Charles Spurgeon, National Portrait Gallery, London website via wikipedia

Schiţe de prelegeri: 3

Charles Spurgeon: predicând în ciuda adversităţilor

John Piper

Spurgeon ne învaţă că trebuie nu doar să trăieşti având inima frântă, ci trebuie să continui să predici având inima frântă.

1) A fost un predicator

A ţinut 600 de predici înainte de a împlini 20 de ani.

S-au publicat 63 de volume cu predicile sale.

Săptămânal, se distribuiau 25000 de copii cu predicile lui Spurgeon, în timpul vieţii lui.

2) Un predicator condus de adevăr

Lucrarea de predicare implică cunoaşterea adevărului lui Dumnezeu, iubirea adevărului lui Dumnezeu şi predicarea acestuia într-un duh potrivit, credea Spurgeon.

Trebuie să fii un teolog sănătos.

Cei care nu sunt teologi sănătoşi – sunt adversari ai vieţii creştine. Căci nu au orthodoxie în învăţătura lor.

3) Un predicator care a crezut Biblia

Raţiunea noastră nu trebuie folosită pentru a contrazice Scriptura care este autoritativă.

Noi trebuie să ne supunem minţile Scripturii, să acceptăm tot ce spune ea şi să o studiem, să o predicăm.

4) Un predicator câştigător de suflete

A câştigat suflete pentru Hristos prin predicile ţinute şi tipărite.

Îl consuma gloria lui Dumnezeu în mântuirea sufletelor oamenilor.

5) Un predicator calvinist

A avut dorinţa să-L pună pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor. Să privească orice lucru în lumina gloriei lui Dumnezeu. Gloria lui Dumnezeu e pe primul loc, nu omul.

Credea că există în biserica lui Hristos şi oameni mântuiţi care nu erau calvinişti. I-a acceptat şi pe unii paedo-baptişti să predice în amvonul său. Cu toate acestea, a insistat asupra învăţăturii curate a Bibliei.

Crezul lui era: Isus Hristos.

Calvinismul Îl onorează pe Isus Hristos mai mult decât orice alt sistem teologic. A predicat pe faţă calvinismul, nu a vrut să-l strecoare pe ascuns.

Calvinismul e o forţă conservatoare – credea cu putere Spurgeon. Dacă-l crezi, te va ţine lângă multe alte învăţături sănătoase din Biblie.

A predicat o doctrină calvinistă şi o moralitate puritană, a spus el.

6) Un predicator care a muncit din greu

Nu a fost un leneş în studiul pentru predicile lui.

În acelaşi timp, s-a ocupat de orfelinat, de revista sa, a revizuit predicile intenţionate pentru publicare, a mers la înmormântări, etc.

Se ocupa de bisericile care au fost înfiinţate de oamenii lui.

Citea şase cărţi de teologie pe săptămână! Multe dintre ele erau ale puritanilor.

Avea o memorie deosebită – ştia exact unde a citit un anumit lucru.

Uneori lucra 18 ore pe zi.

Azi e la modă să lupţi pentru sănătatea şi confortul propriu, să nu trudeşti prea mult.

7) Un predicator care a suferit mult

Tragedia din 1856, când la Surrey Hall au murit 7 persoane, călcate în picioare, când cineva a semănat panică strigând, neîntemeiat, „Foc! Foc!” – l-a marcat pe viaţă.

În 1869 îi va fi operată soţia. Operaţia nu reuşeşte şi ea va rămâne invalidă la 33 de ani. Nu va putea ieşi din casă. Rar l-a putut auzi predicând pe soţul ei. Dar nu a fost plină de amărăciune. Trimitea cărţile lui la păstori din toată lumea – aceasta a fost lucrarea ei!

Spurgeon a avut parte de suferinţe fizice: guta (o deformate a încheieturilor), reumatism, probleme la rinichi.

În ultimii 22 de ani, a pierdut a treia parte din oportunităţile de a predica duminică dimineaţa la Tabernacol, din cauza suferinţelor.

A fost ridiculizat, calomniat în public.

Ziarele îl vorbesc de rău. Unii predicatori din Londra îl vorbesc de rău.

Punctul culminant al suferinţelor sale – controversa Down-Grade.

A avut parte de depresii. În 1858 a suferit de prima depresie serioasă, la 24 de ani.

