Arhive zilnice: 10 ianuarie 2011

Documentar despre Traian Dorz și Oastea Domnului în perioada comunistă


Preluat prin intermediul blogului Agnes dei

Otniel Bunaciu la Biserica Baptistă Nădejdea Bucuresti 9.01.2011 -foto


 

Râul binecuvântării cereşti


Psalmul 46:4

Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt.”


Cred că poetul creştin s-a inspirat şi din aceste cuvinte ale Scripturii atunci când a scris următoarele versuri :

Râul binecuvântării, peste noi azi revarsă

Acum când plecaţi Te rugăm, când inima-i deschisă

Doamne revarsă Duhul promis ca pe-un râu

Şi-un strop încă-i fericire, dă-ne`ndeajuns Duhul Tău !”

La început de an nou, anul de graţie 2011, suntem datori să ne plecăm fiinţa în faţa Atotputernicului Dumnezeu, să ne aţintim privirea sufletului spre El şi să recunoaştem că am ajuns aici numai prin harul Său. „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, , să spună Israel acum ! (Psalm 124:1). Slăvit să fie Numele Său în veci de veci ! Dar, de asemenea, noi trebuie să acceptăm prin credinţă valabilitatea acestor promisiuni sfinte şi pentru viitorul necunoscut al acestui an nou.

Este un râu… Râul prezenţei lui Dumnezeu prin Duhul Său cel Sfânt. Nu depinde de noi. Nu noi hotărâm când, unde şi cum să se manifeste Duhul Sfânt. El, Dumnezeul Atotputernic hotărăşte. Oamenii cred sau nu cred, acceptă sau nu acceptă, recunosc sau nu recunosc, se tem sau nu se tem, respecta sau nu respectă… El însă, Duhul Sfânt va cerceta în continuare omenirea noastră şi „va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” (Ioan 14:8). Mare atenţie : Râul curge, trece şi pe lângă tine ! Nu vrei, măcar în anul acesta, să îţi stâmperi setea sufletului tău bând din apa curată a Cuvântului Sfânt ?

Este un râu… Râul aducător de bucurie cerească. Lumea aceasta nu aduce nimic bun pentru sufletele noastre. Prietenia cu lumea înseamnă vrăjmăşie cu Dumnezeu (Iacov 4:4). Să ne apropiem dar de Domnul Isus, de Râul Duhului Sfânt şi să scoatem apa vieţii cu bucurie din izvoarele mântuirii (Isaia 12:3), „căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17). Bucuria „negrăită şi strălucită” o putem avea numai prin credinţa în Domnul Isus Hristos (1 Petru 1:8).

Este un râu… Râul care umple orice fiinţă care se deschide înaintea Lui. Eu şi tu putem deveni „cetatea lui Dumnezeu”, „sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt” cu o singura condiţie : să acceptăm umplerea fiinţei noastre cu „apa” Râului Duhului Sfânt. El, Duhul Sfânt, a treia Persoană din Dumnezeire, vrea să locuiască în inimile noastre. Să-L lăsăm, spre binecuvântarea noastră şi spre slava Sa veşnică !   Amin !

Pastor, Elisei Pecheanu

Maxima zilei – 10 ianuarie 2011


Nici un îndemn nu poate fi mai bun decât cuvintele adevărului însuși, Sfânta Scriptură.

Origen

Ioan Bunaciu – 86 de ani


Pastorul Ioan Bunaciu la 86 de ani from Istorie Evanghelica by Marius Silvesan (7 ianuarie 2011)

Ioan Bunaciu from România Evanghelică by Alin Cristea (8 ianuarie 2011)

Ioan Bunaciu – 86 de ani from Teologeanu by Ruben Ologeanu (9 ianuarie 2011)

Duhul Sfânt și libertatea lui Dumnezeu de Otniel Bunaciu


Teologul britanic John Macquarrie afirmă că: “Dumnezeu este cel care iubește în libertate”. Astfel el se încadrează în rândul teologilor care accentuează libertatea lui Dumnezeu ca trăsătură total diferită de ceea ce experimentează omul. Ca ființă creată, omul este dependent de atât de multe în existența sa și nu se poate desprinde prin propriile eforturi spre o trăire în libertate absolută. 

Încercând să înțelegem ființa lui Dumnezeu și în același timp cum putem să ne raportăm ca și credincioși la El, vedem că libertatea lui Dumnezeu este exprimată poate cel mai bine în persoana și lucrarea Duhului Sfânt. O înțelegere potrivită a Duhului Sfânt și a modului în care Dumnezeu se manifestă prin acesta în viețile noastre și în adunările de credincioși este, deci, importantă pentru dezvoltarea unei vieți spirituale care trebuie să fie caracterizată prin prospețime și vitalitate.

