea unui ideal nerealist, selectarea stirilor, selectia imaginilor.Lupta impotriva propagandei este foarte dificila, iar tentatia de a face contra-propaganda (adica de a folosi aceleasi mijloace) este mare. Din perspectiva crestin-ortodoxa, avem totusi si noi niste „mijloace”: postul, rugaciunea, intoarcerea si a celuilalt obraz si oferirea, de catre fiecare dintre noi, a unui model cat mai convingator despre ceea ce este cu adevarat Ortodoxia.

(Editorial aparut sub semnatura Pr. dr. Ion Armasi si publicat in saptamanalul „Lumina de Duminica” din data de 20 ianuarie 2013, Nr. 3 (373) Anul IX, p. 2)

Articole pe aceeași temă

PROPAGANDA ATEISTĂ ÎN ROMÂNIA ANILOR ’50 STUDIU DE CAZ: SOCIETATEA PENTRU RĂSPÂNDIREA ȘTIINȚEI ȘI CULTURII (S.R.S.C.)

Impunerea modelului politic sovietic în România după cel de-al doilea război mondial va avea ca și consecințe inițierea unei campanii antireligioase și ateiste cu scopul de a lupta împotriva religiei și a formei sale instituționalizate, Biserica. Vorbim în acest caz de o redefinire a raporturilor dintre Stat și Biserică, în contextul în care marxismul, ca […]

Propaganda ateistă în România anilor ’50 Studiu de caz: Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii (S.R.S.C.)


Impunerea modelului politic sovietic în România după cel de-al doilea război mondial va avea ca și consecințe inițierea unei campanii antireligioase și ateiste cu scopul de a lupta împotriva religiei și a formei sale instituționalizate, Biserica. Vorbim în acest caz de o redefinire a raporturilor dintre Stat și Biserică, în contextul în care marxismul, ca și leninismul de altfel, definite ca sisteme ideologice, au declarat război religiei și au ,,înlocuit învățătura Bisericilor cu o filozofie de stat atee.” (René Rémond, Religie și secularizare în Europa. Secularizarea în secolele al XIX-lea și XX 1780-2000, Polirom, Iași, 2003, p. 177). Politică religioasă a Partidului Muncitoresc Român, devenit în 1965 Partidul Comunist Român se baza pe scrierile lui Lenin, Engels și Marx. Acesta din urmă declara că religia și Biserica sunt instrumente ale statului asupritor, ale orânduirii bazate pe exploatare. (Karl Marx, Friedrich Engels, Despre religie, Editura Politică, București, 1960,  p. 134).

Cunoscută ca și activitatea de educare științifică și de combatere a misticismului și obscurantismului din conștiința maselor, propaganda ateistă realizată prin intermediul Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii (S.R.S.C.), înființată prin Decretul 652/1949 ca persoană juridică de utilitate publică era coordonată de către Secția Propagandă și Agitație a C.C. al P.M.R. (P.C.R.).

            Plecând de la aspectele menționate, prin intermediul acestui studiu de caz, comunicarea își propune prezentarea obiectivelor S.R.S.C., organizarea administrativă, activitatea acesteia, răspunsul celor care erau supuși acțiunii de propagandă precum și rezultatele campanie ateiste dusă de către regim prin intermediul instituției menționate. Pentru înțelegerea resorturilor intime ale propagandei antireligioase și a relației dintre istorie și propagandă, comunicarea face apel la documente semnificative și în marea lor majoritate inedite sau foarte puțin cercetate,  identificate la Arhivele Naționale Istorice Centrale Fond C.C. al P.C.R. precum și la Open Society Archive care deține un volum considerabil din Arhiva postului de Radio Europa Liberă.

Materialul reprezintă rezumatul comunicării cu același nume susținută, joi 5 mai 2011 în cadrul Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice ”Istorie și Propagandă”

Articole similare

Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice a Facultatii de Istorie Bucuresti

Programul Sesiunii Nationale de Comunicari Stiintifice ”Istorie si propaganda”