Uneori plângea ore întregi fără să ştie de ce. Avea momente de deznădejde. Şi îi era ruşine de ele.

Cum a perseverat?

Folosind strategiile harului.

1) Vedea depresia ca venind de la Dumnezeu pentru binele lucrării lui şi pentru gloria lui Dumnezeu

Suveranitatea lui Dumnezeu – vedea aceasta peste depresia lui. Dumnezeu permite depresia şi o controlează, o foloseşte pentru binele robului Său.

„Mi-ar fi greu să cred că am parte de un necaz pe care să nu mi-l fi trimis Dumnezeu! Paharul meu este umplut de Dumnezeu. Cantitatea e stabilită de Dumnezeu. Norii sunt trimişi de Dumnezeu, de un Dumnezeu iubitor”.

Scopuri ale depresiei:

a) smerenie – ca în cazul ţepuşului lui Pavel. Cei care au parte de onoruri în public, au adesea de îndurat disciplinare, ca să nu cadă în ispite. Ca să-I dea glorie lui Hristos.

b) ca să poată predica altora ce se află în depresie. Astfel poţi cunoaşte inima altora. Îi înţelegi mai bine.

c) depresia vine înainte ca Dumnezeu să reverse o binecuvântare mai mare.

Norul mai gros vine înainte să vină lumina. „Depresia e pentru mine un profet care-mi vesteşte faptul că va veni binecuvântarea”, spunea Spurgeon.

Ca Iosif – a fost în închisoare înainte să ajungă ministru.

2) Mijloace naturale

Relaxare în natură şi odihnă.

Dacă n-o faci, te vei frânge.

Când putea, punea miercurea deoparte pentru relaxare.

Uneori vei face mai mult făcând mai puţin! E mai bine să iei vacanţe decât să continui mergând fără opriri.

Plimbă-te – iei astfel oxigen pentru trup.

Somnul – te învaţă că nu eşti Dumnezeu, că trebuie să te opreşti.

3) Părtăşia cu Hristos prin rugăciune şi meditaţie

Citea şase cărţi (de obicei puritane) pe săptămână.

Avea părtăşia cu Dumnezeu citind despre modul cum L-au văzut alţii pe Dumnezeu.

„Am opt idei în cap atunci când predic”, spunea Spurgeon.

Citirea de cărţi bune te umplu de idei.

4) Privea la realităţile veşnice pentru a-şi reaprinde zelul în predicare

2 Cor. 4:16-18

Meditează la starea celor pierduţi. Aceasta îţi dă zel pentru mântuirea lor. Nu te va lăsa letargic.

5) Nu s-a lăsat să fie paralizat de criticile exterioare, căci ştia cine e

Criticile nu l-au frânt.

„Prin harul lui Dumnezeu sunt cine sunt”, spune împreună cu Pavel.

Nu te compara cu alţii, nu dori să fii ca alţii. Fii ceea ce eşti, ce trebuie să fii. Nu fi un imitator. Spune ce ţi-a spus Dumnezeu ţie, nu copia de la alţii.

Pledează pe baza sângelui lui Hristos – căci nu va fi perfectă lucrarea pe care o faci. Şi ea trebuie curăţată de sângele lui Hristos. sângele Lui să fie aplicat pe tot ceea ce faci.

Trupul lui Hristos te ajută să-ţi descoperi darurile.

„Nu pot să plac tuturor”, a experimentat el. „Când am avut grijă de ce zic, i-am ofensat pe cei mai mulţi. Când spun pe faţă, oamenii sunt mai gata să accepte adevărul”.

6) S-a încrezut în triumful final al lui Hristos

Către sfârşitul vieţii, a văzut cum liberalismul cuprindea tot mai multe biserici baptiste şi nu numai. Dar a crezut că valul se va întoarce. Valul adevărului se va întoarce. Dumnezeu va restaura adevărul în Biserica Sa şi credincioşii viitori vor vedea că el a avut dreptate în predicarea sa şi că liberalii au fost greşiţi.

(Schiţă a prelegerii lui John Piper – Charles Spurgeon: preaching through adversity, ţinută la Conferinţa pentru păstori de la Biserica Bethlehem în 1995. Prelegerea audio se găseşte pe www.desiringgod.org).

http://www.predici-reformate.com/