Bisericile Baptiste din România au o practică specifică prin care își manifestă spiritualitatea și prin care mărturisesc credința lor. Această trăire spirituală are unele aspecte asemănătoare cu alte biserici protestante evanghelice dar și unele caracteristici distincte care îi dau un specific diferit de modul în care se manifestă bisericile care aparțin altor confesiuni. Fără a considera că, în mod necesar, ceea au alții diferit de noi este cumva și nepotrivit, eu cred că practica și învățătura noastră este cea mai apropiată de semnificația Scripturii așa cum o înțelegem în bisericile noastre. Fără îndoială că, în calitate de baptist, cred în libertatea de conștiință a persoanei și a adunării de credincioși și afirm nevoia de a trăi convingerile de credință. Din acest motiv consider că viața spirituală a adunărilor noastre de credincioși nu trebuie să rămână “înțepenită” ci este vie, în măsura în care ne lăsăm călăuziți de Domnul Isus Hristos (care este capul bisericii), prin Cuvânt și prin Duhul Sfânt.

În acest sens cred, așa cum ne învață și Scriptura, în exercitarea darurilor spirituale în cadrul adunării de credincioși. Manifestarea acestor daruri se face în diversitatea pe care o dă Duhul Sfânt, în funcție de nevoile adunării și a vremurilor. Dacă există un pericol de a rămâne uneori insensibili la călăuzirea Duhului Sfânt, și astfel putem să ajungem “înghețați” într-un sistem inert de obiceiuri și reguli, găsesc că există un pericol cel puțin la fel de mare să ne punem în poziția de a “porunci” Duhului Sfânt “ce și când” trebuie să facă El pentru noi.

Duhul Sfânt este liber și, așa cum spune Scriptura vine de unde vrea și merge încotro vrea, deci nu poate fi „înhămat” de „îmblânzitori” ai Duhului și nici “manipulat” de „magicieni” ai Duhului. Aceștia se erijează cu prea mare ușurință în pozitii de “profeți” sau “călăuze” afirmând prin aceasta propria lor slujire care seamănă mai mult cu cea a unor “mercenari”. Dacă urmărim cum Îl prezintă Scriptura pe Duhul Sfânt vedem că acesta, prin slujirea Sa nu se înalță pe sine ci Îl mărturisește pe Tatăl și pe Fiul. Acest lucru mă determină să privesc cu o oarecare suspiciune eforturile celor care se promovează pe ei în numele Duhului Sfânt în loc ca întreaga lor atenție să fie îndreptată spre Hristos și spre Dumnezeu Tatăl.

În același timp, Scriptura afirmă cu claritate că darurile trebuie testate privind folosul lor pentru adunare și pentru sănătatea trupului lui Hristos. De exemplu, în învățătura Scripturii darul ospitalității este la fel de important ca și oricare alt dar, lucru atât de adevărat și în experiența noastră atunci când ospitalitatea are loc cu jertfire și când așa zisa profeție practicată de unii se dovedește a fi numai exaltare și nu o mărturisire despre Isus Hristos. Darul învățării este la rândul său important pentru viața comunității de credincioși în timp ce darul vorbirii în limbi nu are nici un folos (potrivit lui Pavel) dacă limbile nu sunt înțelese.

Pe lângă testarea folosului darurilor Duhului Sfânt în viața adunării de credincioși observarea eficienței exercitării acestora se vede și din roadele pe care aceastea le dau in viata bisericii. Aceste roade ar trebui să se materializeze prin dragoste, unitate, credință si nu mândrie deșartă, dezbinare sau învrăjbire.

Sunt convins de nevoia unei treziri spirituale așa cum sunt convins că un creștin autentic trebuie să rămână în mod permanent sensibil la șoapta Duhului Sfânt. Nu sunt convins că manipularea entuziasmului unora și exploatarea psihologică a acestora sunt modul în care Dumnezeu aduce trezirea spirituală. Cred ca este nevoie de rugăciune, de apropierea de Dumnezeu prin Sfânta Scriptură și Isus Hristos și de o viață care să fie trăită în mod vizibil ca o ascultare permanentă făcută în spiritul uceniciei.

Duhul Sfânt și libertatea lui Dumnezeu from Pagina lui Oti by Otniel Bunaciu (31 decembrie 2010)

Istorieevanghelica.ro, noua adresa a blogului istorieevanghelica


Am bucuria sa va anunț că blogul

https://istorieevanghelica.wordpress.com

a devenit

http://istorieevanghelica.ro

Datorită faptului că blogul este găzduit în continuare pe site-ul wordpress.com, cautările și accesările istorieevanghelica.wordpress.com vor fi redirecționate automat către nouă adresă  http://istorieevanghelica.ro de către server-ul wordpress.

Cei care au elemente RSS istorieevanghelica pe blogul lor vor trebui sa schimbe terminatia din .wordpress.com  în .ro.